Bolile care fac cu ochiul

În materie de ochi umblă şi multe păcăleli. Pe bună dreptate, ochii sunt consideraţi cea mai preţioasă avere a omului. Nu degeaba, ochii sunt amestecaţi şi în pătimaşele declaraţii de dragoste, când în vâlvătăile iubirii, amorezul îi declară prin parcul împrimăvărat iubitei “Te iubesc ca pe ochii din cap!”.

În materie de ochi umblă şi multe păcăleli. Pe bună dreptate, ochii sunt consideraţi cea mai preţioasă avere a omului. Nu degeaba, ochii sunt amestecaţi şi în pătimaşele declaraţii de dragoste, când în vâlvătăile iubirii, amorezul îi declară prin parcul împrimăvărat iubitei “Te iubesc ca pe ochii din cap!”. Ei bine, tocmai când e vorba despre lumina ochilor e cazul să se tragă perdeaua de pe unele basme despre ochi, basme care sunt clădite pe idei strâmbe. Şi demontarea acestor povestioare false ce aleargă din gură în gură prin telefonul fără fir ating domenii dintre cele mai diferite.

Odihna oculară – o prostie

Să începem cu cea mai cacealma dintre cacealmale. Zic bârfitoarele că la un anumit moment ochii trebuie menajaţi.

Chestia asta cu odihnirea ochilor este o prostie. Nici una dintre bolile înregistrate de ştiinţa oftalmologiei nu recomandă odihnirea ochilor. Când auzi pe câte un om oftând: “Am citit prea mult, m-am uitat prea mult la televizor, am lucrat prea mult la planşeta de desen, am privit prea mult în monitorul calculatorului şi trebuie să îmi odihnesc ochii, să nu-i mai solicit”, ei bine, această zicere este o aiureală. Ochilor le face bine să fie folosiţi la capacitate maximă, să fie solicitaţi tot mai intens. În nici o situaţie nu se impun încetarea privitului la televizor, oprirea cititului, pasămite să nu mai fie utilizaţi ochii, băgându-i în vacanţă. Ceva totuşi trebuie să fie luat în seamă, şi anume că ultimul lucru unde trebuie făcută economie este la tăria luminii. Folosirea ochilor e bine să fie cât mai intensă, dar ei trebuie să beneficieze de o lumină bună, aşa că nu e bine să se zgârcească omul folosind becuri slabe ca lumânarea de waţi puţini, ci lumina trebuie să scalde din belşug locul unde omul lucrează cu ochii. Şi fiindcă tot veni vorba despre lumină, nu este recomandabil privitul la televizor în întuneric, pentru că luminozitatea strălucitoare a ecranului deranjează ochii. Când omul vizionează programele la televizor e bine ca undeva în apropiere să existe o veioză aprinsă, pentru a evita bezna din cameră.

Şi iată o altă bazaconie ce se rosteşte privitor la ochi. De altfel, toate consideraţiile ştiinţifice despre ochi sunt făcute de o voce autorizată, şi anume de prof. dr Monica Pop, director general al Spitalului de Urgenţe Oftalmologice. Această bazaconie se referă la grija greşită a părinţilor, care susţin din auzite că, dacă fiul sau fiica lor poartă ochelari de miopie, ei nu trebuie lăsaţi să îmbrăţişeze meserii în care se utilizează intens ochii. Adică, aceşti copii miopi nu trebuie să devină proiectanţi, bijutieri, desenatori, operatori la computere etc. Ba din contră, ştiinţa oftalmologică îndeamnă apăsat ca tocmai copiii cu miopie să aleagă meserii unde ochiul este folosit la capacitate maximă. De altceva trebuie să se ferească acei copii cu miopie. Ei trebuie să nu practice sporturi ce presupun un efort fizic intens. Adică haltere, lupte. Căci retina miopului este mai subţire şi în timpul unor eforturi fizice accentuate se poate petrece o dezlipire de retină.

