Pericolele vacanţei de vară. Necazuri de la apă şi soare

Adorat ca un zeu, asteptat ca un prieten, pu­ternic ca un panaceu... Si totusi razele soarelui aduc vitalitate sau expun la pericole reale, ime­diate sau tardive? Este soarele un aliat sau un inamic al sanatatii? Probabil ca aceasta afirmatie ar fi sunat ca o blasfemie cu doua-trei decenii in urma, dar de atunci date stiintifice au punctat ca expunerea necontrolata la soare are consecinte grave, putand afecta sanatatea sau chiar pune in pericol viata. Desigur, starea noastra de sanatate "infloreste" la lumina soarelui, dar precautiile sunt intotdeauna necesare. Si daca bronzul este indispensabil pentru o imagine in trend, trebuie stiut ca efectele radiatiilor solare asupra pielii sunt mult mai numeroase, iar unele neasteptate si nedorite. De la unele minime pana la unele fundamentale. De la arsurile solare la eruptii si infectii pana la imbatranirea prematura sau le­ziuni precanceroase sau canceroase. Concluzia: copii, tineri sau varstnici suntem vulnerabili cand infruntam razele placute, dar inselatoare ale soarelui. Sa ne bucuram de ele cu atentie si sa fim pregatiti sa luam masuri la nevoie!

Radiatiile ultraviolete
Radiatiile care influenteaza si afecteaza cel mai mult pielea sunt ultravioletele. Ele reprezinta mai putin de 10% din totalul radiatiilor care ating pamantul (ultraviolete, vizibile si infrarosii). Exista ultraviolete de tip A (cu lungimea de unda de 320-400 nm) sau B (cu lungimea de unda de 290-320 nm). Dintre acestea, cele de tip B sunt de 1.000 de ori mai eficiente in producerea eritemului (inrosirea pielii) si aparitia pigmentarii, mult doritul bronz, dar si a arsurilor solare. Cele de tip A, care patrund in stratul profund al pielii, in care se gasesc fibrele de colagen sau elastina, sunt implicate insa in imbatranirea pielii. Si mai important, ambele tipuri concura la producerea leziunilor precanceroase si canceroase ale pielii. Concret, eritemul apare la cateva ore (trei-patru) dupa expunerea prelungita la Soare. Apare o coloratie rosie intensa, in zonele expuse la soare si neprotejate, care devine maxima dupa 12 ore si dureaza cinci-sase zile. Este insotita de sensibilitate la atingere, durere si usturime, pielea fiind calda, fierbinte. Dupa doua-trei zile apare pigmentarea (asa-zisul bronz) si descuamarea se face la sase-zece zile. Bronzul este de fapt o reactie de aparare o organismului la actiunea agresiva a radiatiilor. Pielea produce cantitati suplimentare de melanina (pigmentul care da culoarea normala a pielii), care creeaza un fel de ecran, de scut.

Arsuri solare
Daca expunerea este prelungita si radiatiile intense, apar zone de edem (tumefactie a pielii) si vezicule cu lichid clar, foarte dureroase. Ca tratament, in stadiile initiale, se aplica comprese reci, lotiuni sau geluri calmante sau eventual crema sau spray cu o concentratie mica de cortizon. Antiinflamatoare nesteroidiene pot fi administrate pentru combaterea durerii, ele avand un efect bun mai ales daca sunt luate in primele 24 de ore. Ve­ziculele nu trebuie sparte, ci lasate sa evolueze natural. Nu se acopera decat daca se freaca de haine sau daca sunt in pericol de a se infecta, folosindu-se un bandaj steril aplicat lejer. Daca vezicula se sparge, ea trebuie ingrijita pentru a preveni infectia. Suprafata se mentine curata prin spalare frecventa cu apa si sapun. Pe suprafata se aplica un unguent cu antibiotice. Daca arsurile sunt intinse, profunde sau se infecteaza, se apeleaza la ajutor medical. Pentru prevenire, evitati expunerea la soare intre orele 10:00 si 14:00, cand radiatiile sunt mai puternice. Nu va lasati inselati de aspectul vremii. Chiar in zilele inchise, in jur de 90% din radiatiile ultraviolete reusesc sa treaca prin nori. Concentratia lor creste cu altitudinea, si reflexia lor (in apa, nisip) le mareste efectul.

