Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sindromul rezistenţei la insulină amai fost denumit sindromul X, sindrom X metabolic, sindrom dismetabolic, sidrom plurimetabolic, sindromul metabolic cardiovascular. Nu doar denumirile sunt numeroase.
Acest sindrom este o tulburare complexă a metabolismului energetic, care include tulburări ale metabolismului lipidic, respectiv obezitate şi dislipidemie, glucidic (toleranţă alterată la glucoză), proteic (hiperuricemie, creşterea cantităţii de acid uric şi de uraţi din sânge), dar şi hipertensiune arterială.
Obezitatea abdominală
Simona Carniciu, medic doctorand diabet, nutriţie şi boli metabolice la Institutul "N.C. Paulescu", precizează că există numeroase puncte de vedere privind elementele necesare pentru diagnosticul acestui sindrom. "Valorile pe care ne bazăm noi corespund unor puncte de vedere oficiale ale unor instituţii cunoscute, cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)", completează aceasta. Aşadar, valorile pe baza cărora se pune diagnosticul de sindrom al rezistenţei la insulină sunt următoarele:
● obezitatea abdominală, respectiv circumferinţa abdominală mai mare de 102 cm la bărbaţi şi mai mare de 88 la femei n nivelul trigliceridelor mai mare de 150 mg/100 mililitri de sânge
● nivelul colesterolului bun mai mic de 40 mg/100 ml de sânge în cazul femeilor şi mai mic de 50 mg/100 ml de sânge în cazul bărbaţilor
● nivelul glicemiei mai mare de 110 mg/100 ml de sânge
● presiunea arterială mai mare de 130/85 mmHg
Specialistul nostru vă atenţionează că aveţi motive să vă îngrijoraţi atunci când aţi depăşit trei dintre parametrii menţionaţi.
Statistică sumbră
Specialistul nostru spune că din numărul total al persoanelor care suferă de acest sindrom (aproximativ 30%-60% din populaţia adultă), un sfert dintre acestea dezvoltă diabet de tip 2. Această statistică este dictată de incapacitatea celulei pancreatice de a secreta suficientă insulină.
Tratament
Sindromul rezistenţei la insulină se asociază cu risc crescut de mortalitate prin boală cardiacă ischemică, alte afecţiuni cardiace sau accidente cerebrale, precizează doctorul Simona Carniciu. Prin urmare, odată descoperite simptomele şi stabilit diagnosticul de sindrom metabolic este necesar să se ţină sub control factorii de risc. Ceea ce se poate realiza prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos: în primul rând, prin scăderea în greutate, apelând la diete hipocalorice, în care proporţia de glucide trebuie să fie de circa 55%, cea de lipide de circa 25%, iar cea de proteine de circa 20%. Orice scădere în greutate este urmată de o ameliorare a toleranţei la glucoză, de reducerea nivelului lipidelor şi a insulinei. Atenţie, însă, orice câştig în greutate are efect invers, vă previne specialistul nostru.
Aşadar, orice persoană, obeză sau nu, trebuie să adopte o alimentaţie prudentă. Ceea ce înseamnă o alimentaţie bazată pe un consum mare de vegetale, peşte şi lactate, cu limitarea produselor rafinate, precum şi a alimentelor prelucrate industrial, cu densitate calorică mare şi bogate în grăsimi saturate.
Stilul de viaţă sănătos înseamnă şi să evitaţi sedentarismul. Este suficient să vă plimbaţi zilnic într-un ritm alert, spune specialistul nostru. Sportul creşte sensibilitatea celulelor musculare la acţiunea insulinei. Pe lângă efectul direct al activităţii fizice asupra sensibilităţii la insulină, trebuie avut în vedere şi efectul "indirect", cel de scădere în greutate. În completarea măsurilor vine tratamentul medicamentos. Se vor administra medicamente cu efecte antihiperglicemice şi de sensibilizare la insulină.
DEPISTARE. Pentru a depista sindromul metabolic sunt necesare un examen clinic şi câteva analize uzuale de sânge. Astfel vor fi evaluate tensiunea, profilul lipidic şi toleranţa la glucoză.
SFAT. Un bolnav ce suferă de sindromul rezistenţei la insulină trebuie să facă periodic controale medicale. O dată pe an trebuie să consulte un nutriţionist, un cardiolog şi un endocrinolog.
