x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Rezistenţa la antibiotice

0
Autor: Dr Dana Tinică 11 Apr 2011 - 18:13
Rezistenţa la antibiotice /Thinkstock
160709-04-17-sante-page-08-image-0001.jpg7 Aprilie: Ziua Mondială a Sănătăţii. În acest an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii transmite un mesaj de atenţionare întregii lumi privind pericolul din ce în ce mai mare al creşterii rezistenţei antimicrobiale. În acest caz, termenul "antimicrobial" se referă în sens larg la toate microorganismele (bacterii, virusuri, paraziţi, fungi) şi, implicit, la toate medicamentele faţă de care acestea erau până acum sensibile. Astfel, a fost subliniată îngrijorarea legată de existenţa a 440.000 noi cazuri de tuberculoză multirezistentă anual, cu 150.000 de morţi în 64 de ţări, precum şi îngrijorarea legată de apariţia unor forme de malarie rezistente la tratament (boală endemică în unele regiuni ale globului, deosebit de periculoasă, produsă de un parazit). În acelaşi context, s-a insistat asupra necesităţii descoperirii de noi medicamente pentru tratarea shigelliozei (care se manifestă prin diaree hemo­ragică), dificultatea tratării infecţiilor cu HIV în condiţiile apariţiei rezistenţei la medicamentele antiretrovirale şi dezvoltarea unor tulpini rezistente de gonococci, care ar putea reprezenta un dezastru în controlul bolilor cu transmitere sexuală. Pentru majoritatea oamenilor însă rezistenţa la antibiotice este cel mai periculos fenomen de acest tip şi, în acelaşi timp, un proces în care s-ar putea implica printr-o atitudine medicală corectă.

Inofensive, benefice, patogene
Bacteriile sau microbii au dimen­siunea de câţiva microni, formă cilindrică, sferică sau ovalară, prezintă perete celular şi conţin în interior material genetic sub formă de ADN. Ele pot fi aerobe (care necesită oxigen), anaerobe (care pot trăi în absenţa oxigenului) şi facultativ aerobe. De asemenea, în funcţie de reacţia la colorare în laborator se împart în Gram pozitive şi Gram negative, termeni  întâlniţi deseori în descrierea lor. Unele bacterii sunt inofensive pentru om, altele sunt chiar benefice, în timp ce altele sunt responsabile de un număr nesfârşit de infecţii: infecţii ORL, bronşite sau pneumonii, meningite, septicemii, endocardite sau peritonite, infecţii ale tractului uro-genital, infecţii ale pielii şi ţesutului subcutanat, ale osului şi articulaţiilor etc. Diagnosticarea şi tratarea lor trebuie făcute cu mare atenţie, deoarece uneori aceleaşi infecţii pot fi produse de virusuri şi nu de bacterii  (situaţie în care tratamentul cu antibiotice nu este indicat). Pe de altă parte, o infecţie poate fi produsă de bacterii (sau asocieri de bacterii) diferite, care necesită antibiotice diferite.

Există câteva sute de antibiotice, administrate pe cale orală sau injectabilă, având fiecare indicaţiile, dozele, interacţiunile şi efectele lor adverse. Gravidele şi femeile care alăptează, copiii şi vârstnicii, persoanele cu probleme renale sau hepa­tice beneficiază de antibiotice eficiente, care le pot fi recomandate fără riscuri.

