Răceala – banală sau complicată

Virozele respiratorii banale, răcelile comune ne complică destul viaţa în acest sezon. Simptomele sunt deja cunoscute: nas înfundat sau cu secreţii abundente, gât iritat, tuse. De obicei, însă, oricât de deranjante, acestea nu afectează serios sănătatea şi activitatea adulţilor şi copiilor, trecând fără probleme după câteva zile de îngrijire.

În unele cazuri, ele pot duce la diverse complicaţii produse de virusuri sau de bacterii. Aşa sunt sinuzita, otita medie, angina, bronşita, bronşiolita, laringita, pneumonia etc. Dacă de cele mai multe ori virozele respiratorii se tratează la domiciliu prin măsuri sau medicamente care urmăresc ameliorarea simptomelor, în cazul complicaţiilor este nevoie de un consult medical şi acesta trebuie făcut la timp, mai ales în cazul copiilor, la care se pot dezvolta rapid complicaţii mai grave (bronşiolita, crup).

SINUZITA
Complicaţiile pot apărea în cursul evoluţiei răcelii, când se observă o agravare continuă a manifestărilor sau după un anumit interval asimptomatic, după o aparentă vindecare, când simptomele revin cu o mai mare virulenţă.

Probabil cea mai frecventă complicaţie este sinuzita. Ea constă în inflamaţia mucoasei care căptuşeşte sinusurile, cu creşterea secreţiei locale şi blocarea orificiilor de comunicare cu cavitatea nazală, astfel încât în secreţiile care stagnează la acest nivel se produce o proliferare a germenilor. Sinuzita se manifestă prin dureri în zonele sinusale (frunte, oasele feţii, în jurul ochilor), secreţie nazală groasă, galben-verzuie, tuse iritativă, însoţite sau nu de febră, simptome care persistă mai mult de o săptămână. Diagnosticul este pus de medicul de familie, care poate recomanda şi un consult ORL.

OTITA MEDIE
Otita medie se manifestă mai ales la copii, dar uneori şi la adulţi. Simptomele pot apărea şi în cursul răcelii, dar, în acest caz, durerea la nivelul urechii este moderată, mai rar intensă şi este însoţită de secreţii nazale abundente şi uneori febră. Alteori, apare la un interval după vindecarea răcelii şi, în acest caz, durerea este extrem de puternică la început (ea putând să scadă în timp, o dată cu instalarea modificărilor patologice locale), fiind însoţită de scăderea auzului, febră, secreţie galben-maronie care se scurge pe canalul auricular, iar la copii, frecvent, iritabilitate, tulburări de somn şi de apetit.

ANGINELE
În cursul răcelilor, deseori gâtul este iritat, uşor dureros. În unele cazuri însă pot apărea angine (inflamaţii ale structurilor faringiene) virale sau, mai grav, produse de o infecţie streptococică. O astfel de infecţie, netratată corect, poate duce la periculoase complicaţii (reumatism articular cu afectarea articulaţiilor, cordului, sistemului nervos sau glomerulonefrita, o gravă maladie renală). În anginele virale, durerea e de intensitate medie şi, local, aspectul este roşu moderat, uneori cu puncte roşii mai intense. Angina streptococică apare mai ales la copii între 5 şi 13 ani, dar uneori şi la adulţi.

Faringele este roşu intens sau punctat cu depozite albicioase, cu mărirea ganglionilor din vecinătate, iar durerea este violentă, cu dificultăţi la înghiţire, însoţită de febră şi cefalee. Pentru precizarea diagnosticului este nevoie de câteva examinări de laborator (exudat faringian, hemogramă, eventual completate cu examene de urină sau diverse teste serologice).




Răcelile şi foarte frecvent sinuzitele, care le pot complica, pot afecta starea unui bolnav cu astm bronşic prin creşterea frecvenţei crizelor sau agravarea simptomelor (tuse frecventă, respiraţie şuierătoare sau dificilă, senzaţie de presiune toracică), de aceea, este necesar un consult medical pentru modificarea schemei terapeutice (doza bronhodilatatoarelor folosite în mod curent şi frecvenţa utilizării lor sau, eventual, adăugarea de noi medicamente).

BRONŞITA
Bronşita este inflamaţia bronhiilor. Acestea sunt conducte aeriene care pornesc din trahee, câte una în fiecare plămân, şi se ramifică la nivelul acestuia. Dacă, în răceală, tusea este mai mult seacă, iritativă, în bronşită ea este frecventă şi însoţită de expectoraţie, iniţial albă, apoi îngroşată, de culoare galbenă sau verzuie, cu sau fără febră.

Dacă simptomele durează mai mult de o săptămână sau dacă apare dispneea (respiraţie dificilă), este indicat să vă prezentaţi la medicul de familie. Cele mai mici ramificaţii ale bronhiilor se numesc bronhiole, iar inflamaţia acestora, bronhiolita acută, este o complicaţie gravă, care-i poate afecta pe copiii mici. Ea începe cu nas înfundat, secreţie nazală abundentă, cu sau fără febră, pentru ca ulterior să apară expiraţie şuierătoare, respiraţie rapidă, dificilă sau, în cazurile mai grave, iritabilitate extremă, vărsături, cianoză (coloraţie albăstruie a feţei şi a extremităţilor), letargie. Prezentarea la medic trebuie să se facă extrem de rapid.

LARINGITA
O altă complicaţie care apare la copii, mai ales până la 5 ani, dar uneori şi la copiii mai mari sau adulţi, este laringita sau laringotraheobronşita acută obstructivă, cu manifestări dramatice de insuficienţă respiratorie acută. Ea începe cu răguşeală, tuse uscată, "lătrătoare", salivaţie abundentă sau dificultăţi de înghiţire, cu sau fără febră, urmate de respiraţie zgomotoasă iniţial la inspiraţie, apoi şi în expiraţie şi instalarea dispneei (respiraţie dificilă, sufocare), cu stare de nelinişte, agitaţie, cianoză.

În aceste cazuri, succesul tratamentului depinde de promptitudinea prezentării la medic. În fine, febra însoţită de frisoane, tuse frecventă cu expectoraţie galben-verzuie sau roşiatică şi dureri toracice semnalează o pneumonie bacteriană care trebuie tratată sub atenta supraveghere medicală.

ATITUDINE
Dacă tratarea răcelilor se face acasă prin mijloace simple, evoluţia lor trebuie, totuşi, supravegheată pentru surprinderea momentului în care se transformă dintr-o afecţiune inofensivă într-o complicaţie. Acestea sunt uneori potenţial severe, dar perfect curabile, iar atitudinea atentă, respectul pentru propria sănătate şi a celor din jur precum şi buna cooperare cu medicul de familie sunt decisive în rezolvarea lor.