Grădiniţa, bona sau bunicii?

"Vreau la grădiniţă! Abia aştept să merg!" Aceste lucruri le auzim la majoritatea copiilor care intră pentru prima oară intr-o astfel de instituţie de invăţămănt. In realitate insă, prima intălnire cu grădiniţa poate să-i lase copilului urme neplăcute, mai ales dacă a fost obişnuit să depindă de părinţi şi să beneficieze de intreaga lor atenţie. La grădiniţă, lucrurile se schimbă. Copilul va păşi intr-un nou spaţiu care poate să nu-i pară atăt de prietenos. In timp ce doamnele educatoare trebuie să impartă atenţia in mod egal tuturor copiilor, "puiul mamei" nu va mai fi la fel de alintat ca acasă. In primele zile este posibil ca micuţul să nu aibă probleme cu adaptarea. Numai că, in zilele următoare, situaţia ar putea să se schimbe. Copilului ii va fi teamă că trebuie să rămănă singur la grădiniţă. Va manifesta o stare de elinişte şi va refuza să se despartă de părinţi. Unii copii vor accepta să rămănă la grădiniţă, insă vor insista să stea acolo doar impreună cu bunica sau cu unul dintre părinţi.

Reguli

Ce putem face să schimbăm situaţia? La această intrebare ne răspunde Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie

Â

Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie:

"Grădiniţa are un rol important in dezvoltarea copilului. El are ocazia de a intra de timpuriu intr-o comunitate de copii, in care poate invăţa să interacţioneze, să conştientizeze că există reguli, limite, rutina care-l ajută să devină organizat. Cei mai mulţi copii invaţă la grădiniţă să mănănce căt mai diversificat, să poarte pijama, să aibă program de măncat, de dormit etc. Asta nu inseamnă că regulile grădiniţei trebuie să fie extrem de stricte. De fapt, fiecare copil trebuie tratat individual şi ajutat să se adapteze regulilor in ritmul lui. Un copil care a fost obişnuit să mănănce doar legume pasate nu va accepta imediat altfel de alimente, iar dacă va fi forţat, probabil, va asocia grădiniţa cu locul in care i se impune să facă lucruri care nu-i plac. El trebuie să ajungă să dorească să mănănce altceva. In prima zi nu va mănca, apoi ii va studia pe ceilalţi copii şi va dori să incerce şi tot aşa. Desigur, trebuie să existe un parteneriat intre educatori şi părinţi. Pentru că fiecare are responsabilităţile sale faţă de copil, trebuie să existe cooperare, suport reciproc", arată psihoterapeutul Anda Păcurar.

In Bucureşti, dar şi in alte oraşe ale ţării există grădiniţe "step-by-step", al căror program este mai puţin rigid. Practic, cel mic nu este obligat să desfăşoare o activitate anume, ci este lăsat să aleagă. Intr-o zi se poate simţi atras de cercul de matematică, apoi de cel de pictură, in altă zi poate avea o altă preferinţă intre activităţile care ii sunt oferite, iar teama de rigiditate poate să dispară. "E important ca grădiniţa să ofere condiţii bune, iar grupele de copii să nu fie foarte mari, insă părinţii trebuie să acorde importanţă nu doar meniului alimentar şi condiţiilor de somn, ci şi activităţilor in care sunt implicaţi micuţii. E important să aibă şi activităţi in aer liber, in special de cunoaştere, excursii, activităţi care să le dezvolte abilităţile şi să le descopere vocaţia", subliniază specialistul nostru.

Â

Teamă

Legătura dintre părinţi şi copil este una de nepreţuit, iar grădiniţa poate fi percepută de cel mic ca fiind o barieră. Tocmai de aceea, lipsa părinţilor de lăngă copil poate fi asociată de acesta cu dispariţia celor dragi, chiar dacă mami şi tati lipsesc doar căteva ore. Copilaşul ar putea inţelege că a greşit cu ceva şi a fost pedepsit. Pe de altă parte ar putea inţelege că plecarea părinţilor este ireversibilă. De aceea, este foarte important să vorbeşti cu copilul, care va trebui să inţeleagă, pe căt posibil, că trebuie să rămănă la grădiniţă pănă seara sau pănă la prănz, după caz, cănd va fi luat acasă de mami sau de tati.

Dezvoltare

La trei ani, copilul este primit la grădiniţă. Practic, este vărsta la care cel mic devine un "elev" pitic, chiar şi pentru căteva ore. Se va obişnui astfel cu viaţa in colectivitate, chiar dacă la inceput se va teme de ceilalţi copii şi işi va dori să se afle in compania celor de acasă.

Este insă pregătit copilul pentru grădiniţă la această vărstă? Cum procedăm dacă el nu se adaptează?

Vom continua să il ducem la grădiniţă? Aflăm de la psihoterapeutul Anda Păcurar: "Sunt grădiniţe care primesc şi copii mai mici de 3 ani. Dacă este un copil cu o imunitate bună, grădiniţa il poate ajuta să se dezvolte armonios şi cu căt este mai mic, cu atăt trece mai uşor peste perioada de acomodare, invaţă să vorbească şi in general să relaţioneze mai bine cu ceilalţi. Orizonturile copilului se deschid. Fiecare grădiniţă oferă cursuri de engleză, dans, calculatoare, karate etc. La fel de importante sau poate mai importante sunt activităţile, cunoştinţele pe care copiii şi le insuşesc prin activităţi practice (să modeleze, să picteze, să vadă o fermă de animale, să inveţe să prepare ceva sau să descopere legi ale fizicii). De exemplu, copiii acceptă mai uşor să se spele pe măini dacă le stărnim interesul despre cum acţionează săpunul".

GRIJĂ. "Spre deosebire de bonă sau de bunici, grădiniţa oferă copilului diversitate, acesta invaţă să se descurce, să se bazeze pe el, să respecte nevoile semenilor. Bona este cea care oferă ingrijire copilului pănă la vărsta la care poate merge la grădiniţă, iar bunicii sunt cei care ii oferă micuţului afecţiune", arată psihoterapeutul Anda Păcurar.

BONA. Multe familii optează pentru o bonă in momentul in care nu are cine să se ocupe de ingrijirea celui mic. Trebuie spus că o bonă bună este cea care face această meserie cu plăcere, care iubeşte copiii şi nu-şi oferă serviciile doar pentru bani. Cu răbdare, bona şi copilul vor deveni buni prieteni.

BUNICII. Lăsat in grija bunicilor, cel mic va fi in centrul atenţiei. Bunica e vigilentă in tot ce il priveşte pe copil şi nu se mai pune problema costurilor pe care le presupune angajarea unei bone. Multe bunici afirmă că in cazul nepoţilor simt că au mai multă responsabilitate decăt au avut in cazul creşterii propriilor copii. De aceea, tendinţa de răsfăţ intervine in mod firesc.