Cerşetorul trăieşte, Prinţul a murit

N-a fost plicticoasă soarta fraţilor gemeni Cornel şi Mircea Constantiniu. Destinul le-a oferit suişuri şi coborâşuri din belşug. Le-a scos în cale suspans până la măduva osului şi finalul piesei a fost pentru unul neaşteptat, iar pentru celălalt cu prelungire.

Printre atâtea răsuciri ale destinului la un colţ de viaţă, pe cântăreţul şi artistul Cornel Constantiniu l-a pândit o boală grea, Parkinson. Cornel cel falnic, înalt şi suplu, frumos de mureau femeile după el, suferă de toate tulburările acestei boli a sistemului nervos. Îi tremură mâinile, paşii sunt nesiguri, corpul are o rigiditate de trunchi de copac vechi, vorba-i este împleticită.

Cu toate astea, Cornel Constantiniu, îndrăgitul interpret de şlagăre, trăieşte şi de ani lungi se luptă cu boala. În timp ce, precum un trăsnet apărut pe cerul mai mult senin, moartea l-a luat pe cel sănătos şi aparent zdravăn, pe Mircea Constantiniu, trăitor de lungă vreme în Africa de Sud. Şi în cazul artistului cu faimă Cornel Constantiniu s-a adeverit că, deşi e grea, Parkinson este o boală de viaţă lungă, ce poate fi tolerată cu terapii. Boala şi simptomele ei sunt supravegheate cu medicamente şi mai puţin cu intervenţii chirurgicale.

Prin tratamente bine conduse şi prin curajul de a lupta cu boala, mulţi bolnavi de Parkinson au şansa să ajungă la o calitate a vieţii mai puţin deteriorată, uneori aproape bună.

DESTINUL GEMENILOR
Dar să explicăm de ce destinul gemenilor Cornel şi Mircea Constantiniu mi-au inspirat titlul acestui articol: "Cerşetorul bolnav de Parkinson trăieşte şi Prinţul sănătos a murit". Gemenii Cornel şi Mircea Constantiniu semănau perfect, justificând zicerea românilor "seamănă ca două picături de apă". Îi confunda chiar mama lor, Hortansa, profesoara de latină. Aşa se face că, atunci când, de exemplu, Cornel o ruga pe mama lui să-l trezească la 7 dimineaţa fiindcă are cursuri la Facultatea de Teatru, mama îl scula pe Mircea, geamănul.

Unul făcuse o năzdrăvănie, dar celălalt confundat primea şi el chelfăneala, fără să aibă vreo vină. Au dus-o greu cei din familia Constantiniu. Tatăl lor, ofiţer în armata regală, a fost dat afară de comunişti şi a ajuns casier pe un şantier în afara Bucureştiului. În timpul unei navete, a murit de inimă, în tren. Trăiau anevoios din salariul pipernicit al mamei, profesoară de latină. În vremea aceea, s-a dat un anunţ de selecţie pentru perechi de gemeni în vederea montării piesei "Prinţ şi Cerşetor" la Teatrul de Comedie. Concursul a fost de departe câştigat de gemenii Cornel şi Mircea Constantiniu.

După spectacolele de mare succes, maestrul Beligan, directorul teatrului, dar şi ceilalţi actori îi luau la restaurant pe săracii copii Constantiniu, dându-le câte o friptură. În piesă, cântăreţul, Cornel Constantiniu, juca rolul cerşetorului, iar Mircea, fratele geamăn, pe cel al prinţului. A trecut vremea. Cornel Constantiniu a ajuns un artist îndrăgit, iar Mircea era preocupat de pictură şi design. Mircea, pictorul, a fost chemat să decoreze interioarele unei ambasade occidentale din Bucureşti.

Băiat frumos şi cu farmec, a "incendiat" inima soţiei unui angajat al ambasadei vestice. Idilă frumoasă, amor clocotitor şi au hotărât să fugă în străinătate. Soţia slujbaşului de ambasadă l-a ascuns pe Mircea Constantiniu în portbagaj şi a trecut fără control graniţa. Mircea, care a stat ghemuit ca un covrig în portbagaj, cu capul pe o pijama şi în buzunar doar cu periuţa de dinţi, a ajuns în Italia. Numai că iubirea clandestină n-a durat şi Mircea a plecat departe, în Africa de Sud, unde s-a căsătorit cu o localnică.

I-au ieşit afacerile, având o firmă de publicitate şi proiectare. Dar dorul de acasă îl mistuia şi mi s-a destăinuit că, uneori, îi venea, seara, să se arunce în ocean şi să înoate până la Bucureşti.

N-a uitat dragostea de fratele geamăn. L-a adus pe Cornel şi a fost operat la Capetown, dar intervenţia nu a reuşit mulţumitor, după cum situaţia nu s-a ameliorat nici după a doua operaţie pe creier făcută la Viena. Cu toate astea, Cornel Constantiniu luptă cu demnitate, făcând faţă bolii Parkinson. Dar un deznodământ nebănuit a făcut ca Mircea Constantiniu, celălalt geamăn, cu reuşite în plan financiar, să moară în Africa de Sud.

Într-un interviu, îndrăgitul artist Cornel Constantiniu, dând piept cu boala grea, mi s-a destăinuit. "În piesă, Mircea juca rolul prinţului, eu pe al cerşetorului. Aşa s-a întâmplat şi în viaţă. Numai că destinul are răsuciri stranii şi cerşetorul bolnav de Parkinson trăieşte, iar Prinţul înstărit şi aparent norocos, Mircea, a căzut fulgerat de moarte".

10 CATEGORII DE CAUZE
Dar să încercăm a descifra câteva lucruri despre boala Parkinson, nu destul de limpezită de ştiinţă. Există vreo 10 categorii de cauze provocatoare de boală Parkinson. Cea mai frecventă este boala Parkinson de degenerare numită idiopatică. Lipseşte în bolnavul de Parkinson o proteină din celulele sistemului nervos, cea care ar trebui să producă mediatorul dopamină. Bolnavul de Parkinson nu are această substanţă, dopamina, care transmite comenzile în sistemul nervos.

Principalele semne ale bolii sunt rigiditatea corpului şi o creştere a tonusului muscular. Când se mişcă, bolnavul se mişcă cu tot corpul.
În contrast, bolnavul are tremurături şi mişcări necontrolate. Nu se cunoaşte cauza bolii, dar se tratează semnele ei.

Se caută tratarea rigidităţii, a tonusului exagerat al muşchilor şi a tremurăturilor.