Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orice sport poate deveni dăunător dacă se face prost. Şase ore de gimnastică sau de tenis pe zi pot afecta articulaţiile iremediabil. Aici ar trebui să intervină antrenorul sau preparatorul fizic, care să facă programul în funcţie de necesităţile copilului. Altfel, foarte puţine sporturi nu sunt indicate pentru copii. Poate doar boxul la fetiţele de patru ani sau călăria la băieţii de cinci ani.
La vârste mici, principalul avantaj al sportului ar trebui să fie capacitatea de înţelegere a regulilor. Părinţii ar trebui să aibă grijă de copiii din segmentul de vârstă 3-12 ani, când aceştia sunt la mâna antrenorului. Acesta ar trebui să stabilească de la ce punct este prea mult. Deşi, ca să fim sinceri, uneori părinţii sunt cei care îi împing prea mult. Un alt factor de risc este că lucrurile sunt făcute, uneori, pe genunchi.
Azi, sportul se face pe suprafeţe dure, care sunt mai rele ca maidanele de altă dată. Fotbalul a fost inventat pentru a se juca pe iarbă dint-un motiv. Alergarea se face pe tartar dintr-un motiv.
Dacă joci fotbal pe ciment sau alergi pe asfalt, mai ales dacă nu ai echipament corespunzător, apar accidentele. Ideal ar fi ca independent de antrenor să existe un OK de la medic, atunci când un copil începe sportul. Altfel, aproape niciun sport nu este contraindicat, însă există o serie întreagă de exagerări. Antrenamentul în exces în intervalul 3-11 ani poate modifica aparatul locomotor. La vârste mici antrenamentele ar trebui să se facă fără greutăţi, doar cu corpul. Antrenamentul cu greutăţi este util după vârsta de 17-18 ani. La rugby poate fi început la 16-17. Mare grijă însă cum se face. Tentaţia tinerilor este să se încarce cu greutăţi foarte mari. Bine este să se facă multe repetări cu greutăţi mici.
Alin Popescu, medic sportiv
