x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Ajutor, a venit vara!

Ajutor, a venit vara!

de Dr Dana Tinică    |    29 Iun 2010   •   00:00
Ajutor, a venit vara!
Sursa foto: /Thinkstock

Ne bucurăm că a venit vara! Dar, dacă nu suntem atenţi, la sfârşitul ei ne vom aminti mai mult de neca­zurile pe care ni le-a adus!



Orice anotimp are particularităţile lui medicale şi, de aceea, vara nu înseamnă doar recreere, vacanţă, timp petrecut în natură, ci şi unele incidente patolo­gice ce trebuie depăşite. În plus, vara, copiii nu mai merg la şcoală şi, indiferent de vârstă, trebuie suprave­gheaţi mai atent.


SOARELE
Să începem cu cel mai evident factor potenţial periculos: soarele. Expunerea la soare este plăcută şi  benefică pentru organism, dar efectuată în mod necontrolat poate conduce la complicaţii, din cauza deshidratării şi a efectelor directe ale radiaţiilor.

Copiii, vârstnicii şi bolnavii cronic sunt cei mai expuşi. Iniţial, persoanele afectate prezintă dureri de cap, creşterea pulsului şi scăderea tensiunii arteriale, vărsături, slăbiciune musculară, ameţeală, leşin, pielea le este caldă, umedă şi transpirată, iar diureza scade. Ulterior, temperatura corporală depăşeşte 40 de grade Celsius, transpiraţia dispare, pielea fiind caldă şi uscată, pulsul şi frecvenţa respiratorie cresc mult, apar starea de dezorientare şi halucinaţiile, urmate, în ultimă instanţă, de convulsii şi comă.

Suferindul trebuie transportat imediat într-un loc umbros sau, dacă e posibil, într-o incintă răcorită de aer condiţionat sau de ventilator. Se indică duşurile reci, dar nu foarte reci, sau, dacă nu se poate, persoana este dezbrăcată  şi stropită cu apă, apoi sunt aplicate comprese reci pe frunte şi pungi cu gheaţă pe gât, spate, axile, inghinal (dar nu direct pe piele, pentru a nu produce leziuni locale).

Concomitent, se face hidratarea, cu cantităţi mici şi repetate de apă. Pentru prevenire, trebuie evitate ieşirile şi activităţile când afară sunt temperaturi mari, în special între orele 10:00 şi 17:00, se recomandă administrarea constantă de lichide în cantităţi suficiente, hainele subţiri, uşoare, din materiale naturale şi deschise la culoare şi, obligatoriu, pălărie şi ochelari de soare. În interiorul locuinţelor, se aco­peră ferestrele şi se răcoreşte folosind aerul condiţionat sau ventilatorul.

ARSURILE SOLARE. Ele afectează suprafeţele tegumentare descoperite, pe care nu s-a aplicat o cremă de protecţie solară (cu factor de protecţie minimum 15). În cazurile mai simple, după câteva ore, zona afectată devine roşie, caldă şi dureroasă. În situaţiile mai grave, pielea se tumefiază şi se aco­peră cu vezicule. Afecţiunea e dureroasă şi limi­tează fireşte expunerea ulterioară la soare.

Se aplică iniţial comprese reci, loţiuni calmante sau, eventual, creme sau sprayuri cu o concentraţie mică de cortizon. Veziculele nu trebuie sparte, ci lăsate să evolueze natural, leziunile nu se acoperă decât dacă se freacă de îmbrăcăminte sau sunt în pericol de a se infecta, caz în care se aplică un bandaj lejer. Pentru arsurile întinse sau profunde trebuie apelat la ajutor calificat.



BĂILE ÎN PISCINE

Vara este anotimpul băilor răcoritoare în piscine, lacuri, râuri, mare. Veşti proaste însă! Numeroase afecţiuni se pot produce cu această ocazie, prin pătrunderea apei în nas şi gură, prin înghiţirea ei sau prin simplu contact. Nici chiar bazinele sau pisci­nele clorinate nu sunt complet lipsite de pericol.