Fotosensibilitatea
Lumina solara poate determina si reactii de fotosensibilitate. Fotosensibilitatea chimica reprezinta dezvoltarea unei reactivitati crescute fata de lumina solara din cauza actiunii unei substante chimice straine, ajunsa in piele fie prin aplicare directa, fie din sange. In aceste cazuri sunt implicate atat radiatiile ultraviolete, cat si cele din spectrul vizibil. Respectiva substanta, cu actiune fotoactiva, are capacitatea de a absorbi energia si astfel se activeaza si transfera apoi aceasta energie unei alte molecule, producand in final alterari celulare, manifestate prin simptome cutanate. Mecanismul aparitiei fotosensibilitatii chimice este prin fototoxicitate sau fotoalergie. Fototoxicitatea este un fenomen mai frecvent intalnit, produs de medicamente, cosmetice, alte substante chimice. Manifestarile cutanate apar la un anumit interval dupa expunerea la soare (cateva ore pana la una-doua zile), dar la o expunere aparent inofensiva, care in mod normal nu ar trebui sa produca o astfel de reactie pe pielea care a venit in contact cu substanta (daca este vorba despre un medicament sau alta substanta care a trecut din sange in piele), reactia va acoperi zone mari din piele. Reactia se repeta de fiecare data cand sunt intrunite conditiile: radiatii luminoase si substanta chimica respectiva. Cu cat substanta este eliminata mai repede din organism, cu atat leziunile se vindeca mai usor. Leziunile seamana cu o arsura solara, adica inrosire (eritem), care ulterior se descuameaza, cu senzatia de usturime, eventual, edem (tumefactie), vezicule sau bule. Dupa ce pielea se descuameaza, ramane o zona de pigmentare. Leziunile nu se gasesc pe pielea acoperita de haine (care nu a fost expusa soarelui). Manifestarile apar dupa contactul cu anumite produse chimice, ca vopsele, uleiuri, gudroane, dar si produse cosmetice cum ar fi parfumuri, creme, rujuri.

Fotodermatoza, urticarie, eruptie juvenila
Exista si fotodermatoze a caror cauza nu a putut fi clarificata. Cea mai frecventa este eruptia solara polimorfa, care apare frecvent inca din primele zile insorite ale primaverii, dupa expunere la soare de cateva ore. Eruptia apare pe zonele expuse la lumina, la cateva ore sau zile de la expunere (de obicei 12-48 de ore). Se caracte­rizeaza prin formarea de placi rosii mai mici si vezicule sau placi mai mari (care conflueaza), pe trunchi sau pe brate, mai rar pe fata, insotite de mancarime. Leziunile dispar in doua-trei saptamani, dar reapar dupa o alta expunere la soare, putand persista intreaga vara.

Urticaria solara se caracterizeaza prin aparitia unei eruptii de tip urticarian, adica papule rosii care apar la cateva minute dupa expunerea la soare, pe suprafetele expuse, si dispar dupa o ora de la incetarea expunerii.

Eruptia juvenila se caracterizeaza prin aparitia de papule si vezicule la nivelul urechii, eventual si pe zona din jur. Apare mai ales la baieti (5-14 ani), dar si barbati tineri. Leziunile trec in doua saptamani, dar pot recidiva la noi expuneri.

De asemenea, nu trebuie uitat ca exista ma­ladii, ca lupusul, dermatomiozita, herpesul, lichenul plan, acneea, care sunt agravate la expunerea solara.

Miliaria – o infectie a pielii
Verile umede si calde pot produce o eruptie numita miliaria. Ea apare pe zonele acoperite de haine, din cauza blocarii glandelor sudoripare din piele. Transpiratia nu se mai poate evapora, ci ramane blocata in piele si genereaza o iritatie. Afectiunea apare mai mult la copii, la nivelul gatului, pieptului, umerilor sau inghinal, dar poate fi intalnita si la adulti (mai ales cei care desfasoara o activitate fizica intensa si nu poarta haine adecvate) la nivelul plicilor sau zonelor de frictiune cu hainele. Miliaria se manifesta ca mici pete sau umflaturi rosii, uneori ve­zicule, insotite de mancarime si disparitia transpiratiei in zona respectiva. In general, eruptia dispare fara a fi nevoie de tratament. Pielea trebuie spalata repetat, cu apa calda si lasata sa se usuce bine. In cazurile mai severe se poate folosi o crema cu cortizon.

Foliculita
Tot din cauza caldurii si umezelii apare frecvent foliculita. Aceasta este inflamatia folicu­lului pilos, de obicei de natura stafilococica, manifestata prin aparitia unei mici pete rosii, care se transforma in pustula, centrata pe un fir de par. Foliculita poate aparea pe fata, ceafa, membre sau trunchi. Infectia se poate intinde si la foliculii din jur, avand o evolutie prelungita.

Furunculul este o infectie profunda a foliculului pilos si a zonei din jur (glanda sebacee, tesut conjunctiv), produsa tot de stafilococ, aparuta mai ales in zona dosului mainii, antebrate, coapse, fese, ceafa, fata. Incepe ca o mica pustula la radacina firului de par, apoi apare o tumefactie profunda, care creste si devine dureroasa. Dupa cateva zile se deschide si permite curgerea unui amestec de puroi si sange, lasand in loc o ulceratie.

