Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Suptul degetului este cît se poate de normal pentru bebeluşi. Mulţi dintre ei experimentează suptul degetului încă din burtica mamei. Pentru că acesta nu este altceva decît un instinct natural al copilului. Există numeroase ecografii, efectuate după 16 săptămîni de sarcină, care dovedesc că reflexul suptului se formează în viaţa intrauterină. Din fericire, copilul se naşte cu acest instinct, care îl ajută să se hrănească la sînul mamei. În primele şase luni de viaţă, suptul constituie o nevoie importantă a sugarului. Cum micuţul nu poate sta lipit de sînul mamei 24 de ore din 24, el îşi calmează această nevoie sugîndu-şi degeţelul, mînuţa sau diverse obiecte pe care le găseşte la îndemînă.
Suptul degetului este cît se poate de normal pentru bebeluşi. Mulţi dintre ei experimentează suptul degetului încă din burtica mamei. Pentru că acesta nu este altceva decît un instinct natural al copilului. Există numeroase ecografii, efectuate după 16 săptămîni de sarcină, care dovedesc că reflexul suptului se formează în viaţa intrauterină. Din fericire, copilul se naşte cu acest instinct, care îl ajută să se hrănească la sînul mamei. În primele şase luni de viaţă, suptul constituie o nevoie importantă a sugarului. Cum micuţul nu poate sta lipit de sînul mamei 24 de ore din 24, el îşi calmează această nevoie sugîndu-şi degeţelul, mînuţa sau diverse obiecte pe care le găseşte la îndemînă.
Cei mai mulţi copii ţin în gură degetul mare (policele). Unii asociază suptul degetului şi cu alte manifestări: se leagănă, răsucesc o şuviţă de păr, mototolesc o bucată de pătură etc. Părinţii nu trebuie să intre în panică dacă micuţul îşi suge degetul rareori şi dacă acest obicei nu persistă după 4 ani.
În schimb, copiii mai mari de 5 ani care continuă să-şi sugă degetul cu insistenţă pot avea probleme. În primul rînd, la nivelul degetului ţinut mai tot timpul în gură apare un fel de bătătură, un ţesut în exces format prin cicatrizarea leziunii provocate de suptul degetului. Apoi există riscul ca degetul respectiv să deformeze dantura şi cerul gurii. Degetul supt este plasat deasupra limbii, astfel încît împinge în afară dinţii superiori şi înăuntru dinţii inferiori. Tot din cauza acestui obicei pot apărea probleme de vorbire: pronunţia dificilă a consoanelor t, s, d, s, bîlbîieli sau scoaterea limbii în afară în momentul rostirii anumitor sunete. Suptul degetului şi după vîrstă de 5 ani poate trăda unele probleme emoţionale cu care se confruntă copilul: timiditatea excesivă, stresul provocat de intrarea la grădiniţă, divorţul părinţilor sau mutarea într-o altă locuinţă.
STRATEGIE. Psihologul Oana Maria Udrea de la Ambulatoriul de specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu" oferă părinţilor un set de reguli pentru a-i dezvăţa pe copii de suptul degetului. Micuţii vor fi încurajaţi să renunţe la acest obicei cu blîndeţe, nu într-o manieră judecătorească. Interdicţia, pedeapsa, ruşinarea şi umilirea copilului, punerea unor substanţe amare sau iuţi pe deget nu fac decît să întărească acest obicei.
RECOMPENSE. Cel mai bine este să îi explicaţi copilului ce se întîmplă dacă va continua să-şi sugă degetul şi să îl recompensaţi cînd nu mai face acest lucru. Cînd îl vedeţi că duce degetul la gură încercaţi să întrerupeţi gestul cît se poate de discret, rugîndu-l să ţină un obiect pentru care are nevoie de ambele mîini (de exemplu, să mute un scăunel). Important este să-i distrageţi atenţia de fiecare dată cînd tinde să ţină degetul în gură.
Instinct şi alinare
Tendinţa instinctivă de supt se diminuează treptat după vîrsta de 6 luni. Totuşi, mulţi copii continuă să-şi sugă degetul pînă la 4-5 ani. Ei nu mai fac acest lucru din instinct, ci descoperă pur şi simplu că suptul degetului îi consolează cînd sînt agitaţi, somnoroşi, plictisiţi, cînd le este foame sau cînd le este frică.Cei mai mulţi copii ţin în gură degetul mare (policele). Unii asociază suptul degetului şi cu alte manifestări: se leagănă, răsucesc o şuviţă de păr, mototolesc o bucată de pătură etc. Părinţii nu trebuie să intre în panică dacă micuţul îşi suge degetul rareori şi dacă acest obicei nu persistă după 4 ani.
În schimb, copiii mai mari de 5 ani care continuă să-şi sugă degetul cu insistenţă pot avea probleme. În primul rînd, la nivelul degetului ţinut mai tot timpul în gură apare un fel de bătătură, un ţesut în exces format prin cicatrizarea leziunii provocate de suptul degetului. Apoi există riscul ca degetul respectiv să deformeze dantura şi cerul gurii. Degetul supt este plasat deasupra limbii, astfel încît împinge în afară dinţii superiori şi înăuntru dinţii inferiori. Tot din cauza acestui obicei pot apărea probleme de vorbire: pronunţia dificilă a consoanelor t, s, d, s, bîlbîieli sau scoaterea limbii în afară în momentul rostirii anumitor sunete. Suptul degetului şi după vîrstă de 5 ani poate trăda unele probleme emoţionale cu care se confruntă copilul: timiditatea excesivă, stresul provocat de intrarea la grădiniţă, divorţul părinţilor sau mutarea într-o altă locuinţă.
STRATEGIE. Psihologul Oana Maria Udrea de la Ambulatoriul de specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu" oferă părinţilor un set de reguli pentru a-i dezvăţa pe copii de suptul degetului. Micuţii vor fi încurajaţi să renunţe la acest obicei cu blîndeţe, nu într-o manieră judecătorească. Interdicţia, pedeapsa, ruşinarea şi umilirea copilului, punerea unor substanţe amare sau iuţi pe deget nu fac decît să întărească acest obicei.
RECOMPENSE. Cel mai bine este să îi explicaţi copilului ce se întîmplă dacă va continua să-şi sugă degetul şi să îl recompensaţi cînd nu mai face acest lucru. Cînd îl vedeţi că duce degetul la gură încercaţi să întrerupeţi gestul cît se poate de discret, rugîndu-l să ţină un obiect pentru care are nevoie de ambele mîini (de exemplu, să mute un scăunel). Important este să-i distrageţi atenţia de fiecare dată cînd tinde să ţină degetul în gură.
