Teama de intuneric

Cum ii stingi lumina, micuţul se pune pe plăns, se agaţă de tine, vrea să doarmă cu mami şi tati in pat. Ii este teamă de intuneric. De ce? Ne lămureşte psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.

Cum ii stingi lumina, micuţul se pune pe plăns, se agaţă de tine, vrea să doarmă cu mami şi tati in pat. Ii este teamă de intuneric. De ce? Ne lămureşte psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie. "Sunt puţini copii cărora să nu le fie frică de intuneric. Aceasta pentru că in beznă copilul este pus in imposibilitatea de a controla mediul in care se află. In intuneric se simte dezorientat şi lipsit de apărare. De la simplul fapt că nu-şi mai poate vedea ursuleţul preferat pănă la inchipuirea că de după perdea va ieşi un monstru, toate acestea il inspăimăntă cănd mama stinge lumina."

Imaginaţia naşte monştri

Frica de intuneric apare in jurul vărstei de 2-5 ani, cănd imaginaţia copilului este in plină dezvoltare. Tocmai de aceea işi inchipuie tot felul de figuri care il păndesc din intuneric. Cănd se trezeşte in miezul nopţii şi incepe să plăngă tremurănd de frică, părintele este bine să-i vorbească blănd, să-l intrebe ce se intămplă, să se plimbe cu el prin cameră, cu lumina aprinsă, să se uite impreună după perdea pentru a-i dovedi că nu se ascunde nimic acolo. Psihologul Ştefania Niţă le mai sugerează părinţilor să incurajeze copilul spre a-şi folosi imaginaţia in sens pozitiv. Dacă imaginaţia naşte personaje negative (monştri), de ce nu ar naşte şi personaje pozitive (zăne, cavaleri salvatori)?

Cănd se trezeşte in intuneric, copilul se simte pierdut. De aceea, este indicat ca in camera lui să se lase o veioză aprinsă, care să furnizeze o lumină odihnitoare. Posibilitatea de a se repera in spaţiu cănd se trezeşte in toiul nopţii contează foarte mult. A lăsa veioza aprinsă in camera copilului nu dăunează autonomiei sale, ci dimpotrivă, o intăreşte. Pănă cănd, intr-o bună seară, va spune că lumina il impiedică să doarmă şi preferă să o stingă. La momentul acela insă, somnul lui va fi altfel, copilul va fi suficient de mare incăt să-şi aprindă singur lumina cănd se trezeşte. Şi va fi măndru să spună că a invins frica de intuneric.

PORTRET. De obicei, le este frică de intuneric copiilor timizi, anxioşi, neprietenoşi, interiorizaţi, remarcă psihologul Ştefania Niţă. Majoritatea sunt copii hiperprotejaţi de mama, care la 4-5 ani nu se pot descurca singuri să se hrănească, să se imbrace sau să se spele. Mama le rezolvă toate problemele, prelungind astfel perioada de copil neajutorat. Mama doarme cu el pănă la o vărstă mai mare, iar cănd aceasta decide să-l lase să doarmă singur, evident că va incepe să plăngă şi va spune că ii este frică de intuneric.

BAU-BAU. Celebra ameninţare cu "bau-bau", o mare greşeală a multor părinţi, reprezintă unul dintre factorii care duc la apariţia fricii de intuneric. Tot fiind ameninţaţi, copiii chiar cred că există o fiinţă - "bau-bau" - care vine să le facă rău. Imaginaţia copilului este stimulată de emoţiile sale, iar frica il determină să vadă monstrul "bau-bau".