Sănătatea e în mâinile noastre!

Dacă ne gândim la neplăcerile sau uneori la dramele produse de boală, la arsenalul terapeutic  sofisticat şi costisitor pe care îl solicită, realizăm că prevenirea ei este o activitate infinit mai simplă. Prevenirea bolilor se poate realiza cu mijloace modeste, care ne scutesc de nenumărate suferinţe.

Unele dintre măsurile de prevenire a bolilor sunt de-a dreptul banale, aşa cum este cazul spălatului pe mâini. Într-ade­văr, se apreciază că aproximativ 80% dintre bolile infecţioase se răspândesc prin mâinile murdare, ceea ce ar putea fi în acelaşi timp îngrijorător şi dătător de speranţă. Totuşi, dacă acest lucru poate fi scuzabil în ţări africane sau asiatice, în care din păcate apa este de multe ori un lux, este mai greu de admis rata crescută a acestor îmbolnăviri în ţări dezvoltate, în care copiii sunt educaţi în acest sens de mici şi unde accesul la reţeaua de apă este larg accesibil. Şi anume spălatul pe mâini: un obicei sănătos, care de câţiva ani are şi o zi internaţională – 15 octombrie.

Într-ade­văr, se consideră că bolile diareice şi infecţiile respiratorii ucid în fiecare an peste 3,5 milioane de copii sub 5 ani. Se apreciază că, dacă ar fi practicat sistema­tic, spălatul pe mâini ar reduce mortalitatea prin bolile diareice la jumătate şi prin infecţii respiratorii şi complicaţii lor, cu 35%. Se speră însă că, luându-se măsuri în acest sens, până în 2015, mortalitatea prin afecţiunilor amintite să scadă cu două treimi.

Picături de salivă, praf
Prin spălarea pe mâini evitaţi să vă contaminaţi cu o boală  infecţioasă, care poate fi de natură respiratorie, digestivă, oculară, cutanată. Iar dacă sunteţi bolnav, preveniţi răspândirea bolii. De exemplu, infecţiile respiratorii se transmit prin intermediul unor picături infectante, care se formează când bolnavul tuşeşte, strănută, vorbeşte. Picăturile plutesc pe o rază de un metru în jurul bolnavului (pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, acesta devine contagios cu una sau mai multe zile înainte de apariţia simptomelor sau poate fi vorba de purtători sănătoşi care însă transmit boala), putând ajunge direct pe mucoasa bucală, nazală, conjunctivală a unei alte persoane. În cele din urmă însă, picăturile se depun pe suprafeţe: birouri, mese sau alte piese de mobilier, podele, tastaturi, calorifere etc., ceea ce nu le face însă inofensive. Pe aceste suprafeţe, germenii rezistă o jumătate de oră, până la câteva ore. Când suprafeţele sunt acoperite cu praf, acesta se contaminează. Dacă se ridică, în diverse circumstanţe, praful va putea fi inhalat şi va produce infecţii. Trebuie să fim atenţi în special la praful de pe suprafaţe încălzite, de exemplu calorifere sau corpuri de iluminat, de pe care praful se ridică mai uşor. Respectivele suprafeţe contaminate pot fi atinse de o altă persoană, iar dacă aceasta duce apoi mâna la nas, ochi sau gură va putea contracta boala. De asemenea, mâinile se mai pot contamina direct, atunci când se acoperă cu palmele nasul sau gura la tuse şi strănut (ceea ce oricum e o greşeală; ar trebui folosit un şerveţel în acest scop).  Indiferent de metoda de contaminare, mâna astfel acoperită cu germeni poate atinge nenumărate obiecte, pe o arie largă: mobilă, aparatură, clanţe de uşă, întrerupătoare, telefoane, butoane de lift etc., iar acel obiect va fi astfel contaminat şi va constitui o capcană pentru cel care îl va atinge (chiar şi strângerea mâinii prezintă riscuri), infecţia extinzându-se pe arii nebănuite. Astfel, în această perioadă, se pot transmite multe infecţii respiratorii frecvente cum ar fi: gripa, guturaiul, infecţiile strep­tococice etc., cu tot cortegiul lor de complicaţii.

