x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea copilului Micul ecran nu este baby-sitter

Micul ecran nu este baby-sitter

de Steluta Indrei    |    04 Iul 2011   •   21:00
Micul ecran nu este baby-sitter

Televizor, calculator, consola video, telefon... si alte mici ecrane. Copiii din noua generatie sunt superechipati. Multi dintre ei cresc si se dezvolta o data cu noua tehnologie. Mai mult, televizorul, calculatorul sau cele mai recente jocuri video iau locul parintilor, bunicilor, bonelor. Numerosi copii petrec mai mult timp singuri in fata micului ecran decat cu membri ai familiei sau cu prieteni de joaca. Cum trebuie sa reactioneze parintii in fata acestei omniprezente a tehnologiei in viata copiilor? Care sunt efectele nocive ale televizorului, calculatorului asupra celor mici? Lamurim aceste aspecte impreuna cu Ioana Panculescu, psiholog clinician la Clinica Control Med.

Pro si contra
"Prezenta prelungita a copilului in fata televizorului poate avea efecte nocive asupra lui, ii poate afecta somnul, poate induce stari de nervozitate si iritabilitate, tulburari de concentrare a atentiei", avertizeaza psihologul Ioana Panculescu. De aceea, specialistul nostru le recomanda parintilor sa selecteze cu atentie programele tv, site-urile sau jocurile video vizionate de copii. Scenele de violenta, care nu lipsesc nici din desenele animate, pot afecta copilul. In timp, copiii care vizioneaza frecvent scene de violenta pot dezvolta un comportament agresiv, subliniaza psihologul Ioana Panculescu.

In opinia specialistului, noile tehno­lo­­gii nu trebuie eliminate din viata co­pilu­lui. Televizorul si calculatorul ajuta la dez­voltarea intelectuala a copilului, la acumularea de cunostinte, aptitudini. Dar pentru a beneficia de aceste avantaje, psihologul Ioana Panculescu le atra­ge atentia parintilor sa selecteze progra­me­le tv si sa monitorizeze accesul la in­ter­net. Copilului este bine sa i se faca un pro­gram de vizionare a emisiunilor la televizor, iar DVD-urile cu desene anima­te si jocurile video trebuie alese in func­tie de caracteristicile varstei copilului.

Distractie sub supraveghere
Sa nu uitam ca orice copil are dreptul la amuzament, distractie, divertisment. Vrem, nu vrem, in epoca actuala nu putem face abstractie de la televizor, calculator, telefon ca mijloace de divertisment. Important este ca parintii sa nu piarda controlul in ceea ce priveste accesul copilului la aceste variante de distractie. Exista desene animate distractive si educative, emisiuni recreative dedicate copiilor peste 7 ani. Acestea sunt benefice pentru copii si trebuie alese in defavoarea celor care prezinta scene de violenta, comportamente si limbaj care pot aduce prejudicii copiilor.
In ceea ce priveste internetul, acesta reprezinta si pentru copii un formidabil instrument de cunoastere si deschidere catre lume. Dar pana la varsta de 18 ani, site-urile accesate de copii trebuie atent monitorizate de parinti. Chiar si jocurile video prezinta avantaje in masura in care sunt selectate conform varstei copilului. Jocurile potrivite deconecteaza copilul, ii stimuleaza dexteritatea, memoria, atentia.

Fara televizor pana la 2 ani. De ce?
"Intre 1 an si 2 ani incepe sa se contureze personalitatea copilului.
Pe ma­sura ce creste, copilul devine capabil sa inteleaga ce i se spune si sa-si exprime dorintele si nevoile. Curiozitatea copilului specifica acestei varste ar trebui antrenata de parinti, si nu de televizor. La varste mici, copilul nu intelege continutul de la televizor, el vede ima­ginea ca un amestec de culori, ceea ce poate crea confuzie in mintea lui", explica psihologul Ioana Panculescu.

Plasarea unui copil foarte mic in fata unei lumi virtuale, lipsita de umanizare, cum este cea prezentata de micul ecran, este nefasta pentru dezvoltarea lui. Pana la varsta de 3 ani, personalitatea copilului se formeaza pe baza relatiei cu parintii, a interactiunii interumane. Cuvintele, zambetul, atingerea celor din jurul copilului isi pun amprenta asupra dezvoltarii lui. In acest fel, mica faptura invata sa vorbeasca, sa mearga, sa se comporte. Cum poate televizorul sa il invete toate aceste lucruri? Copiii uitati in fata televizorului au dificultati de limbaj, invata mai greu sa mearga, nu sunt comunicativi, au probleme de adaptare.

RECOMANDARI. Psihologul Ioana Panculescu nu recomanda televizorul sau calculatorul in camera copilului si nici macar in dormitorul parintilor. In cazul in care copilul ar avea televizor in camera, parintii ar pierde controlul, iar cel mic ar avea liber la telecomanda si la programe interzise pentru varsta lui.

PROGRAM. Televizorul sau calculatorul nu trebuie considerat de copil un lucru interzis, ci unul care trebuie folosit in anumite conditii. Parintii vor stabili un program in urma unei discutii de genul: "In timpul saptamanii, poti sa te uiti la televizor sau sa stai la calculator o ora dupa ce ter­mini temele, iar la sfarsit de saptamana poti petrece mai mult in fata ecranului, dar ar fi mai interesant sa mergem impreuna in parc". In felul acesta, parintii pot evita conflictele si riscul ca micutul sa devina dependent de televizor sau calculator. In cazul copiilor care stau peste patru-cinci ore zilnic in fata unui ecran, parintii au pierdut complet controlul asupra lor.

IMPREUNA. Parintii nu trebuie sa-si lase copilul singur in fata noilor tehnologii in ideea: "Sa se descurce cu televizorul lui, calculatorul sau telefonul". Copilul are nevoie de prezenta tatalui, mamei, fratelui sau surorii mai mari, chiar daca nu sunt asi in materie de IT. Parintele invata impreuna cu copilul. Important este sa fie prezent langa copil, sa isi petreaca timpul impreuna, sa vorbeasca despre ceea ce vad la televizor sau despre site-urile pe care le acceseaza. O ancheta realizata in Franta arata ca doar trei copii din zece discuta cu parintii lor despre ceea ce vad pe internet.

RECLAME. Un copil de varsta mica, uneori chiar de la 6-7 luni, este atras ca un magnet de spoturile publicitare difuzate la televizor. Abandoneaza jucaria preferata, mancarea cea mai delicioasa sau orice activitate interesanta si priveste instantaneu reclama care ii atrage atentia. Acesta este cel mai bun exemplu pentru a va da seama de influenta negativa pe care televizorul o poate avea asupra copilului cu varsta sub 2 ani. Dupa cum precizeaza psihologul Ioana Panculescu, in cazul copiilor de varsta mica, reclamele au un impact ne­gativ asupra psihicului acestora, creand confuzie si neliniste. Copilul mic vede culori si asociaza sunetele din reclama cu culorile respective. In cazul copiilor mai mari, care au capacitatea de a intelege continutul reclamelor, pot aparea preferinte pentru produsele promovate in spoturile publicitare, care nu intotdeauna sunt si sanatoase. Copilul nu poate face diferenta intre un produs sanatos si unul daunator, il poate alege pe acesta din urma doar pentru ca ii place reclama.

×
Subiecte în articol: copil televizor