Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oamenii de ştiinţǎ au reuşit sǎ identifice semnele de autism la copii, în primele luni de viaţǎ, scrie revista „Nature”. Tulburǎrile din spectrul autist, TSA, cunoscute sub numele generic de „autism”, reprezintǎ o afecţiune geneticǎ a creierului, care afecteazǎ comunicarea şi abilitǎţile sociale. Semnele pot include o lipsǎ de contact vizual, o detaşare aparentǎ, evitarea contactului fizic (chiar şi cu membrii familiei), lipsa de interes pentru ceea ce fac alţi copii, în preajma lor etc.
Pentru fraţii copiilor deja diagnosticaţi, riscul este de 20 de ori mai mare
Pânǎ nu demult, depistarea autismului se putea face – fǎrǎ riscul unui diagnostic greşit - în jurul vârstei de 2-3 ani, dar diagnosticarea preoce a autismului e de câtva timp dezideratul medicilor şi al familiilor.
Pentru a depista semnele timpurii ale autismului, oamenii de ştiinţǎ americani au investigat douǎ grupuri de copii, unul cu risc scǎzut de a dezvolta autism şi altul cu risc ridicat. Un copil este considerat cu risc ridicat în cazul în care în familie existǎ deja un alt copil depistat cu autism. Pentru fraţii copiilor deja diagnosticaţi, riscul este de 20 de ori mai mare. Copiii cu risc scǎzut sunt consideraţi cei care nu au nici o rudǎ de gradul 1, 2 sau 3 care sǎ fi primit acest diagnostic.
Oamenii de ştiinţǎ americani au investigat cele douǎ grupuri, urmǎrind privirea copiilor şi mǎsurând modul în care aceştia rǎspund la indicii sociali. Înainte de a începe sǎ meargǎ în patru labe sau în picioare, copiii exploreazǎ lumea cu ochii, uitându-se la oameni şi la obiecte, iar acest tip de explorare este important pentru dezvoltrea creierului. „Prin urmare, copiii colecteazǎ intens informaţii cu ajutorul vǎzului, în primele luni de la naştere, iar primele simptome ale autismului evidente sunt în legǎturǎ cu funcţia vǎzului”, a declarat dr. Warren Jones, de la Marcus Autism Center, Universitatea Emory din Atlanta.
Semnele existǎ din primele 6 luni de viaţǎ, dar ele nu pot fi observate cu ochiul liber de cineva neavizat
Cercetǎtorii americani au evaluat cele douǎ grupuri de copii în momentul în care au aceştia au împlinit 3 ani şi au analizat rezultatele cu datele strânse în primele 6 luni de viaţǎ ale acestora. Ei au descopeerit cǎ cei diagnosticaţi cu autism afişau un deficit de atenţie, priveau în gol sau închideau ochii atunci când încercai sǎ îi priveşti direct, începând cu vârsta de 2 luni. „Am constatat un deficit constant de atenţie, la nivelul vǎzului, în perioada cuprinsǎ între 2 luni şi 24 de luni de viaţǎ, în cazul sugarilor care ulterior au fost diagnosticaţi cu autism. Rezultatele aratǎ cǎ existǎ diferenţe mǎsurabile şi am identificat prezenţa lor la o vârstǎ mai micǎ de 6 luni. În al doilea rând, am constatat cǎ existǎ mai degrabǎ o scǎdere a timpului în care pǎrintele are contact vizual direct cu copilul, decât o absenţǎ manifestǎ a copilului”, a explicat ţi dr. Ami Klin, implicat în acelaşi proiect. Ea a subliniat faptul cǎ aceste semne existǎ din primele 6 luni de viaţǎ, dar ele nu pot fi observate cu ochiul liber de cineva neavizat. Este nevoie de o tehnologie specialǎ şi mǎsurǎtori oculare repetate, pe parcursul mai multor luni, fǎcute de un specialist, urmǎrind în acelaşi timp felul în care se comportǎ copiii în contextul interacţiunii sociale specifice vârstei lor. Dr. Jones este de pǎrere cǎ rezultatele cercetǎrilor lor sunt importante, pentru cǎ cu cât este mai devreme pus diagnosticul e autism, cu atât se poate interveni mai rapid, cu un succes mai mare. Mai ales în cazul copiilor care dezvoltǎ forme severe de autism, intervenţia rapidǎ este crucialǎ.
„Genetica autismului s-a dovedit a fi destul de complexǎ. Multe sute de gene sunt susceptibile de a fi implicate, fiecare joacǎ un rol mai mic sau mai mare şi contribuie diferit la apariţia riscului de autism, la persoane diferite. Rezultatele actuale aratǎ cǎ, într-un fel, aceastǎ diversitate geneticǎ poate fi convertitǎ într-un item mai uşor de observat la o vârstǎ fragedǎ, vorbim de incapacitatea de a interacţiona social cu ajutorul vǎzului. Urmǎtorul nostru pas va fi de a extinde cercetǎrile noastre pe un grup mai mare de copii şi de a corela mǎsurǎtorile noastre la ochi cu observarea observaţii ale genelor şi ale dezvoltǎrii creierului”, a explicat dr. Jones pentur revista „Nature”.