Cataracta

O gogoaşă este şi înşelătoarea bucurie care îi apucă pe unii din familia unde bunica trecută bine de 75 de ani deodată începe să coasă fără ochelari. “Ce proaspătă şi viguroasă e bunica, în loc să îmbătrânească, iată, i-a întinerit vederea şi bagă aţa în ac fără să mai aibă nevoie de ochelarii cu plus!”, se laudă cei din familia unde bunicuţa iacătă face o asemenea performanţă. Nimic mai fals, dacă bunica prin înaintarea în vârstă la un moment dat nu mai are nevoie de ochelarii ei de aproape şi vede fără dioptrii să citească şi să coasă, nici vorbă că ăsta-i un semn bun, ci este un semn de-a dreptul rău, deoarece se anunţă instalarea unei cataracte. Se ştie că boala de cataractă debutează cu o miopie. În materie de dioptrii, întotdeauna se face suma algebrică. Şi, dacă bunica a avut până în acel moment ochelari de aproape cu +3 dioptrii şi începutul de cataractă aduce o miopie, de exemplu, de –3, ei bine suma algebrică +3 cu –3 rezultă 0. Şi o scurtă perioadă de timp, mamaie nu mai are nevoie de ochelari de aproape. Să se ştie clar că nu există nici o situaţie, în afară de acest debut de cataractă, în care dioptriile cu plus scad. Ba din contră, după 40-45 de ani presbiopia creşte cu vârsta. La 40-45 de ani, este normal ca ochiul să-şi modifice curburile şi omul să nu mai vadă bine de aproape. El începe să depărteze tot mai mult ziarul pentru a putea citi fără ochelari. Se impune ca această slăbire firească a vederii de aproape să fie corectată cu lentile cu plus. De altfel, această presbiopie de vârstă nici nu este considerată o boală, toţi oamenii, dar absolut toţi trebuie să poarte ochelari cu plus după 40-45 de ani. Revenind la instalarea cataractei, aceeaşi însumare algebrică se petrece şi dacă omul vârstnic este miop. Dacă el are –4, când apare cataracta se mai adaugă 2 dioptrii de miopie, aşa că el ajunge la –6 din motiv de cataractă. Pentru că în cazul unor miopii obişnuite, de la o anumită vârstă în sus nu se mai întâmplă să crească numărul dioptriilor cu minus.

FĂRĂ LEACURI BĂBEŞTI! Şi alte prostioare umblă cu privire la ochi. Nu, să fie clar, nu s-a inventat nici o medicaţie, nu s-a inventat nici o doctorie care să împiedice apariţia viciilor de refracţie, adică să împiedice instalarea miopiei sau a hipermetropiei. De altfel, nu există rezultate omologate de ştiinţă în privinţa folosirii unor medicamente care să blocheze apariţia cataractei sau măcar să fie frânată instalarea ei. Cu atât mai mult, aşa-zisele leacuri băbeşti nu numai că nu au nici un folos, dar pot produce chiar rău. Există  tembeli care şi-au pus miere în ochi. Culmea, să-ţi deteriorezi grav vederea turnându-ţi miere în ochi. Alţii calcă zdravăn în străchini, îşi pun pe ochi foi de varză mustind de zeamă ca să le intre bine sevă de varză în ochi.

AŞA NU! O altă serie de bramburiţi sfătuiesc să se spele ochii cu tot felul de ceaiuri. Alţii îndeamnă părinţii să le îndese pe gât odraslelor cât mai mulţi morcovi pentru a opri miopia. Aiurea în tramvai! Toate aceste practici naturiste fac rău şi nici o sămânţă de bine. O precizare se impune, cel mai bine ochiului îi face spălarea cu apă curată. Cu apă-apă. Nici măcar cu săpun, ci cu apă de la robinet.  În ochi se pun doar coliruri, picături destinate exclusiv ochiului. Tipul de picături ce se pun în ochi este indicat doar de medicul oftalmolog.