Barajul din nas

Să vedem ce sunt polipii, adică vegetaţiile, şi cănd trebuie indepărtaţi. Lămureşte acest subiect dr Claudiu Manea, medic important la Clinica ORL a Spitalului "Sf. Maria".

Umbla intr-o vreme printre medici vorba "Dacă tot l-am anesteziat pe puştiul ăsta să-i scoatem amigdalele, să profităm de anestezie şi să-i scoatem şi polipii!". Era perioada in care funcţiona din plin moda de a indepărta amigdalele la cele mai mici necazuri in găt. Cum odrasla unei familii avea o roşeaţă in găt şi il durea cănd inghiţea, părinţii il umflau de mănă şi fuga la ORL-ist să-i dea afară amigdalele. Şi amigdalele se scoteau pe bandă rulantă, fără să se mai stea pe gănduri. Cu această ocazie, aşa cum umbla vorba menţionată la inceput, medicii scoteau in viteză şi ve­getaţiile, cele care la unii astupau fundul nasului.

In această practică se străngeau mai multe greşeli. In primul rănd, indepărtarea pompieristică a amigdalelor s-a dovedit a fi o eroare, fiindcă amigdalele din josul cerului gurii nu sunt inutile, ci ele fac parte dintr-un lanţ de apărare imunitară. A doua greşeală era scoaterea concomitentă şi a vegetaţiilor. Pentru că vegetaţiile se dovedeau a avea şi ele o misiune in apărarea organismului de infecţii. Indepărtănd deodată şi amigdalele palatine, şi vegetaţiile, il văduveai pe copil de două arme de luptă contra infecţiilor. De fapt, in urma acestei duble intervenţii chirurgicale, micuţul rămănea practic fără apărare imunitară.

Ce sunt polipii

Să vedem ce sunt polipii, adică vegetaţiile, şi cănd trebuie indepărtaţi. Lămureşte acest subiect dr Claudiu Manea, medic important la Clinica ORL a Spitalului "Sf. Maria". In primul rănd, ce se intămplă cu polipii omului adult? Polipii adultului reprezintă o inflamare a mucoasei din nas şi sinusuri. După un număr de inflamaţii, apar nişte băşici cu lichid şi această mucoasă inflamată devine mai fibroasă şi astupă nasul, aşa-numitul nas infundat. Deci polipii adultului sunt o degenerare a mucoasei nasului şi sinusului. La copii, mai des polipii sunt numiţi vegetaţii adenoide, reprezentănd insule de ţesut limfoid ce cresc in spatele nasului. Polipii cresc uneori prea mult şi creează o obstrucţie a nasului. Polipii copilăriei sau vegetaţiile adenoide există in mod normal in spatele nasului, unde acesta se deschide spre găt. Aceste vegetaţii adenoide au un rol in apărarea imunitară. Ele sunt primul filtru de apărare a copilului mic impotriva infecţiilor provocate de microbi şi viruşi.

Cum se face această autoapărare? Infecţiile respiratorii vin in contact cu ţesuturile limfoide ale vegetaţiilor, intră in sănge, sunt recunoscute aceste infecţii, aşa că se mobilizează anticorpii ce pornesc război impotriva infecţiilor respiratorii. Specialiştii americani afirmă că e bine ca un copil să lupte intr-un an cu 20-30 de infecţii respiratorii pentru a-şi modela prin această călire in luptă imunitatea. Dar tot luptăndu-se cu infecţiile respiratorii, vegetaţiile, adică acel ţesut limfoid, se hipertrofiază, deci cresc prea mult şi astupă nasul.

Simptome

Care sunt simptomele ce anunţă că vegetaţiile au crescut prea mult şi polipii copilăriei ar trebui indepărtaţi? Din cauza astupării nasului de vegetaţii, copilul nu poate respira pe nas, doarme cu gura intredeschisă şi stă chiar ziua cu gura deschisă, nu doarme bine, iar faţa lui este trasă, palidă şi cu cearcăne. Copilul acesta este mucos, căci ii curge nasul permanent, chiar şi atunci cănd nu este răcit. Nasul ii curge fiindcă secreţiile mucoasei nu se scurg in găt pentru a fi inghiţite, cum este normal. Vegetaţiile mărite impiedică scurgerea acestor secreţii in găt, aşa că micuţului ii curge nasul. Prin respiraţia impiedicată prin nas, creierul nu se oxigenează destul şi copilul este neatent.

Micuţul cu polipi măriţi nu aude foarte bine, căci nu se aeriseşte urechea medie, iar scurgerea secreţiilor din urechea medie in faringe nu se face, aşa că apar depozite de secreţii in urechea medie, de unde perturbarea auzului. Mucii copilului mai curg şi in găt şi irită amigdalele palatine. Respirănd pe gură, aerul rece ajunge neincălzit, evităndu-se traseul nasului, şi amigdalele suferă, declanşăndu-se des amigdalite. Copilul cu vegetaţii mari suferă şi de săngerări din nas. Acest copil cu polipi măriţi poate face des bronşite şi bronhopneumonii. Copiii n-au poftă de măncare, căci respiră pe gură, iar sugarii trag cu dificultate din sănul mamei. Copiii cu polipi in permanenţă au un fel de răceală.Â

Cănd se operează

Care sunt soluţiile de rezolvare a vegetaţiilor adenoide mărite? Polipii se operează cănd se ajunge la complicaţii, cum ar fi otite şi rinosinuzite. Scoaterea vegetaţiilor se face fie prin chirurgia clasică, fie cu laserul. Cănd vegetaţiile sunt ceva mai mici şi cănd ele sunt in jurul trompei lui Eustachio, adică produc mai mult neplăceri la urechi, aceste vegetaţii se pot vaporiza cu laserul. In rest, cănd vegetaţiile sunt mari şi astupă şi orificiile din spatele nasului, ele se chiuretează clasic, de fapt se "bărbieresc" cu o chiuretă. In această operaţie clasică, anestezia este fie locală, fie o anestezie generală. După operaţie, uneori polipii pot recidiva. In mod normal, la pubertate, polipii copilăriei se atrofiază de la sine. Cel mai bine este să se facă operaţia de indepărtare a vegetaţiilor la vărsta de 4-6 ani.

AMIGDALE. Dr Claudiu Manea subliniază că amigdalele nu se scot cu hei-rupul, ele avănd un rol in apărarea imunitară. Dacă insă amigdalitele sunt mai dese de patru-cinci ori pe an şi sunt insoţite de puroi, trebuie să se intervină chirurgical. Dar nu e bine să se scoată de tot amigdalele.

INTERVENŢII. Amigdalele au la suprafaţă nişte adăncituri numite cripte, unde se ascund microbii. De aceea, una dintre intervenţii este de "raşchetare", de răzuire a acestor adăncituri, pentru a elimina ascunzişurile unde se cuibăresc microbii. Cu alte cuvinte, amigdalele devin netede. Se mai poate tăia doar o porţiune de amigdală. Iar in cazurile de infecţii multiple şi de anvergură se scoate toată amigdala, de regulă prin metoda chirurgiei clasice.Â

SFATURI. Nu e bine in amigdalite să se bea ceai fierbinte, pentru a nu-ţi opări gătul. Faringele trebuie protejat şi nu e bine să fie nici ars, nici scăldat in lichide prea reci. In faringite, amigdalite, lichidele trebuie băute la tempera­tura camerei. Iar in plină amigdalită e bine să se mă­năn­ce alimente moi, la temperatura camerei şi in nici un caz alimente iuţi, condimentate sau prea uscate, ca­re să zgărie gătul.