x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Halucinaţiile arată nereguli în psihic şi se impune control. Păianjenii şi vocile care nu există

Halucinaţiile arată nereguli în psihic şi se impune control. Păianjenii şi vocile care nu există

de Florin Condurateanu    |    01 Oct 2017   •   20:10
Halucinaţiile arată nereguli în psihic şi se impune control. Păianjenii şi vocile care nu există
Sursa foto: vchal/Getty Images/iStockphoto

Deseori, organismul e amabil cu noi şi ne trimite semnale, tocmai pentru a ne invita să deschidem uşa cabinetului medical. Dar, păgubos, se întâmplă să luăm în glumă înţepăturile unor dureri, inflamaţiile, febra, oboseala, vedeniile şi să nu pornim spre medic.

De altfel, specialiştii susţin că e chiar util să te alarmezi de o sângerare, de o stare febrilă prelungită pentru că sperietura urgentează prezentarea la spital. Implicit, se câştigă un tempo în lupta cu boala, se face ceva mai devreme, căci timpul pierdut până la consultarea medicului e decisiv. Prezentarea la psihiatru se petrece mai greu, cei cu necazuri la psihic nu se consideră atinşi de o boală psihică şi se încăpăţânează să primească  terapia psihiatrului. Unii oameni au halucinaţii, cel mai adesea halucinaţii vizuale sau auditive. Aceştia văd pasămite mulţi păianjeni, care năvălesc peste ei, se îngrozesc şi o iau la fugă, când în realitate antipaticele insecte nu există. E o percepţie falsă a realităţii, obiectul  viziunii nu se află în jur, este o halucinaţie vizuală. La ei se întâmplă o defectuoasă legătură între lobul frontal al creierului şi cortexul senzorial. Se întâmplă o stricare a biochimiei creierului. Alţii aud voci, care îi îndeamnă spre anumite acţiuni aiuritoare, de fapt nimeni nu le şopteşte ceva, este vorba de o halucinaţie auditivă. Halucinaţiile sunt de două categorii: halucinaţii cu critică şi halucinaţii fără critică. Halucinaţiile cu critică sunt mai puţin grave, omul care s-a îngrozit de ofensiva păianjenilor asupra lui, dar îşi dă seama că ceva e în neregulă cu psihicul lui şi se duce la medic, a avut o parte de conştienţă. Halucinaţiile acestea sunt cauzate de boli somatice, de boli ale organelor. Mai grave sunt halucinaţiile fără critică, suferinzii nu realizează că au apărut scurtcircuite în psihicul lor, chiar sunt convinşi că păianjenii au atacat, că vocile din abis le dau ordine şi rău este că nu apelează la medici. În halucinaţiile fără critică la bază este schizofrenia şi alte maladii psihice grave. Halucinaţiile apar şi la drogaţi, la alcoolici, dar şi la oameni normali, care la pragul de intrare în somn văd şi aud situaţii care nu există. Neprezentarea la medic se întâlneşte şi în atât de frecventele depresii. Cel cu însingurare, dezinteres chiar şi în faţa hobby-urilor lui de altădată, cel care-şi trage asupra lui toate relele lumii, obstacolele familiei, cei loviţi de depresie refuză ajutorul medicilor şi pericolul ştreangului se strecoară la doi paşi. În depresie este esenţial tratamentul medicamentos prescris de psihiatru şi şedinţele cu psihologul.

Din păcate există boli care macină pe tăcute fără a suna alarma prin simptome. Poporul greşeşte când dă ascultare bârfelor care zic că ficatul doare. Nu este real fiindcă acest organ nu e prevăzut cu o reţea de nervi, care resimt durerile, doar imflamaţiile grave sau tumorile provoacă dureri învelişului ficatului, care e dotat cu nervi. Ficatul dă nişte semne vagi, o stare de oboseală nejustificată, o chemare evidentă la somn, analizele periodice limpezesc starea ficatului şi anunţă eventuala boală hepatică.

 

 

×
Subiecte în articol: Halucinaţiile