Cît rezişti fără dragoste?

“Poate femeilor le este mai uşor să re­ziste fără a face dragoste în perioada postului. Mie nu, deşi sînt credincios şi merg din cînd în cînd la biserică.” Este o mărtu­risire făcută de mulţi bărbaţi ale căror soţii respectă postul din toate punctele de vedere

“Poate femeilor le este mai uşor să re­ziste fără a face dragoste în perioada postului. Mie nu, deşi sînt credincios şi merg din cînd în cînd la biserică.” Este o mărtu­risire făcută de mulţi bărbaţi ale căror soţii respectă postul din toate punctele de vedere: abţinere de la alimente de origine animală, de la alcool, tutun, inclusiv abstinenţă sexuală. Cum pot fi evitate tensiunile în astfel de situaţii? Ce poate face femeia pentru a-şi convinge partenerul să respecte interdicţia de a face dragoste? Care este atitudinea potrivită a bărbatului? Sînt întrebări la care răspunde psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.

Motivaţia de a ţine post

“De obicei, cuplurile tinere respectă rareori perioada postului cu toate ritualurile şi interdicţiile stabilite de biserică. În cazul celor cu vîrste între 20 şi 45 de ani, această «sarcină» pică în spatele soţiei. În schimb, postul ţinut integral de ambii parteneri este întîlnit mai ales în cadrul cuplurilor trecute de prima tinereţe”, arată psihologul Ştefania Niţă.

Modul în care respectăm postul depinde foarte mult de motivaţiile pentru care facem acest lucru. Ni se întîmplă să auzim “ţin tot postul şi fac acest lucru pentru sufletul meu şi pentru familia mea”. Este o motivaţie care vine din dorinţa de aprofundare a sentimentului de credinţă. Dar există şi persoane care ţin un aşa-nu­mit post avînd cu totul alte motivaţii decît cele religioase. De exemplu, sînt oameni care profită de perioada postului pentru a ţine cură de slăbire. Ei au impresia că astfel împuşcă mai mulţi iepuri deodată: se achită de datoria de a ţine post, că aşa se face, şi îşi recapătă şi silueta.

Nu de puţine ori i s-a întîmplat Ştefaniei Niţă să audă de la diverse persoane următoarea replică: “De-abia aştept postul, ca să mai scap de cîteva kilograme”. Pentru aceşti oameni “postul poate da rezultate”, în sensul că slăbesc. Dar oare aceasta este motivaţia adevărată a postului? Aşa cum sînt alţii care se abţin de la mîncare, dar nu îşi stăpînesc răutatea, gîndurile negre, furia. Se poate spune despre aceşti oameni că respectă postul? Ei bine, din categoria acestora fac parte şi cei care nu înţeleg de ce este nevoie să renunţe la relaţiile intime pe perioada postului. În schimb, aceia pentru care postul vine din pornire sufletească nu se simt deloc frustraţi, chiar dacă se abţin de la multe. Pentru ei, beneficiile pe plan sufletesc sînt mai mari decît restricţiile postului.
 

Certuri, reproşuri...

În măsura în care postul nu este asociat cu scopuri secundare (“ţin post ca să ne meargă bine, să nu ne mai certăm, să ne realizăm planurile”), respectarea lui este o dovadă a trăiniciei cuplului. “Din păcate, foarte rar am întîlnit cupluri cu autentice înclinaţii spirituale, religioase”, mărturiseşte psihologul Ştefania Niţă. Ea a întîlnit mai degrabă persoane care, în perioada postului şi după aceea, se confruntă cu stări de nemulţumire sufletească, tensiune, frustrare. De ce? Pentru că, evident, dacă ţin post nu înseamnă că problemele din viaţa de cuplu se rezolvă ca prin minune, nici veniturile nu le cresc şi nici nu li se îndeplineşte dorinţa de a-şi lua maşina mult visată. De aceea, consideră că “sacrificiul” pe care

l-au făcut în timpul postului a fost inutil şi devine sursă de neînţelegeri în cuplu. Apar certuri, reproşuri de genul “nu ne potrivim, nu avem o viaţă sexuală normală”.
 