Mai multe tipuri
În principiu, antibioticele sunt de două feluri: bactericide (care ucid germenii) şi bacteriostatice (care opresc înmulţirea lor). Ele prezintă diferite mecanisme de acţiune: inhibarea sintezei peretelui celular al bacteriei (de exemplu, în cazul penicilinei şi cefalosporinelor) sau distrucţia acestui perete, creşterea permeabilităţii membranei celulare a germenilor, perturbarea sintezei proteice mirobiene etc. În funcţie de structura chi­mică şi mecanismul lor de acţiune există mai multe tipuri de antibiotice. De exemplu, betalactamidele includ penicilinele, ampicilina, amoxicilina, oxacilina etc. Tot aici sunt înscrise şi cefalosporinele, clasificate în patru generaţii, având un spectru de acţiune din ce în ce mai larg. Aminoglicozidele, care includ streptomicina, neomicina, kanamicina şi gentamicina, sunt active în special împotriva bacililor Gram negativi, dar şi cocilor şi bacililor Gram pozitivi. Tetraciclinele ca tetraciclina, metaciclina, doxiciclina sunt bacteriostatice, fiind active pe bacterii Gram pozitive şi negative, dar şi pe forme particulare de germeni (Chlamydii, mycoplasme, rickettsii). Macrolidele includ eritromicina, claritromicina, josamicina, având un spectru bactericid asemănător penicilinei. Lincosamidele, ca lincomicina şi clinda­micina, au efecte împotriva infecţiilor severe cu germeni anaerobi, Gram po­zitivi sau Gram negativi, în timp ce fluorochinolonele – ciprofloxacina, ofloxacina, pefloxacina – sunt folosite în infecţii urinare, osoase, pulmonare, digestive.

Interacţiune
Antibioticele se administrează în anumite doze şi la un anumit interval, uneori înainte de masă, alteori după mâncare, uneori cu evitarea unor alimente şi obligatoriu nu trebuie asociate cu consumul de alcool. Ele au anumite interacţiuni şi reacţii adverse: alergice (în special penicilina, la prima administrare reactivitatea organismului trebuie testată), digestive (diaree, dureri abdominale, vărsături), hematologice, cutanate (erupţie, fotosensibilitate), afectarea auzului, infecţii fun­gice (în cavitatea bucală sau vaginală), de aceea trebuie să citiţi atent prospectul şi să raportaţi medicului eventualele probleme. De asemenea, ele trebuie păstrate corect în timpul folosirii, la frigider dacă e nevoie sau la temperatura camerei, ferite de umiditate sau de lumină, astfel încât să nu fie la îndemâna copiilor.

Rezistenţă
Primele bacterii care au căpătat rezistenţă la antibiotice au fost stafilococii, în prezent existând tulpini care sunt rezistente la penicilină, meticilină, amoxicilină, eritromicină, oxacilină.
Stafilococii reprezintă o mare pro­blemă mai ales pentru bolnavii  internaţi în spital, în secţii de te­rapie intensivă sau chirurgie, la care pot determina septicemii, pneumonii, infecţii chirurgicale greu de tratat. La persoanele sănătoase, stafilococii produc cel mai frecvent infecţii ale pielii sau ţesutului subcutanat, abcese sau celulită. Streptococii de grup A sunt în majoritatea cazurilor sensibili la penicilină, dar au fost descrise şi tulpini rezistente la penicilină sau macrolide.

Pneumococul, care poate produce infecţii grave ca pneumonii, otite, meningite, septicemii, are tulpini rezistente la penicilină sau betalactamide.

Enterococii, care erau în general germeni mai puţin periculoşi, au dezvoltat rapid rezistenţa la vancomicină, pe care au transmis-o şi unor tipuri de stafilococi. 

Gonococul  a devenit  rezistent la penicilină, tetraciclină, fluorochinolone. Fenomene de rezistenţă prezintă şi Escherichia Coli, Salmonella sau Campylobacter, bacterii  care produc infecţii gastro-enterale. De exemplu, un studiu publicat de Centrul European pentru Prevenirea Bolilor arată că există numeroase tulpini de Coli rezistente la fluorochinolone, în proporţii care ajung între 25% şi 50% în Spania, Italia, Ungaria şi Bulgaria sau 10%-25%, cum se întâmplă în Franţa, Germania, Polonia sau România. Şi fenomenul este permanent.