Se pot produce diaree, afecţiuni dermatologice, neurologice (meningită virală), respiratorii (faringită), oftalmolo­gice etc. Diareea este cea mai frecventă manifestare care apare şi poate fi determinată de o mare varietate de microorga­nisme (Cryptosporidium, Giardia, Shigella, Escherichia Coli, norovirusuri etc.). Ea se manifestă, de obicei, după câteva zile, dar perioada de incubaţie se poate întinde chiar până la două săptămâni. Hepatita A poate apărea în condiţii
similare.

Simptomele dermatologice variază de la o simplă erupţie tegumentară la "urechea înotătorului", o formă de otită externă produsă de diverse infecţii, de obicei bacteriene, dar uneori virale sau fungice, infecţii facilitate de excesul de apă din canalul auricular, ce afectează mecanismele naturale de apărare.

Se manifestă iniţial prin mâncărime, disconfort, roşeaţă locală, pentru ca apoi să apară durere intensă, accentuată de atingerea şi mobilizarea pavilionului urechii, senzaţie de presiune, secreţie locală, scăderea auzului. Unele adenovirusuri produc conjunctivită (ochi roşu, dureros) sau faringită.

Pentru practicarea înotului în condiţii sigure, folosiţi cască şi ochelari speciali şi faceţi duş înainte de a intra în apă şi după ce ieşiţi. Nu înghiţiţi apă. Nu faceţi baie dacă aveţi diaree şi nu schimbaţi scutecele copilului lângă apă. După baie, scuturaţi bine capul pentru a elimina apa din ureche şi uscaţi atent.

INFECŢIE MICOTICĂ.
În jurul bazinelor şi al piscinelor, de pe suprafeţele umede se poate contacta o infecţie micotică extrem de contagioasă şi persistentă, cunoscută ca aşa-zisul "picior de atlet". Pielea piciorului se înro­şeşte, apar senzaţii de arsură şi mâncărime, fisuri, vezicule, descuamări şi modificări ale unghiilor. Toate aceste afecţiuni impun prezentarea la medic.


TOXIINFECŢII ALIMENTARE

Vara, creşte notabil numărul toxiinfecţiilor alimentare. Există sute de microorganisme implicate în geneza lor, cele mai frecvent fiind Escherichia Coli, Salmonela, Campylobacter, unii stafilo­coci etc. După o perioadă de incubaţie, care variază între câteva ore şi 1-3 zile, se manifestă prin: greţuri, vărsături, crampe abdominale, diaree, febră, chiar prezenţa de sânge în scaun. Unele forme sunt simple, altele grave. Uneori apar cazuri izolate, alteori mici epidemii.

Măsurile care trebuie luate sunt simple: spălarea mâinilor cu apă şi săpun după mersul la toaletă, mai ales înainte de a mânca sau de a găti, spălarea abundentă a fructelor şi a legumelor, curăţarea atentă a suprafeţelor de gătit, păstrarea separată a alimentelor crude de cele gătite, prepararea mâncării într-un timp suficient şi la temperatură adecvată. Alimentele nu trebuie lăsate afară să se răcească mai mult de o oră, după care vor fi puse în frigider. Dacă sunt transportate, trebuie să se folosească dispozitive etanşe şi gheaţă sau lăzi frigorifice de voiaj.


ÎNŢEPĂTURILE DE INSECTE

Înţepăturile de insecte pot ridica, de asemenea, probleme în timpul verii. În cazul înţepăturilor de ţânţari şi căpuşe se recomandă (oricât de incomod ar părea) hainele cu mâneci lungi, pantalonii lungi, şosete şi pantofi şi aplicarea unui  spray protector pe haine, nu direct pe piele.

