x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Medicul de familie Un copil dislexic, un adult dislexic!

Un copil dislexic, un adult dislexic!

de Gina Matei    |    04 Mai 2010   •   00:00
Un copil dislexic,  un adult dislexic!
Sursa foto: /THINKSTOCK

La nivel mondial, 1 din 10 copii suferă de dislexie. În ciuda statisticilor mondiale îngrijorătoare, în România s-a vorbit sporadic şi prea puţin despre această problemă. Nici măcar nu există o statistică, atrage atenţia Eva Bartok, preşedintele Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici.



CE ESTEĂ
Este dislexic copilul care are rezultate sub nivelul său de inteligenţă, ale cărui rezultate la citit-scris rămân mult sub aşteptările prevăzute comparativ cu timpul şi numărul de exersări făcute.
„Din păcate, de cele mai multe ori atât părinţii, cât şi cadrele didactice pun această incapacitate a copilului pe seama lenei sau a lipsei de ambiţie", spune Eva Bartok. O greşeală! Pentru că sentimentul nerealizării aşteptărilor, aprecierile negative venite din partea celor din jur provoacă multor copii sentimente de culpabilitate şi procese de conştiinţă.

CE E DE FĂCUT
Terapia este asigurată de logopezi interşcolari. Şi în acest caz, Eva Bartok spune că sunt motive de îngrijorare. Asta pentru că, din lipsa informării, părinţii nu-şi duc copilul la un astfel de specialist. Succesul unei astfel de te­rapii depinde de momentul începerii acesteia.

SE POATE TRATA?
Din păcate, dislexia nu se tratează. Ceea ce nu înseamnă că terapia este în zadar. Rolul acesteia este de a-l ajuta pe copil să citească, să vorbească, să scrie mai bine. Terapia îl ajută să se acomodeze cu această problemă, să o accepte. Dacă în şcoală va fi margina­lizat, va ajunge un adult frustrat. Tocmai de aceea este recomandat ca tera­pia să înceapă cât mai devreme.
Fiecare dislexic este diferit, cu simptome diferite şi trebuie dezvoltat într-un mod personalizat.

PRIMELE SEMNE
Din păcate, de cele mai multe ori semnele nu sunt vizibile. Diagnosticul se pune de cele mai multe ori după ce copilul a terminat clasa întâi. Primele semne sunt identificate de părinţi. În primă fază, aceştia trebuie să înţeleagă că nu au un copil leneş. Părintele trebuie să ia legătura cu un logoped, iar între aceştia trebuie să existe un parteneriat.
Unul dintre semnele care ar trebui să vă îngrijoreze este atunci când copilul începe să vorbească abia după ce a împlinit trei ani.

CAMPANIE
Sub sloganul „Mergi mai departe citind", OMV, în parteneriat cu Asociaţia Română pentru Copii Dislexici, organizează, în perioada 15 aprilie-15 iunie 2010, o campanie de strângere de fonduri pentru ajutorarea acestor copii. În sprijinul lor a fost reeditat şi îndrumătorul de specialitate „Eu citesc mai bine!", rea­lizat de specialişti de la Târgu Mureş.

Semnele dislexiei:
• copilul citeşte deosebit de lent
• citeşte pe silabe sau pe litere
• face multe greşeli în citirea cuvintelor şi a textelor
• se pierde deseori în urmărirea textului în timpul citirii
• greşeşte frecvent rândul în citirea textului
• îi este greu să urmărească textul citit, chiar şi cu degetul
• nu înţelege deloc conţinutul textului citit
• este aproape în totalitate inca­pabil să povestească conţinutul textului citit

×
Subiecte în articol: avertisment