Poliartrita reumatoidă

Poliartrita reumatoidă este o maladie reumatismală cronică, de natură autoimună, care afectează în principal arti­culaţiile şi ţesuturile învecinate, evoluînd în timp spre disfuncţia şi deformarea acestora, la care se adaugă manifestări sistemice

Poliartrita reumatoidă este o maladie reumatismală cronică, de natură autoimună, care afectează în principal arti­culaţiile şi ţesuturile învecinate, evoluînd în timp spre disfuncţia şi deformarea acestora, la care se adaugă manifestări sistemice.

Ea afectează circa 1% din populaţie, cu predilecţie femeile, raportul morbidităţii între cele două sexe fiind de 3/1. Cele mai frecvente cazuri apar între 40 şi 60 de ani, dar există şi o formă destul de frecventă apărută la copii – aşa-numita poliartrită reumatoidă juvenilă.

Cauze

Cauzele bolii sînt necunoscute, suspectîndu-se existenţa unor factori genetici, endocrini (datorită prevalenţei vizibile pentru feme şi remisiilor spontane care apar uneori în timpul sarcinii) sau infecţioşi (cu implicarea posibilă a unor virusuri şi bacterii). Aceşti factori declanşează un răspuns imun anormal. Practic, organismul începe să producă anticorpi care, în loc să anihileze structuri proteice străine, îşi atacă şi distruge propriile componente organice. Ceea ce poate fi tradus printr-o reacţie inflamatorie localizată iniţial la nivel articular. Articulaţia afectată va fi considerată un ţesut anormal, impropriu şi va genera un nou răspuns imun. Se creează astfel un cerc vicios, cu implicarea tuturor componentelor sistemului imunitar.

Modificări, manifestări

Boala se manifestă prin articulaţii tumefiate, dureroase, afectate simetric, începînd cu cele mici – mînă, falange, pumn, picior, gleznă, cuprinzînd apoi şi pe cele mari – umăr, cot, genunchi, şold, gît, temporomandibulara.

Este caracteristică senzaţia de durere şi înţepenire apărută dimineaţa, la trezire, care durează o jumătate de oră-o oră, după care cedează parţial sau total.

Cu timpul apar deformări şi devieri articulare, cu adoptarea unor poziţii

anormale caracteristice: deviaţia ulnară a degetelor şi anchilozarea acestora în formă de M sau Z, boltirea piciorului cu degetele în formă de “gheară”, anchilozarea genunchilor în flexie, a coatelor în extensie, a articulaţiei temporomandibulare cu dificultăţi de masticaţie etc.

Modificările articulare sînt însoţite de scăderea mobilităţii, uneori pînă la invaliditate şi diminuarea forţei musculare. Poliartrita este însoţită de simptome ge­nerale (febră, oboseală, scădere în greutate), de manifestări extraarticulare la nivelul aparatului respirator, cardiovascular. De asemenea, poate fi însoţită de amorţeală şi scădere a sensibilităţii, mai frecvent la nivelul degetelor, de afectare oculară, limfadenopatie, osteoporoză, anemie şi noduli subcutanaţi.

Analize

Diagnosticul se pune pe baza examenului fizic, coroborat cu teste paraclinice: examen de sînge, VSH, fibrinogen, proteina C reactivă, electroforeză, factorul reumatoid, ACPA (anticorpi antiproteine citrulinate), examenul lichidului articular şi radiografii ale articulaţiilor afectate.

TRATAMENT. Din păcate, nu există un tratament etiologic în cazul poliartritei reumatoide. Pentru diminuarea durerii şi limi­tarea distrugerii articulare se folosesc multe medicamente, în diverse combinaţii: antiinflamatoare ne­steroidiene şi steroidiene, săruri de aur, antimalarice de sinteză, imunosupresoare, mai nou agenţi biologici-anti TNF alfa, anti Interleukina1 etc. Majoritatea remediilor au importante efecte secundare, de aceea terapia trebuie atent monitorizată. La acestea se adaugă diferite proceduri de fizioterapie şi uneori tratament chirurgical: artroplastie, repararea tendoanelor, înlăturarea sinovialei.