Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ochii dezvăluie multe despre caracterul nostru. Dar neaşteptat de multe informaţii ne oferă ochii şi despre sănătatea noastră. Icterul, de pildă, este semnul unei afecţiuni hepatobiliare, ochii proeminenţi, al unui hipertiroidism, pleoapele căzute atrag atenţia spre o posibilă miastenia gravis, privirea apatică sugerează o depresie. Iar ochiul roşu e un simptom foarte evident. Nu trebuie să cădem în capcana de a-l considera o simplă iritaţie, dar nici de a intra în panică, pentru că de multe ori intensitatea inflamaţiei este invers proporţională cu gravitatea afecţiunii.
Nesomnul, lucrul la lumină slabă, consumul de alcool, fumul şi alţi iritanţi, statul prelungit cu ochii în calculator, ca şi conjunctivitele banale pot fi extrem de zgomotoase, dar fără a avea o semnificaţie clinică importantă. În pojar, apare şi o congestie oculară, ca şi în infecţiile virale ale căilor respiratorii superioare (banalele răceli) sau în sinuzite. În multe cazuri, medicul de familie vă poate trata eficient, alteori e necesar un examen amănunţit de specialitate la medicul oftalmolog.
Un fenomen neuniform
În primul rând, înroşirea ochiului nu se prezintă ca un fenomen uniform. El se produce prin dilataţia vaselor ochiului, în diferite zone şi din cauze foarte diferite: infecţie, inflamaţie, iritaţie, traumatisme, creşterea tensiunii intraoculare. În unele cazuri, înroşirea este difuză, slăbind în intensitate pe măsură ce se apropie de iris, reflectând o dilataţie a vaselor superficiale ale ochiului. Aşa se întâmplă, de pildă, în conjunctivite. În alte cazuri, se observă dilataţia unor vase radiare, care pleacă din centrul ochiului, de la iris, spre periferie, ca spiţele unei roţi. Acest aspect reflectă o suferinţă mai periculoasă, de obicei din zona anterioară şi profundă a ochiului: cornee, iris, corp ciliar, putând fi, de asemenea, semnul de debut al unui glaucom. În alte cazuri, roşeaţa este limitată la o anumită zonă, aşa cum se întâmplă în hemoragiile subconjunctivale. Uneori coloraţia roşie a ochiului se însoţeşte de alte simptome. Cel mai alarmant pentru bolnav este scăderea bruscă a acuităţii vizuale. Aşa se întâmplă în keratită (inflamaţia corneei, stratul transparent, practic invizibil cu ochiul liber, aflat la suprafaţa ochiului, în zona sa centrală), în iridociclită (inflamaţia irisului şi a corpului ciliar) sau în glaucom. În unele cazuri, pupila are aspect normal, ca în conjunctivite, sau se micşorează (în irită sau uveită) ori, din contră, rămâne dilatată şi fixă, ca în glaucom. Durerea, care poate însoţi înroşirea ochiului, este severă, ca în glaucom şi sclerită (inflamaţia membranei albe fibroase de sub conjunctivă). Durerea este moderată ca în keratite sau poate lipsi ca în conjunctivite sau hemoragiile subconjunctivale. Lăcrimarea poate apărea în keratite sau dacriocistite (blocarea căilor lacrimale).
Conjunctivitele
De departe cele mai frecvente cauze aler ochiului roşu sunt conjunctivitele. Ele pot fi de natură virală, bacteriană sau alergică. Cele virale sunt cauzate de obicei de adenovirusuri. Se manifestă printr-o secreţie apoasă, mărirea ganglionilor preauriculari şi prin semne de infecţie respiratorie acută. Conjunctivitele bacteriene sunt cauzate mai ales de streptococ sau stafilococ şi se însoţesc de o secreţie purulentă, galben-verzuie. Conjunctivitele alergice sunt bilaterale, prezintă prurit, lăcrimare abundentă şi edem al pleoapelor. Hemoragiile subconjunctivale apar după traumatisme mici, uneori chiar după simple eforturi: de tuse, vărsături, constipaţie. Ele pot semnala existenţa unui proces de ateroscleroză sau hipertensiune arterială sau un tratament incorect dozat cu anticoagulante. Zona de înroşire este intensă, dar bine delimitată, şi chiar dacă apare dramatic, brusc şi fără o cauză evidentă, tinzând a se extinde în zilele următoare, se vindecă fără probleme în 7-10 zile.
