Prof. Mihai Jianu: Până la patru ani, toţi copilaşii au platfus

Prof. Mihai Jianu a făcut parte din conducerea Societă­ţii Internaţionale de Chirur­gie a Coloanei, a condus Clinica de Ortopedie de la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu, este membru al Academiei de Ortopedie a SUA. A scris peste 300 de lucrări şi 15 monografii de medicină pediatrică.

Florin Condurăţeanu: Dle profesor Mihai Jianu, aţi scris pentru părinţi o carte care să le micşoreze îngrijorările privind picioarele micuţilor, aţi dărâmat o serie de legende greşite...
Prof. dr. Mihai Jianu: Cei mai mulţi părinţi intră în cabinet alarmaţi că micuţul lor are platfus. Până la patru ani toţi copiii au platfus, apoi „perniţa” de grăsime din talpă se topeşte şi se formează bolta osoasă curbată. Doar 15% din populaţia lumii, deci nu aşa de mulţi, au cu adevărat platfus, însă numai 2% au piciorul plat dureros care necesită terapie şi eventual operaţie. Ceilalţi cu platfus au doar neplăcerea de a obosi mai repede la mersul pe jos. Agitaţia părinţilor de a-i obliga pe micuţi să ruleze talpa pe un făcăleţ, să ridice cu degetele picioarelor o batistă, să facă alte exerciţii înseamnă ceva inutil, cum să curbeze aceste metode oasele tălpii? Purtarea talonetelor este degeaba, poate aduce şi neca­zuri scoţând capul femurului din cupa bazinului, temuta luxaţie de şold. Aiurea este şi cumpărarea de încălţăminte rigidă, „să-i ţină şi să-i întă­rească glezna”. Cum să umble copilul ca în clăpari? Se reco­mandă încălţăminte cu talpă flexibilă, care uşurează mersul, fortifică muşchii. Apropo, este eronată şi obligarea copilaşilor să se mişte cu acele premergă­toare cu roţi, sunt forţate arti­culaţiile care nu s-au construit şi se dereglează păşitul, se întârzie. Când articulaţiile au condiţiile „coapte”, copilul merge singur, firesc.

F.C.: Dar sperietura că micuţii sunt crăcănaţi sau cu picioarele în „X” ?
M.J.: Până la un an şi jumă­tate, copiii e normal să aibă picioarele în „O”, gen varum, dar deviaţia de ax se corectează spontan. Între 18 şi 24 de luni, picioarele sunt aproape drepte, iar după doi ani sunt în uşor „X”, aşa curbate, picioarele oamenilor au multe grade de libertate.
După prima copilărie, unii rămân cu picioarele crăcănate sau în „X”, dar asta e consti­tuţia lor, au moştenit-o de la părinţi. Dacă însă deviaţiile se instalează la un singur genunchi, se impun tratamente ortopedice. Este eronat să se înfaşe sugarii pentru a avea picioruşele drepte, se riscă, prin scutece, deplasarea femurului din locaşul bazinului cu insta­larea luxaţiei de şold ce impune grele operaţii. După cum nu se pun mai mulţi pamperşi, se foloseşte doar unul, pentru a nu deregla ariculaţia şoldului. Unii copii calcă cu laba spre exte­rior, alţii cu lăbuţa piciorului spre interior, sunt în majori­tate malpoziţii, din poziţia intrauterină, se corectează de la sine, eventual cu masaje şi kinetoterapie. Imobilizarea în ghips întârzie poziţia verticală şi maturizarea musculaturii.