Infecţii digestive, conjunctivită
Rolul nefast al mâinilor murdare este clar şi în cazul infecţiilor digestive. De exemplu, o persoană infectată (fie că are sau nu manifestări clinice, de boală) sau purtătoare, dacă foloseşte toaleta şi nu se spală sau nu se spală bine pe mâini, poate contamina ulterior suprafeţele sau obiectele  atinse. Dacă o altă persoană atinge suprafaţa contaminată şi apoi duce mâna la gură se va infecta la rândul ei. Un alt risc major apare atunci când persoana infectată nu îşi spală mâinile înainte de a preparara hrana, căci astfel mâncarea va fi contaminată şi va constitui un pericol pentru mai mulţi oameni. Astfel, se pot transmite: hepatita A sau E, diferite bacterii (Salmonella, Shigela, Coli, Campylobacter, stafilococ etc.), diferite enterovirusuri sau rotavirusuri, paraziţi (giardia, ascarizi, oxiuri).

Pare grotesc, dar conform studiilor nu numai copiii, ci şi un număr incredibil de mare de adulţi sunt deficitari la spălatul pe mâini după folosirea toaletei. Toxoplasmoza se transmite tot prin mâinile murdare, însă după contactul cu un animal şi cu dejecţiile acestuia  (în acest caz pisica). Conjunctivita (inflamaţia membranei care înveleşte ochiul, manifestată prin ochi roşu, durere, tumefacţia pleoapei, secreţii locale) poate fi de diferite etiologii – virale sau bacteriene –, transmise frecvent prin atingerea ochiului cu mâna murdară.

Tehnica spălatului
Spălarea mâinilor are, deci, un rol protector important. Acest act nu distruge microorganismele, ci doar le eli­mină de pe suprafaţa pielii. S-ar părea că este o activitate simplă, automată, despre care nu mai avem ce învăţa. Şi, totuşi, ar fi multe aspecte de discutat despre tehnica spălatului pe mâini. Spălatul se face cu săpun şi apă, dacă e posibil călduţă (spălatul doar cu apă este mult mai puţin eficient). Se preferă săpunul obişnuit, nu neapărat antibacterian, în legătură cu care se fac încă speculaţii în ce măsură poate contribui sau nu la crearea unor tulpini bacteriene rezistente. Este preferat săpunul lichid celui solid, cel mai indicat în colecti­vi­tăţi, deoarece, deloc  surprinzător, şi săpunul se poate contamina. De aceea, dacă preferăm să îl folosim acasă, el trebuie păstrat în condiţii adecvate, pe un suport care să permită uscarea lui lejeră (să nu stea în apă); nu trebuie să fie foarte uscat şi crapat, deoarece în aceste falii se strecoară şi se înmulţesc microbii.
● Se scot mai întâi bijuteriile şi ceasul şi se ridică mânecile. Se udă mâinile şi se aplică o cantitate suficientă de săpun. Se freacă mâinile cel puţin 20-30 de secunde, insistând asupra tuturor suprafeţelor: faţa şi dosul palmelor, pumnul, degetele şi zona dintre ele, unghiile şi spaţiul de sub ele.
● Se clătesc apoi abundent şi se usucă cu un prosop curat, care se foloseşte individual. Prosopul trebuie schimbat des şi spălat la maşină, la temperatură înaltă, cu detergent. Când e posibil se vor folosi un prosop de hârtie, ce este apoi aruncat, sau uscătorul electric.
La sfârşit, robinetul sau uşa băii (în cazul spaţiilor comune) se închide sau se manevrează tot cu o bucată de şerveţel ce se aruncă apoi. Cu riscul de a fi considerat ipohondru, mai ales dacă este o perioada de epidemie sau dacă sunteţi înconjuraţi de mai mulţi colegi sau persoane bolnave, puteţi folosi un astfel de şerveţel şi atunci când puneţi mâna pe clanţele uşilor sau pe butoanele de la lift, de pildă.

Sfatul medicului
Pentru ca pielea mâinilor să se menţină sănătoasă, ceea ce împiedică pătrunderea germenilor, mai ales în perioada friguroasă, nu uitaţi să folosiţi o cremă de mâini şi să purtaţi mănuşi care să vă protejeze de efectele temperaturilor scăzute.
Pentru o mai bună igienă, este indicat ca unghiile să fie tăiate scurt, de preferat fără decuparea cuticulelor care au un rol protector, şi să nu fie maltratate (roase). Este bine ca în baia personală să avem o perie specială pentru spălarea unghiilor.

CĂND E BINE SĂ NE SPĂLĂM PE MĂINI?

