x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Ciuperca piciorului

Ciuperca piciorului

de Dr. Dana Chehne    |    28 Aug 2008   •   00:00
Ciuperca piciorului

Ciuperca piciorului (Tinea pedis) este probabil cea mai răspîndită micoză cutanată. Se apreciază că aproximativ 70% din populaţie a suferit într-un anumit moment al vieţii de această afecţiune dermatologică.

Ciuperca piciorului (Tinea pedis) este probabil cea mai răspîndită micoză cutanată. Se apreciază că aproximativ 70% din populaţie a suferit într-un anumit moment al vieţii de această afecţiune dermatologică.


Agentul patogen, de natură fungică, este transmis de bolnav, rezistînd foarte bine pe pardoseli, pereţii şi podeaua bazinelor, astfel că este foarte frecvent în vestiare, săli de duş, piscine, săli de sport, de unde este preluat de omul care merge desculţ. Odată preluat, într-un microclimat cald şi umed, favorizat de transpiraţie, temperaturi ridicate, pantofi închişi şi şosete din materiale sintetice, care nu permit aerisirea adecvată a piciorului, ciuperca se va dezvolta vertiginos. Alte căi de transmitere sînt folosirea de prosoape, încălţăminte, ciorapi de la persoana bolnavă.


SIMPTOME. Boala începe de obicei cu o zonă de roşeaţă , asociată cu senzaţia de mîncărime şi arsură, situată între degete (mai ales ultimele două degete, care, de obicei, sînt imobilizate în încălţăminte) sau pe talpă, pentru ca, în scurt timp, pielea să se fisureze, formînd crăpături dureroase. Alte forme asociază vezicule extrem de pruriginoase, ce cuprind laba piciorului şi talpa sau zone îngroşate, acoperite de scuame şi fisuri. Unghiile pot fi şi ele afectate, aspectul lor modificîndu-se vizibil: devin groase, deformate, se îngălbenesc. Fisurile, distrugerile tegumentare favorizează infecţiile bacteriene supraadăugate, astfel că situaţia se poate complica, implicînd un important prejudiciu funcţional. Diagnosticul este pus pe baza examenului local, rareori fiind necesare investigaţii suplimentare de laborator.

TRATAMENT. Odată stabilit diagnosticul, medicul va indica un antimicotic local, sub formă de unguent, loţiune, spray, care va trebui folosit pe durata şi în condiţiile indicate. În cazurile rebele la tratament sau la persoane cu o imunitate deficitară se pot administra antifungice pe cale orală, dar folosirea lor trebuie bine evaluată pentru că pot induce reacţii adverse periculoase.

 

Măsuri de prevenire a micozelor

Ca măsură de prevenire este bine să evităm să umblăm desculţi în jurul piscinelor şi ştrandurilor, în sălile de duş sau sălile de sport. Piciorul trebuie spălat bine şi uscat cu răbdare, iar pantofii este bine să fie confecţionaţi din materiale uşoare, naturale, ca şi şosetele, de altfel. Ciorapii trebuie schimbaţi de mai multe ori pe zi dacă se impune şi este bine ca pantofii să fie folosiţi prin rotaţie, pentru a avea timp să se usuce. Săptămînal aceştia pot fi dezinfectaţi cu un spray special antifungic. Aceste măsuri sînt cu atît mai importante cu cît nu există o imunitate totală, bolnavul putîndu-se reinfecta.

×
Subiecte în articol: viaţă sănătoasă