Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Multe prăpăstii se strecoară în ziceri despre organismul omenesc. Unele bazaconii sunt rostite chiar de guverne şi e clar că, în spatele acestor vorbe aiurite şi veninoase, se ascund interse politice. Acum o vreme, au bârfit autorităţile britanice cum că muncitorii români care lucrează în Anglia aduc cu ei din România nebunia virusului hepatitic C, dar şi pe cea a virusului hepatitic B. Pasămite, în România s-au culcuşit, simţindu-se bine, mare parte dintre aceste bandite de virusuri agresoare ale ficatului.
700.000 de români
O afirmaţie neadevărată: deoarece s-a dovedit că răspândirea virusurilor hepatitice în România nu era chiar atât de mare cât fusese exagerată de englezi, existând interesul autorităţilor din Anglia de a frâna sosirea forţei de muncă din România în economia şi viaţa lor. România se află undeva pe la mijloc în privinţa frecvenţei infectării cu virus C. Oricum, la nivel global, există multe cazuri de infectare cu virusurile hepatitice B şi C. Organizaţia Mondială a Sănătăţii chiar a atras atenţia că, în lume, există vreo 300 de milioane de oameni infectaţi cu virusurile hepatitice B şi C, majoritatea cazurilor aflându-se în Asia. Nişte studii serioase făcute în România au arătat că virusul C este prezent la aproximativ 3,25% din populaţie, deci la aproximativ 700.000 de români. Totuşi, această situaţie, care nu ne plasează chiar în fruntea clasamentului răului, trebuie să dea de gândit. Numărul de cazuri noi într-un an: 8,64 de cazuri nou infectate la 100.000 de locuitori. Deci, în fiecare an, se adaugă circa 1.300 de cazuri noi de infectare cu virusuri hepatitice B şi C. Se ştie că virusul hepatitic C este foarte viclean, adică îşi schimbă structura, îmbrăcând măşti derutante. De fapt, virusul încă n-a fost "fotografiat", motiv pentru care ştiinţa mondială nu a realizat încă un vacin antivirus C. Virusul hepatitic C evoluează lent, în 20-30 de ani, spre boli grave ale ficatului şi poate fi tratat mai lesne decât virusul hepatitic B, căruia i s-a venit de hac, totuşi, cu un vaccin.
Viremia
Să vedem care este tabloul infecţiilor cu virusul hepatitic C, în România. Există o infecţie activă, în care analizele arată prezenţa anticorpilor antihepatită C în sânge. La cei cu infecţie activă se descoperă în analize şi o încărcare cu virusuri, adică este prezentă viremia. În această situaţie de infecţie activă se află 85% dintre cei infectaţi cu virus C, adică 600.000 de persoane. La 15%-20% dintre cei infectaţi cu virus C, analizele de sânge arată prezenţa anticorpilor antihepatită C, dar nu se decelează o încărcare cu virusuri C. Viremia nu este prezentă în sânge şi aceşti oameni ar trebui să fie liberi de boala virusului hepatitic C.
Leziuni, inflamaţii, fibroze
Dacă însă unora li se face puncţie în ficat şi se descoperă leziuni, inflamaţii şi fibroze, sunt semne că virusul C a atacat ficatul. Asta probează că testele de sânge au imperfecţiuni. Şi aceşti pacienţi cu încărcătură virală nedescoperită în analize trebuie monitorizaţi. Din cei 80%-85% cu încărcătură de virusuri în sânge descoperită în analize, o mare parte nu sunt diagnosticaţi. Au diagnostic de infecţie cu virus C circa 20.000 de pacienţi care au făcut tratament, la care se adaugă 3.000-4.000 de pacienţi aflaţi în terapie. Încă vreo 3.000 de pacienţi aşteaptă pe liste intrarea în terapie, iar circa 1.000 nu au tratament, fiindcă au suferit reacţii secundare sau boala lor e blândă. Însumând ultimele cifre, rezultă că din cei 700.000 de oameni cu infecţie activă, au diagnostic doar 1,8%. Deci 98,2% nu ştiu că sunt infectaţi cu virus C. Cei 98,2% fără diagnostic merg spre hepatită cronică, deşi evoluţia e lentă. Însă aceştia, fără să ştie, se trezesc cu ciroză şi hepatite cronice, dar şi cu boli cancerose ale ficatului. La grupele de risc crescut trebuie să se facă o depistare măcar a anticorpilor antihepatită C.