În cazul înţepăturilor deranjante de ţânţari aplicaţi local comprese reci şi o pastă cu bicarbonat (3 linguriţe bicarbo­nat la una de apă). Eventual, aplicaţi o cremă cu hidrocortizon şi luaţi antihistaminice orale. Căpuşa trebuie eliminată cât mai repede de pe piele, pentru a scurta timpul petrecut în contact cu organismul. Dacă nu se poate face acest lucru într-un serviciu medical, se extrage ferm, apucând cu o pensetă cât mai aproape de cap, încercând să fie scoasă întreagă, fără traumatisme suplimentare, care cresc pericolul infecţios. Se spală bine locul şi se adresează medicului pentru a se stabili conduita ulterioară, pentru că, deşi de multe ori inofensive, aceste insecte pot, totuşi, să transmită maladii extrem de grave.

În cazul înţepăturilor de albine, se extrage acul încet, blând, prin frecare. Se spală cu apă şi săpun şi se pun comprese reci cu pastă de bicarbonat pentru înţepătura de albine şi apă cu oţet pentru cea de viespi (care nu lasă acul în piele). Eventual, se aplică local o cremă cu hidrocortizon şi se iau tablete de antihistaminice, precum şi paracetamol sau algocalmin pentru calmarea durerii. Dacă persoana a suferit înţepături multiple sau dezvoltă o reacţie alergică intensă, ea trebuie dusă într-un serviciu de urgenţă.


PREVENIREA TRAUMATISMELOR
Pentru prevenirea traumatismelor, jocul şi activităţile sportive ale copiilor trebuie supravegheate de adulţi şi să fie adecvate vârstei. Se preferă spaţiile largi, dar nu cele cu suprafeţe dure (din ciment) sau alunecoase. Se verifică dacă toate instalaţiile de pe terenul de joacă sunt sigure şi bine instalate. Mersul pe role sau bicicletă trebuie practicat în locuri amenajate, nu în trafic şi este obligatoriu să se poarte o cască, eventual, cotiere sau genunchiere.

În cazul în care copilul cade în timp ce se joacă, se curăţă rănile, iar dacă s-a produs un traumatism cranian, chiar dacă nu există manifestări clinice imediate, copilul trebuie examinat de un medic. Pentru înot, copilul trebuie echipat cu o vestă de salvare (un  simplu colac de plastic nu este sigur), cască, ochelari. Loţiunea de protecţie solară se aplică cu 15-30  de minute înainte de a ieşi, repetându-se la două ore.

TETANOS.
Terenul de joacă ascunde şi el unele primejdii. Este vorba de nenumărate microorganisme (germeni, virusuri, paraziţi) ce se pot contacta în timpul jocului. De asemenea, în iarbă pot exista obiecte ascuţite, ruginite, care produc înţepături. Cel mai important lucru este să obişnuiţi copiii să nu ducă mâna la gură sau ochi în timpul jocului şi să se spele pe mâini imediat după aceea. În cazul traumatismelor se face dezinfectarea rănilor şi  administrarea de ATPA (anato­xină tetanică purificată şi adsorbită) într-un serviciu medical, pentru profilaxia tetanosului.


RĂCELI
Virozele respiratorii nu sunt doar apanajul iernii. În timp ce în anotimpul rece predomină rinovirusurile, vara se întâlnesc mai des virusurile Echo şi Coxsackie. Infecţiile sunt favorizate de aerul condiţionat, băuturile reci, călătoriile frecvente, activităţile sportive intense, în special înot în ape reci.

În general, se produc forme uşoare şi medii de boală, cu mici ascensiuni febrile, congestie nazală, gât dureros, tuse mai puţin importantă, uneori şi afectare sinusală. Virusurile Coxsackie produc simptome specifice, traduse prin apariţia de mici vezicule roşii, dureroase, pe limbă, gingii, faringe, dar şi pe palme şi tălpi sau de vezicule roşii şi ulceraţii pe faringe şi amigdale.

×
Subiecte în articol: arsuri sănătatea familiei toxiinfecţii