Intertrigo este o inflamatie localizata la nivelul plicilor: in spatele urechii, sub sani, la incheietura coapsei. Poate fi bacteriana (in special produsa de streptococ sau stafilococ) sau fungica (mai ales candida). Se manifesta initial prin placi rosii, sime­trice, care evolueaza cu vezicule, eroziuni, fisuri, cruste, insotite de mancarime, arsura, durere.

Micoze
Infectiile fungice sunt si ele mai frecvente vara. Este vorba in primul rand despre tinea pedis, o micoza a piciorului, manifestata prin roseata, fisuri, mancarime si arsura, la nivelul degetelor (mai ales ultimele doua degete) si pe talpa. Alte forme se manifesta prin formarea de vezicule pruriginoase pe talpa si laba piciorului sau zone ingrosate, cu scuame si fisuri. Unghiile pot deveni ingrosate, ingalbenite, deformate.

Tinea cruris este o micoza localizata in zona inghinala, in partea superioara interna a coapsei, asemanatoare cu intertrigo (insa in intertrigo leziunile se limiteaza la nivelul plicii respective), dar in acest caz apar placarde mari, rosii, rotunde, care depasesc mult plica inghinala, mari cat podul palmei, acoperite de vezicule si scuame. Zona marginala, extinsa este acoperita de vezicule si mai activa decat cea centrala. Tinea cruris se asociaza deseori cu tinea pedis.

Micozele unghiilor de la picioare sunt de asemenea mai frecvente vara. Ele se manifesta initial prin aparitia unei pete albicioase, cenusie sau galbene pe marginea libera a unghiei, avansand spre radacina ei. Transparenta unghiei dispare, ea isi pierde luciul, devine cafenie sau neagra, suprafata e neregulata, cu depresiuni si ridicaturi. Apoi unghia se ingroasa, crapa, se distruge partial sau aproape total.

FOTOPROTECTIE. Persoanele cu pielea deschisa la culoare sunt mai expuse riscului unei arsuri solare, dar indiferent de culoarea pielii, protectia trebuie realizata, pentru a impiedica efectul cancerigen al radiatiilor. Daca sunteti obligati sa iesiti, imbracati-va adecvat, cu haine din materiale naturale, in culori deshise, usoare, dar care sa protejeze o mare suprafata a corpului si de asemenea purtati ochelari de soare, palarie, umbrela. Daca stati la plaja, acoperiti-va pielea cu crema de protectie solara cu factor de protectie minimum 30, aplica­ta in cantitati generoase. Repetati aplicarea la doua ore sau chiar mai des daca intrati in apa sau transpirati abundent.

GLANDE SUDORIPARE. Hidrosadenita este infectia glandelor sudoripare. Apare mai ales axilar, mai rar in zona genitala, a sanilor sau a feselor. Initial se observa o senzatie de mancarime sau disconfort, urmata de apa­ritia unor noduli rosii si durerosi. Acestia pot persista saptamani la rand sau pot creste rapid, pentru ca apoi sa se sparga, eliminand puroi. Vindecarea se face cu formarea unei cicatrice, dar afectiunea poate recidiva.

MEDICAMENTE. Amiodarona, unele antibiotice, diuretice (furosemid, tia­zi­dice), fenotiazine, sulfo­namide, retinoizi etc. determina aceeasi reactie de fotosensibilizare. Fotoalergia este mai rar intalnita si im­plica un mecanism imunolo­gic, adica substanta chimica activata de razele soarelui este recunoscuta de orga­nism ca un antigen (o strutura straina) si determina o reactie de hipersensibiliate intarziata. Unele medicamen­te ca antihistaminice, antiinflamatoare nesteroidiene, clorpromazina, dar si cosme­tice, deodorante, sapunuri pot determina astfel de reactii fotoalergice. Ele se manifesta prin aparitia de papule (placi rosii) asemanatoare cu cele din urticarie, uneori vezicule sau bule.

COPII. Impetigo este o infectie a pielii glabre (fara par), aparuta mai frecvent la copii. Este produsa de stafilococ sau streptococ. Prezinta o forma ve­ziculara, care poate fi generata de ambele bacterii si se manifesta prin aparitia de pete rosii, de obicei in jurul gurii si al nasului, care se tran­sforma in ve­zicule, ce se rup si formeaza cruste. Forma buloasa este produsa doar de stafilococ si se manifesta prin ve­zicule mari, care apar pe trunchi si membre.

GRADINARIT. Unele plante care contin psoraleni, cum ar fi pastarna­cul, morcovul, patrunjelul, telina, mararul, rapita, coada-soricelului, sunatoarea, papadia, teiul, sulfina, trandafirul, smochinul, fructele de citrice, bergamotul etc., determina aparitia reactiilor fotoalergice. Atingerea acestor plante in timpul gradinaritului sau prelucrarea lor, urmata de expunerea la soare, determina reactiile amintite.