În 2009 a fost identificată o enzimă NDM 1 (New Delhi metalo beta lactamaza), care creşte rezistenţa la penicilină şi cefalosporine şi care a fost descoperită la patru bacterii: Klebsiella, Coli, Ente­robacter şi Acinetobacter în India, Marea Britanie, SUA, Canada. În 2008 au fost descrise tulpini de stafilococ rezistente la linezolid, un antibiotic destul de nou, în Spania, Germania, Marea Britanie şi SUA. În concluzie, rezistenţa la antibiotice induce forme mai grave, mai complicate, prelungite de boală, impune folosirea unor antibiotice mai puternice, cu efecte adverse mai importante şi uneori pot duce la chiar la moarte. În prezent, cele mai "optimiste" statistici atribuie rezistenţei la antibiotice 90.000 de decese anual, o creştere considerabilă faţă de anul 1992, când se înregistrau 13.000 de morţi.

AVERTISMENT. Încă din anul 1945, la ceremonia înmânării premiului Nobel pentru descoperirea sa epocală, Fleming a avertizat asupra pericolului instalării rezistenţei la antibiotice, fenomen care începuse deja să fie sesizat şi care a devenit din ce în ce mai evident de-a lungul anilor, riscând să compromită beneficiile aduse de terapia cu antibiotice. Deopotrivă, medicii şi pacienţii sunt vinovaţi de apariţia acestui fenomen, din cauza folosirii abuzive sau inadecvate. Există mai multe mecanisme prin care se instalează rezistenţa: scăderea permeabilităţii peretelui pentru antibiotice, modificarea configuraţiei spaţiale a bacteriei astfel încât legarea medicamentului la locul de acţiune nu mai este posibilă, eliminarea rapidă a antibioticelor din celulă, secreţia unor enzime care inactivează antibioticele, cum ar fi beta lactamaza în cazul stafilococilor rezistenţi la penicilină sau alte enzime care pot inactiva aminoglicozidele sau cloramfenicolul etc.

FLEMING. Primul antibiotic – penicilina – a fost descoperit de Fleming în 1927, dar producţia industrială de antibiotice a fost lansată mai târziu, după 1940. În mod evident, antibioticele au marcat un progres remarcabil, probabil fără egal în istoria medicinii. Numeroase boli grave, adevărate stigmate, aflate la interferenţa dintre maladie şi problemă socială, ca lepra, ciuma, holera, tifosul, febra tifoidă au devenit simple afecţiuni. Boli ca tuberculoza, sifi­lisul, meningitele au putut fi combătute cu succes. Septicemiile, peritonitele, pneumoniile nu au mai fost sinonime cu o condamnare la moarte. Numeroase complicaţii, sechele sau infirmităţi au putut fi eliminate. Oricând o infecţie otică se putea solda cu perforaţia timpanului şi surditate, sifilisul putea fi transmis de la mamă la făt încă din uter, cu consecinţe extrem de grave, o banală amigdalită streptococică se putea solda cu severe afecţiuni poststreptococice ca reumatismul articular acut sau glomerulonefrita, o meningită putea lăsa grave sechele neurologice, paralizii, convulsii. Persoanele cu o imunitate scăzută – diabetici, suferinzi de cancer, de boli hepatice şi renale cronice – au putut fi mai bine protejate. Intervenţiile chirurgicale sau procedurile terapeutice şi diagnostice s-au putut desfăşura cu o rată mai mare de succes. Totuşi, atenţie, antibioticele nu sunt un panaceu şi nu sunt infailibile, iar folosirea lor necontrolată poate duce la adevărate drame în viitorul apropiat.

COPII. Presiunea este şi mai mare dacă pacienţii sunt copii. Astfel, s-a observat că medicii sunt gata să prescrie antibiotice în 65% din cazuri, dacă observă că părinţii îşi doresc asta şi doar în 7% din situaţii dacă părinţii nu insistă asupra acestui aspect.

