Cât de deştept este nasul

Îi auzi pe unii: „Ce nas cârn şi obraznic are tânărul. Dar îi dă mult farmec!”. Sau alţii bârfesc: „Cucoana aia are un nas acvilin, mare şi încovo­iat ca mânerul bastonului. Ditamai nasul de bufniţă, care o urâţeşte ca naiba!”.
Se mai aude câte o mică cleveteală: „Tupeistul ăla şi-a luat nasul la purtare! Uită unde-i este locul şi-şi bagă nasul peste tot!”.

Bietul nas a ajuns simbol de frumuseţe sau de sluţenie. A ajuns simbol de tupeu şi toţi bârfitorii ăştia uită că nasul este o parte componentă a orga­nismului cu o minunată construcţie.

Defecte
Respiraţia pe gură este impusă şi de unele defecte în construcţia nasului, cum ar fi deviaţia de sept. Dar secre­ţiile care curg mereu din nas în gât pot ajunge şi în trompa lui Eustachio, canalul de legătură între spatele nasului şi ureche. În acest fel este prejudiciată şi urechea, ea îmbolnăvindu-se de otită, care se poate infecta, conducând la suferinţe importante. Şi fiindcă s-a menţionat drept cauză des întâlnită deviaţia de sept să lămurim în ce constă intervenţia chirurgicală a ORL-istului, operaţie de care se sperie populaţia. Deviaţia de sept se recomandă cam la 80% dintre oameni, totuşi nu se ajunge la o respiraţie rea obstrucţionată, aşa că nu în toate aceste cazuri este necesară operaţia.

Deviaţia de sept este de fapt strâm­ba­rea septului dintre nări, adică strâmba­rea peretelui ce desparte cele două nări.
Evident, când se creează o astfel de situaţie, calea aerului este strâm­tată şi se respiră pe nas cu dificultate.

Cei cu deviaţie de sept ajung să respire pe gură cu consecinţele rele arătate mai sus. Strâmbarea peretelui dintre nări apare prin următoarul mecanism: septul nazal, adică peretele dintre nări, este alcătuit din oase şi cartilaje.
În unele situaţii, cartilajele cresc o dată cu creşterea copilului, dar mai mult decât oasele peretelui dintre nări.

Astfel, cartilajul se îndoaie, prezintă ridicături şi văi pentru că îl ţine încorsetat cadrul de oase. E ca şi când se strâmbă şi face cute geamul de plastic al unui ceas, fiindcă nu mai încape în rama de metal a ceasornicului.

Chirurgie
Operaţia vizează reconstrucţia şi îndreptarea peretelui dintre nări. Lumea se sperie că ORL-istul trebuie să spargă actualul perete nazal strâmb cu un ciocan. Este o exagerare pentru că instrumentele, inclusiv ciocănelul, sunt fine, iar intervenţia se face sub o anestezie eficientă, modernă, care nu aduce chi­nuri bolnavului. Chirurgul ORL reconstruieşte septul dintre nări  şi el devine o axă dreaptă, lăsând cale liberă aerului de respirat. Internarea este doar de o zi şi jumătate şi apoi omul merge acasă.

Revenind la situaţia anormală de îngroşare a mucoasei din nas, prin excesul de picături de desfundat nasul, medicul încearcă renunţarea la picături cu medicamente administrate pe gură. Dar mai există şi metoda de a subţia mucoasa din nas crescută mult printr-o intervenţie cu laser. E bine ca fiecare dintre noi să ne luăm nasul la purtare, dar nasul să fie sănătos şi să-l lăsăm să fie deştept.

Lacrimi
Prin nas curg în gât şi o mare parte din lacrimi, restul alunecând pe obraji. În lacrimi, se află o substanţă care omoară microbii. În secreţia nazală, există anticorpi şi acesta e primul mecanism de autoapărare, este o imunitate, o barieră la nivelul aparatului respirator superior.

Glasul
Nasul participă şi la funcţia fonatorie, la alcătuirea glasului unui om. În laringe se prepară tonul fundamental al vocii, dar tonalitatea glasului e dată de cavităţile din nas şi de sinusuri. Acele camere din sinusuri şi din obraji fac indivi­dualizarea glasului. Fiecare om are o voce caracteristică, unică, precum amprenta digitală.

Mirosul
Nasul are şi funcţia de a mirosi. În nas există senzori şi când pătrund în el mirosuri rele sau corpuri străine senzorii nazali declanşează reflexul de apărare care este strănutul.

Inflamare
Când se inflamează mucoasa, conform zicerii din popor, „mi s-a înfundat nasul”. Omul începe să respire pe gură, ceea ce este un traseu nefiresc. Când omul respiră pe gură, aerul nu se mai încălzeşte, nu se mai umezeşte, nu se mai filtrează, fiindcă nasul este blocat şi toate aceste consecinţe duc la suferinţe ale aparatului respirator superior începând cu gâtul. Inflamarea deasă a mucoasei care nu mai lucrează normal duce la rinite, cu alte cuvinte la guturai. Când inflamaţia mucoasei e o stare permanentă, s-a instalat rinita cronică cu care se luptă dificil. Dar şi folosirea excesivă a picăturilor în nas pentru desfundarea lui este o practică rea, fiindcă se usucă mucoasa, se îngroaşă şi atunci înfundarea nasului se permanentizează.

Încălzeşte
Nasul este foarte deştept. Explică minunatul proiect al nasului prof. dr. Codruţ Sarafoleanu, şeful Clinicii ORL a Spitalului Clinic „Sf. Maria” din Bucureşti. Probabil, nasul este cel mai performant schimbător de căldură. Iată argumentele. Când afară este un ger de crapă pietrele, de minus 30 de grade Celsius, pe lungimea de 7-8, centimetri cât măsoară nasul, se încălzeşte aerul respiraţiei până la circa 37 de grade Celsius. Deci nasul este un schimbător de căldură de mare performanţă, încălzind rapid şi pe distanţă scurtă aerul de respiraţie. Pentru această îmblânzire a aerului din respiraţie, în cornetele foselor nazale, din interiorul nărilor, precum în nişte pungi, năvăleşte sânge cald menit să încălzească aerul.

Umezeşte
Nasul mai face o treabă importantă: umezeşte aerul respirat. Şi, nu în ultimul rând, are rolul de filtru pentru aer. Prima filtrare a aerului, cea grosieră, se execută prin firele de păr din nas. Apoi, filtrarea de fineţe se face prin secreţiile din nas. Secreţiile captează impurităţile mici din aer, corpurile străine. Astfel, secreţiile nazale murdărite sunt împinse spre faringe. Această mişcare spre gât a secreţiilor care au făcut filtrarea fină se execută printr-un covor de cili, adică de picioruşe care se mişcă, nişte ridicături din mucoasă precum piciorul unor ciu­perci. Cilii din nări se mişcă în aceeaşi direcţie, precum un covor rulant, şi secreţiile sunt transportate spre gât. Mucoasa nasului este foarte importantă pentru că ea produce aceste secreţii. Tocmai de aceea, această mucoasă care tapetează fosele nazale, adică nările, trebuie bine îngrijită, iar în cazul unor operaţii, trebuie menajată pentru a nu fi deteriorată.