Scleritele se manifestă cu o durere deosebit de intensă, iradiată în frunte, faţă, sinusuri, care trezeşte bolnavul noaptea şi care nu cedează decât parţial la antialgice. Durerea se intensifică la apăsarea zonei bolnave. Roşeaţa se intensifică progresiv, este localizată sau întinsă pe tot globul ocular şi se însoţeşte de lăcrimare, fotofobie şi scăderea acuităţii vizuale. Scleritele apar frecvent în afecţiunile inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidă, lupus eritematos, periarterita nodoasă, spondilita anchilopoetica etc.), putând evolua în pusee repetate. Episclerita este inflamaţia ţesutului dintre conjunctivă şi scleră. Se manifestă prin zone izolate de congestie, cu durere moderată la apăsare. Şi ele pot apărea în boli inflamatorii cronice. Afecţiunile corneei se însoţesc, de asemenea, de înroşirea ochiului, fie că e vorba de leziuni superficiale, mici traumatisme, cum sunt cele de la lentilele de contact utilizate neadecvat fie că sunt afecţiuni mai profunde, inflamaţii sau infecţii. Se manifestă prin durere, fotofobie, senzaţie de corp străin şi lăcrimare.
Afecţiuni grave
Următoarele afecţiuni sunt foarte grave şi netratate în timp util pot duce la pierderea vederii. Irita sau iridociclita se manifestă cu dispunerea particulară a vaselor dilatate, care pornesc radiar de la iris, ca un "cap de meduză". Se însoţeşte de durere, scăderea acuităţii vizuale, fotofobie şi micşorarea pupilei.
Glaucomul, una dintre cele mai frecvente cauze de orbire, debutează acut cu durere oculară severă, cefalee, greaţă, vărsături, scăderea vederii, zonă de halou în jurul luminii. Ochiul este tare, dureros, cu pupila fixă şi dilatată şi prezintă o dispunere radiară a vaselor dilatate din centru. Glaucomul este cauzat de blocarea drenajului umorii apoase, ceea ce duce la creşterea presiunii intraoculare şi distrugerea nervului optic. Este adevărat că nu toate cazurile prezintă aceeaşi gravitate. Totuşi, nu este indicat să le trataţi acasă, cu comprese sau spălături cu ceai din diferite plante şi nici nu vă repeziţi la picături sau unguente cu antibiotice, care în multe cazuri pot agrava situaţia. Medicul de familie şi mai ales oftalmologul vă vor pune un diagnostic corect şi vor prescrie un tratament adecvat. Prezentaţi-vă însă urgent la medic dacă simţiţi o durere severă, scăderea bruscă a vederii, o senzaţie de corp străin intraocular, fotofobie marcată sau dacă aveţi secreţii oculare purulente. Fără a exagera, de reacţia dumneavoastră promptă poate depinde uneori chiar salvarea vederii. De asemenea, mergeţi la doctor dacă înroşirea ochiului nu dispare după o săptămână. După vârsta de 40 de ani este important să vă controlaţi vederea, chiar dacă nu aţi avut probleme în acest sens, şi să vă măsuraţi şi, tensiunea oculară, lucru care trebuie repetat cel puţin o dată la doi ani şi anual, după vârsta de 60 de ani. Dacă aveţi cazuri de glaucom în familie, controalele trebuie începute mai devreme, chiar de la vârsta de 20 de ani.