CE PUTEM FACE? Să cunoaştem exact importanţa şi limitele antibioticelor. Ele sunt active doar împotriva bacteriilor, nu a virusurilor.  Numeroase răceli, otite, sinuzite, bronşite, gastroenterite, meningite sunt de natură virală şi nu trebuie tratate cu antibiotice. A lua antibiotice în mod necontrolat, ca o plasă de siguranţă, ca o soluţie prin care se evită consultul medical şi  investigaţiile este o greşeală. S-a observat că pacienţii pun o mare presiune asupra medicilor pentru prescrierea de antibiotice, pe care le consideră tratamentul ideal. Astfel, în SUA s-a constatat că 70% dintre pacienţii cu sim­ptome respiratorii care se prezentau la medic primeau antibiotice, deşi în 80% dintre cazuri acestea nu erau necesare, cheltuindu-se 1,1 mili­arde de dolari pe an pe aceste medicamente.

Sfatul medicului
Trebuie subliniat că antibioticele nu trebuie prescrise automat pentru orice febră, tuse, strănut, răceală. Există medicamente simptomatice care pot fi luate în acest scop! De asemenea, nu trebuie să vă administraţi singur antibiotice doar pe baza a ceea ce aţi aflat de pe net sau de la prieteni. Nu înseamnă că dacă aţi folosit în trecut un antibiotic, acelaşi medicament vă este necesar ori de câte ori sunteţi bolnav. Nu presaţi medicul să vă prescrie imediat antibiotice, ci faceţi investigaţiile pe care el le cere. Uneori, medicul poate prescrie, pe baza unor protocoale, bazându-se pe cele mai frecvente bacterii responsabile de o anumită infecţie, un tratament. Alteori, va trebui să faceţi un examen de laborator, cu cultură şi antibiogramă. Odată prescrise, antibioticele trebuie luate în doza prescrisă, la orele stabilite şi pe durata hotărâtă de medic (uneori o perioadă mai lungă, chiar de câteva săptămâni). Nu întrerupeţi tratamentul dacă vă simţiţi mai bine, ci urmaţi întreaga cură prescrisă. Nu luaţi doze mai mari pentru a fi sigur de rezultat, căci acestea pot fi toxice.
Citeşte mai multe despre:   antibiotice

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Mersul „poticnit” duce la dureri în zona lombară

Mersul „poticnit” duce la dureri în zona lombară
Pentru păstrarea sănătăţii, este bine ca omul să facă zilnic mişcare, măcar o jumătate de oră de mers pe jos. Însă mersul, dar şi statul prelungit în picioare solicită în diverse feluri coloana...

Ce este polenul crud și la ce este bun

Ce este polenul crud și la ce este bun
Polenul, unul dintre cele mai pure si mai complete alimente, un adevarat miracol al naturii, utilizat inca din Antichitate de catre egipteni si chinezi, ca medicament natural si factor de intretinere a organismului,...

Tot ce trebuie să știi despre ATACUL DE PANICĂ

Tot ce trebuie să știi despre ATACUL DE PANICĂ
Atacul de panică este o experienţă tulburătoare care poate surveni ca urmare a unei stări intense de anxietate, manifestându-se prin stări inexplicabile de frică, blocaj total şi senzaţie de pierdere a...

Tot ce trebuie să știi despre LEUCEMIE. Cauze, diagnostic, TRATAMENT

Tot ce trebuie să știi despre LEUCEMIE. Cauze, diagnostic, TRATAMENT
Denumita si “cancerul sangelui”, leucemia este o afectiune maligna progresiva, manifestata prin proliferarea excesiva si haotica a precursorilor celulelor sangvine. Celulele sangelui sunt produse de maduva...

LEACURILE ZEULUI ODIN și Medicina Tradițională Scandinavă

LEACURILE ZEULUI ODIN și Medicina Tradițională Scandinavă
Medicina traditionala scandinava si traditiile tarilor nordice, scandinave si ale vikingilor sunt foarte interesante si bogate in acelasi timp, bogate in fapte, realizari si progrese. Toate cele trei mentionate mai...

8 metode GARANTATE ca să scapi de HEMOROIZI! Fără operație!

