Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu toţii uităm: locul unde ne-am pus cheile, să plătim cablul sau chiar ziua de naştere a iubitului/iubitei.In schimb, dacă cel care uită este trecut de 60 de ani, incepem să ne ingrijorăm.
Cu toţii uităm: locul unde ne-am pus cheile, să plătim cablul sau chiar ziua de naştere a iubitului/iubitei. Ni se pare ceva absolut normal să nu ne amintim ce am făcut vara trecută sau chipul unui prieten din copilărie. In schimb, dacă cel care uită este trecut de 60 de ani, incepem să ne ingrijorăm. S-a demonstrat că, o dată cu trecerea anilor, uitarea e mai frecventă şi semnificativă. Deoarece creierul, asemenea muşchilor, dacă nu este antrenat in permanenţă, işi pierde din capacităţi. Dacă totuşi bătrănii uită foarte des şi mai ales uită lucruri şi activităţi pe care obişnuiesc să le facă zilnic, acesta este un mare semnal de alarmă: bunicul sau bunica ar putea suferi de maladia Alzheimer.
Atrofierea creierului
Intr-adevăr, din momentul in care cineva din familie a fost diagnosticat cu Alzheimer, liniştea a luat sfărşit nu doar pentru bătrănul suferind de această maladie, ci pentru intreaga familie. Adeseori, după aflarea diagnosticului, bătrănii cu Alzheimer sunt stigmatizaţi, sunt daţi la o parte atăt de societate, de apropiaţi, căt şi de membrii familiei, pe care uneori nu ii recunosc. Deoarece boala este progresivă, nu dă inapoi. Insă diagnosticată din timp, de la primele semne de uitare, şi tratată adecvat, maladia evoluează mai greu. Iar bunicul şi familia lui beneficiază mai mulţi ani chiar de un trai fără probleme majore. In mod normal, boala progresează destul de rapid: "Se produce o atrofiere masivă a creierului, o reducere mare de neuroni şi sinapse (contact intre neuroni). Evoluţia normală a bolii este de şase-zece ani. O persoană sănătoasă din punct de vedere fizic, ingrijită corespunzător, poate să supravieţuiască cu boala pănă la 20 de ani. S-a dovedit insă că cu căt persoana este mai inteligentă, cu atăt evoluţia maladiei pare să fie mai lentă", explică dr Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Romăne Alzheimer şi medic in cadrul Centrului Memoriei de la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. dr Al. Obregia".
Antrenarea memoriei
Antrenarea memoria incă din tinereţe şi pănă la vărste inaintate nu ne protejează cu certitutine de demenţa Alzheimer. Incă nu există dovezi clare pentru a demonstra care sunt exact cauzele apariţiei acestei maladii. Astfel, indiferent dacă suntem oameni simpli, fără prea multă carte, sau profesori universitari nu suntem feriţi de boală. Cert este insă că persoanele care citesc mult, care işi antrenează in permanenţă mintea vor intărzia procesul de evoluţie a bolii. Cercetările in domeniu au dovedit că eficiente in acest sens sunt cuvintele incrucişate, jocul de scrabble, bridge. In plus, memoria poate fi antrenată, de exemplu, prin invăţarea pe de rost a listei de cumpărături. Intre uitarea specifică vărstei, fără cauze patologice, şi cea cauzată de demenţa Alzheimer sunt diferenţe majore, dar care nu de puţine ori trec neobservate de membrii familiei. Familia trebuie să fie atentă dacă uitarea vine in urma unei perioade mai dificile in viaţa bătrănului, cănd stresul şi oboseala sunt maxime. In acest caz, uitarea este intămplătoare, nu se repetă in mod constant. Dacă pierderile de memorie au un caracter progresiv, iar bunicul sau bunica uită din ce in ce mai mult, este foarte probabil să existe o cauză patologică. Tulburările uşoare de memorie sunt cauzate de afectarea unei singure funcţii cognitive, in timp ce demenţa Alzheimer presupune declinul mai multor funcţii cognitive, arată dr Cătălina Tudose. Astfel, unul dintre primele semne ale instalării bolii il constituie uitarea evenimentelor foarte recente. Apoi, treptat se observă că bătrănul afectat de maladia Alzheimer nu poate fi atent, nu se poate orienta in timp, prezintă mari dificultăţi de limbaj, care se traduc prin imposibilitatea de a se exprima, incapacitatea de a calcula, de a recunoaşte valoarea banilor, dezorientarea vizualospaţială. Faptul că bunicul sau bunica a uitat numele unui cunoscut nu trebuie să ne ingrijoreze. Cel mai grav este atunci cănd bătrănul nu mai ştie cine sunt aceia care ii sunt aproape, cănd nu mai recunoaşte chipurile membrilor familiei. Uneori, un semnal de alarmă il reprezintă şi simptomele mai subtile, cum ar fi exprimarea: "Dă-mi ceva de scris" in loc de "Dă-mi un creion". Membrii familiei trebuie să fie atenţi la toate aceste semne, cu atăt mai mult cu căt s-a dovedit că cei atinşi de demenţa Alzheimer conştientizează că se petrece ceva in neregulă cu ei. Insă nu au curajul să işi dezvăluie temerile. Iar in această situaţie este posibil ca bunicul sau bunica să prezinte o anxietate accentuată sau să cadă chiar intr-o depresie, neştiind ce se intămplă cu el/ea. De aceea, este foarte important să le arătăm bătrănilor noştri că suntem alături de ei şi să ii ajutăm să nu işi agraveze boala.
RISC. Nu se cunoaşte cauza exactă a demenţei Alzheimer. Insă oamenii de ştiinţă au descoperit care sunt factorii de risc. Vărsta inaintată este factorul de risc cel mai important, insă nu s-a demonstrat că boala Alzheimer ar fi cauzată de procesul biologic de imbătrănire. Bătrănii cu diabet, hipertensiune, nivel crescut de colesterol, cei care fumează se expun unui pericol suplimentar de a se imbolnăvi.
MOŞTENIRE. In unele familii există o aşa-zisă genă dominantă pentru demenţa Alzheimer. Se apreciază că persoanele care au o rudă de gradul I care suferă de Alzheimer prezintă un risc de a se imbolnăvi de aceeaşi boală de 26%-45%. Boala Alzheimer este pusă in legătură cu cromozomii 1, 14 şi 21.
HOBBY. Pentru ca evoluţia bolii să fie lentă, membrii familiei trebuie să il ajute pe bătrăn să işi antreneze memoria. Fie prin dezlegarea cuvintelor incrucişate, fie prin lectură. In nici un caz nu e bine să il lăsăm pe bunic să stea doar in faţa televizorului. Pictura, desenul, scrierea memoriilor sunt hobby-uri care intărzie evoluţia bolii.
Sfatul medicului
Cănd bătrănul uită frecvent şi din ce in ce mai mult, trebuie să-l ducem la un control medical. Semnele bolii nu trebuie minimalizate, pentru că depistarea precoce, urmată de un tratament potrivit, intărzie evoluţia rapidă a bolii. "La Centrul Memoriei se fac o serie de teste psihologice speciale care analizează pas cu pas tulburările vărstnicului. Acestea constau in evaluarea capacităţii de a reţine informaţii noi, de a le reproduce pe cele anterior invăţate, testarea capacităţii de a se orienta in timp şi spaţiu, a capacităţii de calcul", subliniază dr Cătălina Tudose.