Cei mai expuşi
Care sunt aceste grupe cu risc crescut de infectare cu virusul C? În primul rând, cei care se droghează injectabil. Risc crescut de dobândire a virusului C au unii bolnavi de SIDA, cei cu tratamente de sânge din cauza hemofiliei, hemodializaţii etc. Au risc crescut de infectare cu virus C persoanele cărora li se descoperă transaminazele mari. Sunt posibili purtători de virus C cei care au primit transfuzii de sânge înainte de 1992, când s-a instituit analiza specială de virus hepatitic la donatorii de sânge. Se află în risc crescut de infectare cu virus C cei care au mai mulţi parteneri sexuali. Tatuajul în cabinete neautorizate este o altă cale de a te infecta cu virus C. Şi amatorii de purtare a cerceilor, a inelelor, de piercing se expun şi ei riscului de infectare cu virus C. Cei cu alte boli provocate de virusul C, cum ar fi unele forme de diabet zaharat, boala de rinichi numită glomerulonefrită, cei cu unele boli dermatologice sau cu tiroidită autoimună intră în categoria de risc mărit. Unii copii, născuţi de mame infectate cu virsul C, pot să fie şi ei infectaţi, dacă mama a avut o încărcătură virală mare. Când într-un grup de oameni, de regulă în familie, există un membru infectat cu virus C, trebuie să se ia anumite măsuri pentru a preveni transmiterea virusului celorlalţi. În primul rând, purtătorii de virus C nu trebuie să fie discriminaţi, fiindcă virusul nu se ia prin strănut, prin respiraţie etc. Transmiterea virusului C se face doar când sângele celui infectat vine în contact cu mucoasele sau cu rănile altor oameni. Aşa că în familiile unde există un membru infectat cu virusul C, periuţa de dinţi a acestuia, aparatul de ras, forfecuţele pentru manichiură nu trebuie folosite şi de ceilalţi. Iar cei care au viciul îngrozitor de a se droga şi au virus C să nu dea seringile proprii altor drogaţi.
Iată alte consideraţii legate de virusul C. În cazul hepatitei cu virus C, episodul acut poate trece neobservat. Nu se întâmplă să apară semne evidente ca la hepatita A, îngălbenirea ochilor şi a pielii, dureri musculare etc. În cazul virusului C, criza acută de hepatită nu dă semne clare, aşa că omul face episodul acut pe picioare şi se trezeşte peste ani cu o hepatită cronică sau cu ciroză.
ALCOOLUL, OBEZITATEA, DIABETUL... Numai 20% dintre cei infectaţi cu virusul C îl înving, însă 80% rămân cu infecţie cronică. Evoluţia spre ciroză durează 20-30 de ani. În ficat, în mod lent, dar sigur apar inflamaţiile. Celulele distruse de procesul inflamator sunt înlocuite de zone cu fibroză întărite precum cicatricele, acolo unde celulele hepatitice nu îşi mai fac treaba, ba mai rău, alcătuiesc un baraj în calea sângelui venit spre ficat. Evoluţia lentă a infecţiei cu virus C spre bolile grave se face mai rapid dacă există factori favorizanţi. Şi trecerea spre hepatite cronice, ciroze nu se mai face în 20-30 de ani, ci în 8-12 ani. Factorii de urgentare a agravării bolii sunt: alcoolul, obezitatea, încărcarea grasă a ficatului, diabetul, infecţiile paralele (cu alte virusuri B, D sau HIV) şi o vârstă mai tânără, fiindcă la 25 de ani cel infectat cu virus C merge mai repede spre hepatită cronică şi ciroză decât pacientul de 60 de ani.