8 metode GARANTATE ca să scapi de HEMOROIZI! Fără operație!
Tratamente naturiste pentru hemoroizi? De ce nu? De fapt, sunt cele mai indicate! Încearcă și tu unul dintre aceste 8 tratamente naturiste care dau rezultate garantate! Hemoroizii reprezintă una dintre cele mai...

Sindromul colonului iritabil. Greșeli pe care le fac cei care suferă de această tulburare

Sindromul colonului iritabil. Greșeli pe care le fac cei care suferă de această tulburare
Sindromul colonului iritabil este o tulburare obișnuită care afectează intestinul gros (colon). Sindromul cauzează frecvent crampe, dureri abdominale, balonare, gaz, diaree și constipație. Este o afecțiune...

Tratamente naturiste. Orezul, LEAC PENTRU CANCER. Află cum trebuie folosit și ce alte boli vindecă

Tratamente naturiste. Orezul, LEAC PENTRU CANCER. Află cum trebuie folosit și ce alte boli vindecă
Cancerul este „boala secolului”, însă dacă alegi alimente sănătoase și le combini corect poți să previi și chiar să vindeci diferite forme ale bolii. Tratamentele naturiste nu servesc doar la...

Tratamente naturiste. Cum să elimini definitiv bătăturile, în mod natural

Tratamente naturiste. Cum să elimini definitiv bătăturile, în mod natural
Bătătura este o zonă de piele îngroșată care a devenit relativ tare și uscată datorită efortului de presiune repetată, frecare sau alte iritații. Întrucât contactul repetat este esențial pentru...

Tratamente naturiste. Ce se întâmplă dacă mănânci două linguri de ulei de cocos zilnic

Tratamente naturiste. Ce se întâmplă dacă mănânci două linguri de ulei de cocos zilnic
Te întrebi la ce este bun uleiul de nucă de cocos? Este unul dintre putinele alimente care pot fi clasificate ca fiind "super-alimente". Combinația sa unică de acizi grași poate avea efecte pozitive asupra...

3 exerciții simple și eficiente pentru când ești obosit(ă) sau n-ai chef de antrenament

3 exerciții simple și eficiente pentru când ești obosit(ă) sau n-ai chef de antrenament
În teorie, treaba asta cu mișcarea sună foarte bine. Problema e că viața, după o anumită vârstă, în general, nu este deloc simplă. Asta dacă nu cumva ai o sursă de bani care te lasă să te bucuri de...

Cancerul de prostată – diagnostic și tratament

Cancerul de prostată – diagnostic și tratament
Cancerul de prostată (CP) este cea de-a treia cauză de deces în rândul bărbaţilor, după cancerul pulmonar şi cel colorectal. Anual, 2000 de bărbaţi români îşi pierd viaţa ca urmare a acestei...

Planta-minune care vindecă SPONDILOZA cervicală crește în toate șanțurile. Află ce este și care e rețeta tămăduitoare

Planta-minune care vindecă SPONDILOZA cervicală crește în toate șanțurile. Află ce este și care e rețeta tămăduitoare
Cea mai răspândită plantă din lume este ignorată de cei mulţi dintre noi, din cauza faptului că puţini îi cunosc proprietăţile şi uimitoarea capacitate de vindecare și cum să o utilizeze în tratamente...

Sfatul medicului OSTEOPOROZA – ce trebuie să știi

Sfatul medicului OSTEOPOROZA – ce trebuie să știi
Osteoporoza, supranumită și „boala silențioasă”, este o afecțiune a sistemului osos, caracterizată prin fragilitatea oaselor, datorată scăderii densității osoase și pozozității excesive. Oasele devin...

70% dintre fructele și legumele comercializate conțin reziduuri de pesticide

70% dintre fructele și legumele comercializate conțin reziduuri de pesticide
Aproximativ 70% dintre fructele și legumele comercializate au reziduuri de pesticide pe ele chiar și după ce sunt spălate, potrivit unui nou studiu, transmite Daily Mail. Căpșunile, spanacul și varza kale sunt...
Serviciul de email marketing furnizat de