Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a stârnit o furtună de contraziceri şi de partizanate în jurul temei vaccinurilor. Sunt unele voci care contestă vaccinurile, susţinând că ele reprezintă o afacere şi că, până la urmă, nu ele au pus pe fugă unele boli, ci lupta câştigată de imunitatea bolnavului.
S-a ajuns până într-acolo încât un contestatar al vaccinurilor l-a catalogat pe Pasteur ca fiind un mare escroc. Pe de altă parte, uşor pot aduce argumente în sprijinul vaccinurilor cei mai mulţi specialişti, care susţin că o serie de boli au fost desfiinţate, eradicate prin vaccinare. Iar nouă ne vine la îndemână povestea acelei boli care făcea ravagii în lumea copiilor şi tinerilor, o boală înspăimântătoare, numită poliomielită. Când apărea câte o epidemie de poliomielită, era alertă maximă în şcoli, fiindcă această boală ucidea sau lăsa invalizi pe viaţă, cu un picior neutilizabil şi cu alte defecte.
Şi nu este unicul exemplu. De pildă, acum, când a fost alerta gripei porcine, toată lumea şi-a îndreptat atenţia spre producerea grabnică a unui vaccin care să ne imunizeze de acest virus periculos. Pe de altă parte, contestatarii vaccinurilor spun că este firesc să apară din când în când virusuri care până la urmă se domolesc şi se împuţinează, iar când intră în scenă vaccinurile, aceste virusuri se multiplică la scară industrială şi se împrăştie chiar în cantitate diluată în vaccinuri. Cu toate astea, trebuie să luăm ca exemplu acea boală complicată numită hepatita cronică cu virus B şi ciroza derivată din această hepatită virotică. Atunci când s-a inventat vaccinul împotriva virusului B, în România s-a luat măsura de vaccinare contra acestui virus a tuturor sugarilor. De atunci, răspândirea virusului hepatitei B s-a înjumătăţit în România.
Bolile copilăriei
Dar să vedem cum stă chestiunea în aşa-zisele boli ale copilăriei.
Explică conferenţiar doctor Monica Luminos, de la Institutul de Boli Infecţioase "M. Balş". Bolile copilăriei sunt: rujeola (pojarul), varicela (vărsatul de vânt), scarlatina, rubeola (pojărelul), oreionul (parotidita epidemică), tusea convulsivă (tusea măgărească), poliomielita, variola (buboiul negru). Poliomielita, despre care aminteam, este în curs de eradicare. Rujeola se află într-un program al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, ca de altfel toate aceste boli, până în 2015. Bolile care dau erupţie sunt: rujeola, rubeola, varicela şi scarlatina. Să vedem cum stau lucrurile în cazul rujeolei sau al pojarului. Ultima epidemie de rujeolă a fost în 2003-2004, când primele cazuri au fost aduse din Turcia. Receptive la acest virus de rujeolă (pojar) erau persoanele nevaccinate şi care n-au făcut boala. În România, vaccinul împotriva rujeolei este obligatoriu până la vârsta de 1 an. Rujeola dă unele complicaţii. Una este panencefalita sclerozantă subacută. O boală nevindecabilă, care distruge substanţa albă şi alte ţesuturi din creier. Majoritatea formelor apar la copiii sub 1 an şi sunt forme severe. Nu este o boală uşoară şi astăzi există un vaccin, iar copiii trebuie vaccinaţi.
În perioada când pielea este maronie, pigmentată, cu scuame, începe convalescenţa, dar aici apar şi complicaţiile. Cele mai multe complicaţii sunt respiratorii, căci virusul scade rezistenţa şi se instalează bronhopneumonia şi o colecţie de puroi la plămâni. Cea mai gravă este encefalita. Reapare febra, se instalează convulsii şi tulburări de luciditate. Copilul delirează. Din fericire, există în faza acută a bronhopneumoniei remedii: antibiotice, iar dacă e vorba despre encefalită, se administrează cortizon. Însă în panencefalita sclerozantă nu există tratament.
O situaţie controversată lasă şi acel virus producător de varicelă. De fapt, el a căpătat o denumire care acoperă mai bine aria extinsă a acestor virusuri. Ele sunt numite acum virusuri varicelo-zosteriene. Şi asta pentru următorul motiv. Când un copil face varicelă, el de fapt se imunizează împotriva varicelei pentru restul vieţii şi nu mai face varicelă niciodată. Dar virusul varicelo-zosterian rămâne în organism şi se cuibăreşte într-un cotlon, într-un fel de adormire. Când însă organismul are o pasă rea în privinţa imunităţii, virusurile acestea se trezesc, dar nu mai dau boala varicelă, ci provoacă boala zona zoster. Pe traseul unui nerv, apare o roşeaţă care, ulterior, face şi băşicuţe, însoţite de durere intensă şi stare proastă. Durerea se poate prelungi şi câteva luni, însă există tratament împotriva bolii zona zoster.
FĂRĂ TRATAMENT. Virusul de rujeolă n-are un tratament. Medicamentele se adresează simptomelor. Adică se combate febra, se linişteşte agitaţia, se previn complicaţiile. Antibioticele se administrează doar în faza complicaţiei. Cea mai bună soluţie este însă, spun medicii, vaccinarea, care este obligatorie până la 1 an. Apoi, se mai dă o doză de vaccin la 4-6 ani şi, apoi, încă o doză la 13-14 ani. Boala, când se face, lasă o imunitate eficientă pentru toată viaţa. E bine de ştiut că orice erupţie pe piele trebuie văzută de un medic. Copilul trebuie izolat pentru a nu răspândi boala când apare febra, dar cel mai bine când se ivesc erupţiile pe piele.
RUJEOLA. Virusul de rujeolă se transmite uşor prin tuse, strănut, picături de secreţie, lovind în cei receptivi, ocolindu-i pe cei vaccinaţi. Perioada de incubaţie de la contact până la erupţia pe piele este de 10-11 zile. Semnele rujeolei (pojarului) sunt: febră mare 39-40 de grade, tuse şi curgerea nasului. În rujeolă, curg şi ochii, iar faţa bolnavului este de copil care plânge. Sub vârsta de 1 an, copiii infectaţi pot face şi convulsii. Febra, tusea şi ochii curgând sunt simptome care durează trei-patru zile. Apare, apoi, erupţia. Întâi nişte pete mici roşii pe faţă şi pe gât. În ziua a doua, petele se extind pe torace. După trei zile, petele apar pe picioare, apoi se generalizează pe tot corpul. După şapte-zece zile, pielea devine maronie, ca de copil murdar, se pigmentează şi apar mici scuame ca o mătreaţă ieşită din piele.
