Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rezultatele primului studiu naţional asupra impactului social al ADHD (sindromul hiperkinetic cu deficit de atenţie) au arătat că 53,2% dintre părinţi nu cunosc termenul ADHD şi ce implică această afecţiune.
Rezultatele primului studiu naţional asupra impactului social al ADHD (sindromul hiperkinetic cu deficit de atenţie) au arătat că 53,2% dintre părinţi nu cunosc termenul ADHD şi ce implică această afecţiune. Mai bine de jumătate dintre părinţii romăni riscă astfel să confunde simptomele sindromului hiperkinetic cu "obrăznicia specifică vărstei". Iar deficitul de atenţie este interpretat tot ca o normalitate a copilăriei. De aceea, ADHD este o afecţiune subdiagnosticată in ţara noastră, fapt care conduce in timp la efecte ingrijorătoare. Pentru că viitorilor adulţi cu ADHD le va fi greu să se integreze in societate.
Ce este ADHD?
Sindromul hiperkinetic şi cu deficit de atenţie este o tulburare neurobiologică cu care copilul se naşte. Din cauza acestei modificări, micuţul nu poate să fie atent, să stea locului şi, mai tărziu, la şcoală, nu poate invăţa corespunzător vărstei lui. De cele mai multe ori, copiii care prezintă aceste simptome sunt consideraţi obraznici, leneşi şi neglijenţi. Iar tratamentul de care beneficiază cel mai adesea e nedrept: certuri, uneori chiar căteva palme atăt din partea părinţilor, căt şi a profesorilor. Atenţie insă! O astfel de atitudine faţă de un copil cu ADHD nu face decăt să agraveze problema. Diagnosticul nu este pus la timp, iar viitorul adult va intămpina o sumedenie de obstacole in confruntarea cu societatea. Mai ales că aproximativ 50% dintre copiii cu sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie vor duce cu ei această afecţiune şi in viaţa de adult.Â
Semne in funcţie de vărstă
Prof. dr Mircea Tiberiu, preşedintele Societăţii de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului din Romănia, atrage atenţia părinţilor asupra semnelor care indică existenţa ADHD. Primele simptome ale sindromului hiperkinetic apar intre 0 şi 3 ani, cănd printre primele cuvinte invăţate de micuţ se numără "Nu!" şi "Nu vreau!". In plus, copilul e mai mereu incruntat, cănd merge de-a buşilea dărămă tot in calea lui, iar după ce invaţă să meargă şi să alerge e imposibil de stăpănit. De obicei, in această situaţie, mama este foarte incăntată pentru că puştiul ei dă dovadă de multă personalitate. Mai ales cănd dă cu picioarele in ea in momentele cănd este rugat să stea locului sau să mănănce tot din farfurie. In intervalul 3-6 ani, copilul hiperkinetic este foarte energic, fuge parcă fără oboseală, se caţără peste tot. Părinţii il percep ca fiind extrem de simpatic şi inteligent. Şi nu greşesc cu nimic, după cum spune prof. dr Mircea Tiberiu. Copiii cu ADHD sunt chiar foarte inteligenţi, doar că modificarea neurobiologică de care suferă ii impiedică să inveţe din greşeli.
Intre 7 şi 12 ani, puştiul nu stă liniştit. Deoarece nu poate fi atent, are dificultăţi la invăţarea scrisului, cititului şi socotitului. Profesorii il tratează ca pe un copil obraznic şi leneş. Din această cauză, il marginalizează, ignorănd faptul că acestea sunt unele dintre cele mai evidente semne ale ADHD. Cănd vine acasă cu note mici, părinţii işi bat copilul, fără să se găndească măcar care este cauza problemelor celui mic.
"In adolescenţă (13-17 ani), lucrurile se agravează, comportamentul este perturbator, poate apărea delincvenţa juvenilă, consumul de droguri, de alcool, puştiul vagabondează, este agresiv. Relaţia părinţi-copil se deteriorează foarte mult. De-abia in acest moment comportamentul copilului devine ingrijorător pentru părinţi şi ii determină pe aceştia să se adreseze specialistului. Insă psihologul nu prea mai are ce să-i facă la această vărstă", precizează specialistul. Diagnosticul de sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie trebuie să se pună la maximum 6 ani.
DIFICULTĂŢI. Problemele copiilor cu sindrom hiperkinetic şi deficit de atenţie se răsfrăng asupra relaţiilor cu familia şi asupra activităţii şcolare. Insă, foarte important, micuţii cu ADHD nu sunt capabili să işi facă prieteni. Ei sunt daţi la o parte de copiii de aceeaşi vărstă din cauza impulsivităţii şi violenţei specifice afecţiunii. De aceea, micuţii hiperactivi devin anxioşi, se izolează şi nu mai relaţionează cu ceilalţi. Insă toate aceste probleme pot fi inlăturate, dacă tratamentul pentru ADHD este administrat la timp.
Sfatul medicului
Procentul copiilor cu ADHD se estimează a fi intre 1,7%-17,8%. Insă nu toţi sunt diagnosticaţi. Iar acest lucru se intămplă in special pentru că puţini părinţi şi profesori cunosc ce inseamnă sindromul hiperkinetic cu deficit de atenţie. Părinţii trebuie să reţină că principalele semne ale ADHD sunt hiperactivitatea şi imposibilitatea copilului de a se concentra asupra unei singure activităţi. La acestea se adaugă impulsivitatea: copiii cu ADHD sunt violenţi, il iau pe "Nu" in braţe, fac tot ce le trece prin cap fără să conceapă care ar putea fi consecinţele. Părinţii trebuie să işi urmărească atent copilul, incă de la vărsta de 2-3 ani. "Iar dacă simptomele enumerate mai sus persistă mai bine de şase luni şi sunt constante, se impune prezentarea la medicul neuropsihiatru. Acesta va realiza o serie de teste, după care va pune diagnosticul. Oficial, diagnosticul se pune la vărsta de 6 ani, iar apoi incepe tratamentul medicamentos insoţit de terapie comportamentală", arată prof. dr Mircea Tiberiu.
