Şi tinerii au dreptul de a iubi

Adolescenţa este negreşit vârsta la care tinerii se descoperă pe ei, dar şi pe cei din jurul lor, descoperă sentimente şi nevoi noi. Îşi fac prieteni, găşti, se închid în camera lor să asculte muzică şi să scrie pe blog, simt nevoia de libertate şi de intimitate. Toate acestea sunt semne de îngrijorare pentru părinţi. Însă un adevărat semnal de alarmă este tras atunci când băiatul sau fata lor se îndrăgosteşte.

Adolescenţa este negreşit vârsta la care tinerii se descoperă pe ei, dar şi pe cei din jurul lor, descoperă sentimente şi nevoi noi. Îşi fac prieteni, găşti, se închid în camera lor să asculte muzică şi să scrie pe blog, simt nevoia de libertate şi de intimitate. Toate acestea sunt semne de îngrijorare pentru părinţi. Ei privesc fiecare gest al copilului lor, adult în devenire, cu circumspecţie, dar şi cu îngrijorare. Însă un adevărat semnal de alarmă este tras atunci când băiatul sau fata lor se îndrăgosteşte. Încep urmăriri, încercări de invadare a intimităţii tânărului, certuri... Pentru că majoritatea părinţilor percep relaţiile dintre adolescenţii de sex opus ca pe nişte atacuri la inocenţa copiilor. Părinţii cred că dragostea în adolescenţă înseamnă neapărat începerea vieţii sexuale. De aceea, mamele de fete şi taţii de băieţi îşi formulează discursuri, îşi iau inima în dinţi şi discută cu adolescentul despre sex, mai direct sau pe ocolite. Principala preocupare a părinţilor atunci când copilul lor s-a îndrăgostit este să nu îşi înceapă viaţa sexuală până când nu se simt pregătiţi. Iar dacă o fac, băiatul să folosească întotdeauna prezervativ, iar fata să fie foarte atentă să nu vină acasă “cu burta la gură”. Sentimentele noi ale tânărului sau tinerei, emoţiile, dorinţa de a-şi petrece cât mai mult timp alături de prieten/prietenă sunt lăsate de părinţi undeva într-un con de umbră.

Însă părinţii trebuie să ştie că educaţia emoţională, afectivă a adolescenţilor este la fel de importantă ca şi educaţia sexuală. Bolile cu transmitere sexuală sunt extrem de periculoase pentru organismul tinerilor, însă problemele emoţionale care pot să apară în urma unei relaţii eşuate la vârsta fragedă a adolescenţei îi pot marca pe tineri pentru toată viaţa.

Semnificaţii

“Îndrăgostirea poate să însemne foarte multe lucruri, în funcţie de fiecare etapă de vârstă. În adolescenţă, dragostea poate să însemne că cei doi tineri îşi acordă mai mult timp şi mai multă atenţie unul altuia. Înseamnă că adolescenţii de sex opus simt nevoia să se vadă mai des, să vorbească mai mult la telefon sau pe internet. În copilărie, modelele interne despre sine şi despre ceilalţi se dezvoltă în funcţie de modelul de ataşament şi de experienţele emoţionale timpurii din familie. Ulterior, pe măsură ce relaţiile cu ceilalţi, cu un grup de referinţă devin tot mai importante, îşi face loc şi acest nou tip de relaţii interpersonale cu cei de sex opus. Iar calitatea acestor relaţii îşi spune cuvântul asupra dezvoltării personale a adolescentului, a sentimentului de sine”, explică psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu”.

De multe ori, relaţia de cuplu în adolescenţă aduce o mulţime de schimbări, în special în viaţa socială a tânărului. Astfel de relaţii le dau tinerilor sentimentul că sunt acceptaţi pentru ceea ce sunt, se văd reflectaţi în ochii altcuiva într-un mod idealizat, se simt mai puternici, mai dezirabili. Dintr-o dată se spulberă senzaţia tinerilor că sunt permanent neînţeleşi, că trebuie să înfrunte singuri schimbările specifice vârstei. Iar adolescenţii capătă mai multă încredere în ei înşişi.

DISCUŢII. În primul rând, părinţii trebuie să evite criticile atunci când vine vorba despre prietenul sau prietena copilului lor. Mamele de fete şi taţii de băieţi ar trebui să se apropie încet-încet de copiii lor şi să discute deschis atât despre viaţa lor intimă şi despre metodele de protecţie în cazul începerii vieţii sexuale, cât şi despre ceea ce simt tinerii pentru prietenul/prietena lor. “E bine pentru o relaţie apropiată să încercăm să descoperim ce înseamnă relaţia respectivă pentru adolescent”, arată specialistul nostru.

CRITICA. Din păcate, copilul nostru nu îşi găseşte întotdeauna cei mai potriviţi prieteni. Fiica noastră se poate îndrăgosti de codaşul clasei, băiatul, de o fată cu părul verde şi cu cercel în nas. “Critica centrată pe prietenul copilului nostru nu este eficientă, pentru că apare tendinţa de opoziţionism la adolescent. Părinţii ar trebui să îşi exprime în mod deosebit îngrijorarea dacă adolescentul începe, din cauza noii sale relaţii, să îşi neglijeze şcoala sau alte activităţi importante”, atrage atenţia psihologul.
 

DESPĂRŢIREA. Cel mai întunecat moment al relaţiilor dintre adolescenţi este despărţirea. Părinţii ar trebui să conştientizeze cât de important este acest moment pentru dezvoltarea ulterioară a tânărului şi să îl trateze ca atare. Sunt de evitat atitudini de genul: “Atâţia tineri trec prin momente de acest gen” sau “Ţi-am spus eu că nu e de tine şi că o să te facă să suferi?”. E de preferat în astfel de situaţii ca părinţii să îşi facă simţită prezenţa, dar să păstreze în acelaşi timp distanţa de care adolescentul are nevoie.

Sfatul medicului

“Se spune că cei mai mulţi adolescenţi de 16-17 ani şi-au început deja viaţa sexuală. Cu toate acestea, părinţii nu trebuie să generalizeze şi să se gândească astfel cum să împiedice începerea vieţii sexuale imediat ce fiul sau fiica lor s-a îndrăgostit. Într-adevăr, discuţiile despre sexualitate şi despre sex protejat sunt extrem de importante. Dar adolescentul simte nevoia ca părinţii să îi înţeleagă sentimentele pentru persoana de care s-a îndrăgostit. E bine ca mama şi tata să afle de la copilul lor ce înseamnă pentru el relaţia respectivă, ce anume simte pentru prietenul/prietena lui. Aspectele legate de sentimente, de implicarea afectivă reprezintă un capitol important al comunicării cu adolescentul”, subliniază psihologul Oana-Maria Udrea.