Decizie personală

În opinia psihologului Ştefania Niţă, “decizia autentică de a respecta postul aparţine trăirilor interioare ale omului. Este o decizie profund personală, care apare de obicei din copilărie sau adolescenţă. De aceea, acest obicei există la unul dintre parteneri sau la amîndoi (mai rar) înainte ca ei se formeze un cuplu. Prin urmare, cei doi este bine să cunoască dinainte convingerile religioase ale fiecăruia, să discute despre respectarea postului încă de la începutul relaţiei. Şi aceasta, ca orice decizie luată în cuplu, va putea fi susţinută de ambii parteneri în măsura în care ei ştiu şi vor să vorbească despre subiectul respectiv”.

Cînd amîndoi partenerii au aceleaşi convingeri legate de post, această perioadă este cît se poate de firească. Şi reuşesc să o depăşească fără tensiuni suplimentare. Dacă numai unul dintre parteneri este înclinat spre credinţă, spiritualitate şi post, celălalt are datoria de a încerca să accepte şi să înţeleagă nevoia partenerului de a ţine post. Însă abstinenţa sexuală nu trebuie privită ca o formă de şantaj emoţional. Discuţii de genul “dacă mă iubeşti, ţine şi tu post” sau “dacă nu vrei să facem dragoste înseamnă că nu mă iubeşti” nu aduc nici un beneficiu cuplului. Cei doi ar putea să găsească soluţii răspunzînd sincer la cîteva întrebări-cheie: “De ce este important pentru mine să ţin post?”, “Ce înseamnă pentru relaţia noastră acest lucru?”, “Ce simte fiecare dintre noi în această perioadă?”.
 

ABSTINENŢA SEXUALĂ. Relaţiile sexuale reprezintă o funcţie fiziologică a organismului, bazată pe două coordonate: reproducerea şi comuniunea erotică. Cît de bine îţi cunoşti “ceasul” sexual? Cît timp poţi rezista fără contacte intime? Iată cîteva semne ale abstinenţei sexuale: nervozitate excesivă, stări prelungite de anxietate, migrene, insomnii, fantezii erotice frecvente în timpul nopţii. Uneori acestea pot fi uşor trecute cu vederea, pentru că de multe ori sînt asociate cu alte probleme zilnice.
 

INTIMITATE. Sexualitatea reprezintă un fel de barometru al vieţii de cuplu. “Însă nu trebuie să uităm că dragostea nu se măsoară în numărul de raporturi sexuale săptămînale, ci în intensitatea trăirilor pe care le au amîndoi partenerii”, atrage atenţia psihologul Ştefania Niţă. Important este ca în fiecare cuplu să existe momente de intimitate aşa cum simt cei doi parteneri. Condiţia esenţială în acest scop este exprimarea sinceră a emoţiilor, a sentimentelor, a dorinţelor celor două jumătăţi.

Sfatul psihologului

“Eu vreau să facem dragoste, dar el/ea nu este de acord.” Ce se întîmplă cînd unul dintre parteneri are chef să facă dragoste, dar este respins? Răspunsul nu este simplu, spune psihologul nostru. “Deşi pare banal, este deosebit de important să vorbiţi deschis despre diferenţa de apetit sexual. Cu cît comunicarea dintre voi este mai sinceră, mai directă şi mai liberă, cu atît viaţa sexuală va fi mai împlini­tă”, vă asigură psihologul Ştefania Niţă. Adesea, cel/cea care ia iniţiativa se va simţi respins(ă), începînd să aibă îndoieli cu privire la sentimentele partenerului. Dar aproape niciodată nu îşi pune problema dacă nu cumva se întîmplă ceva cu propria persoană. Imediat se gîndeşte că vinovat e cel care refuză, că nu îl/o mai iubeşte.