Oricât de des, dar mai ales:
● după ce venim de afară,
● după folosirea toaletei,
● după prepararea hranei (mai ales dacă am manipulat carne sau ouă crude), 
● după schimbarea scutecelor unui copil,
● după ce ne ştergem nasul, tuşim sau strănutăm în mâini (deşi e de preferat ca asta să nu se întâmple, ci să folosim în acest scop un şerveţel ce va fi apoi aruncat),
● după ce am stat lângă sau am îngrijit o persoană bolnavă,
● după ce am manipulat gunoiul, reziduuri animale sau obiectele animalelor,
● după ce folosim obiecte atinse de alţii (telefon, tastatură, bani etc.), dacă atingem fluide umane (sânge, salivă, alte secreţii).
De asemenea, mâinile trebuie spălate înainte de a atinge faţa, ochii, nasul sau gura, înainte de masă, de prepararea hranei, de a lua medicamente sau de a trata răni, de a îngriji o persoană bolnavă, de aplicarea machiajului sau a lentilelor de contact.

GELUL DEZINFECTANT. Dacă, din diverse motive, nu avem acces la apă, putem folosi pentru curăţirea mâinilor un gel dezinfectant special (pentru mâini), care să conţina minim 60% alcool. Aceste produse sunt foarte eficiente, cu condiţia ca mâinile să nu fie foarte murdare (vizibil pătate). Gelul dezinfectant se aplică pe palme în cantitate suficientă, se freacă mâinile 25 de secunde sau până se usucă şi nu se mai şterg cu prosop sau şerveţel. Există astfel de geluri speciale pentru copii, pe care le pot folosi la şcoală, când sunt destul de mari pentru a le utiliza în siguranţă.

UN BUN EXEMPLU. Copiii trebuie învăţati de la vârste fragede să se spele pe mâini. La început, ei vor fi ajutaţi de adulţi, apoi vor face acest lucru împreună cu aceştia, pentru ca în cele din urmă să se spele singuri, acasă, la grădiniţă ori la şcoală, lucru cu atât mai important cu cât în colectivităţi riscul infecţiilor respiratorii şi digestive este mai mare. Pentru asta părintele trebuie să fie el însuşi un bun exemplu.

RECOMANDĂRI. Evitaţi aglomeraţiile în spaţii închise şi staţi departe de persoanele bolnave, care strănută sau tuşesc. Tuşiţi sau strănutaţi într-un şerveţel (care trebuie apoi aruncat) sau cu capul pe cot sau antebraţ. Nu lăsaţi copiii să folosească în comun suzete, tacâmuri, jucării sau prosoape.

SUBSTANŢE TOXICE. Există şi alte beneficii ale spălatului pe mâini: numeroase substanţe chimice toxice se găsesc în obiectele din jurul nostru, de unde se pot elibera treptat. Ele pot ajunge, astfel, uşor pe mâini şi dacă acestea nu sunt spălate vor fi înghiţite sau vor putea pătrunde în ochi sau în piele, cu riscurile inerente. De exemplu, difenileterii sunt substanţe chi­mice care au rol ignifug (de protecţie împotriva focului) şi se găsesc în diverse produse: carpete, computere, buretele din scaune sau paturi etc.
Ajunse în organism, ele produc disfuncţii hormonale şi la nivelul sistemului nervos. Copiii mici care duc totul la gura şi nu se spală întotdeauna pe mâini sunt de 10 ori mai expuşi unui astfel de risc decât adulţii.

PREVENIREA INFECŢIILOR. Există şi alte măsuri, în afară de spălatul pe mâini, pe care le puteţi folosi în această perioadă pentru prevenirea infecţiilor: aerisirea periodică, spălarea şi dezinfectarea mobilelor şi a podelelor, a suprafeţelor din bucătărie şi a chiuvetei, a instrumentelor folosite la gătit, curăţarea interioară şi exterioară a frigiderului (mai ales a mânerelor), a clanţelor, comutatoarelor, telecomenzilor, telefoanelor, tastaturilor etc. Jucăriile copiilor sunt foarte uşor contaminate, de aceea, cele din materiale textile vor fi spălate la maşină, cele de lemn şi plastic spălate cu apă şi săpun. Dacă jucăriile prezintă crăpături în care se pot înmulţi germeni, e mai bine să le  aruncaţi. Suprafeţele din baie trebuie dezinfectate repetat (chiuvetă, toaletă, pardoseală), iar periuţele de dinţi păstrate în suporturi individuale, cu un căpăcel protector, schimbate des şi obligatoriu după îmbolnăviri.