Fluorul este un element chimic, un halogen, avand starea de agregare gazoasa, iar in natura se gaseste sub forma de compusi (saruri), fluoruri organice si anorganice. Fluorura de calciu se gaseste in stare naturala in concentratie scazuta in apa de baut si in cantitati mici si in ceai. Apa oceanului contine 1,3 ppm (parti per milion). Acidul fluorhidric este folosit in aplicatii industriale, iar hexafluorura de sodiu este folosita in separarea izotopilor de uraniu. Combinatiile fluorului cu sodiu, calciu, care sunt utile in dezvoltarea dentara, precum si in igiena orala, se gasesc in apa de baut, pasta de dinti, apa de gura. Studiile au aratat ca ionul de fluor are rolul de a apara smaltul impotriva cariilor dentare. Fluorizarea apei este asociata cu scaderea numarului de carii atat la copii, cat si la adulti, chiar daca exista critici care nu recomanda fluorizarea apei. De ce? Pentru ca ionul de fluor (la care ne vom referi in continuare, ca si fluorul), in cantitati excesive este toxic. Cand poate aparea toxicitatea? Cand doza totala de fluor ingerata este de peste 0,1 mg/kg corp. Aceasta doza de 2 mg ingerata de un copil de 20 kg poate fi toxica, in conditiile in care acest copil beneficiaza de aportul de apa fluorizata, de un tratament sistemic cu pastile de fluor, utilizeaza si apa de gura, si pasta de dinti cu fluor, din care ingereaza accidental, consuma alimente cu supliment de fluor concomitent, ceea ce este foarte rar intalnit. In cazul ingestiilor accidentale de fluor, se recomanda administrarea laptelui si a carbonatului de calciu pentru absorbtia intestinala mai lenta a fluorului.

Smaltul contine hidroxiapatita de calciu, iar in urma administrarii de fluor, acest ion inlocuieste ionul de hidroxid, rezultand fluorapatita de calciu, o structura mult mai rezistenta si mai stabila la atacul acizilor din cavitatea bucala. Exista anumiti specialisti care considera ca administrarea compusilor cu fluor determina scaderea imunitatii organismului, favorizand instalarea bolilor autoimune, a bolilor tiroidiene, a sindromului Down, a fracturilor osoase si chiar a cancerului. Cu toate acestea, exista agentii si organizatii profesionale care combat aceste afirmatii pe baze stiintifice si recunosc efectul benefic al fluorizarii in combaterea cariilor.

Ce trebuie sa stim:

Tratamentul cu combinatiile fluorului consta in aplicatii locale (pe dinti) sau in administrarea de pastile sau picaturi pe cale generala.

Cel mai adesea, fluorul se aplica folosind paste de dinti, geluri, lacuri, apa de gura. Gelurile si lacurile sunt indicate pacientilor cu risc crescut de carii, purtatorilor de aparate ortodontice, celor care fac radioterapie pentru cancerul localizat la cap sau gat, persoanelor cu flux salivar scazut.

Excesul

Fluoroza dentara apare ca urmare a administrarii in exces a fluorului. Dozarea in exces se refera la cantitati mai mari de 0,7-1,2 ppm. In acest caz se distruge structura smaltului, dintii devin galbeni, cu pete albe, uneori cu minigeode pe suprafata smaltului. Aceste efecte apar cand excesul s-a produs in perioada de formare a dintilor, intre 6 luni si 5 ani, cand vorbim de dentitia definitiva. Nu este exclus sa fie afectati si dintii de lapte, acestia formandu-se incepand cu perioada intrauterina. Majoritatea specialistilor recomanda administrarea pastilelor de fluor in functie de greutatea de referinta, in acest mod :

1. copii intre 0 si 6 luni, de circa 7 kg, cate 0,01 mg/ zi

2. copii intre 7 si 12 luni, de circa 9 kg, cate 0,5 mg/zi

3. copii intre 1 si 3 ani , de circa 13 kg, cate 0,7 mg/zi

4. copii intre 4 si 8 ani , de circa 22 kg, cate 1 mg/zi

5. copii intre 9 si 13 ani , de circa 40 kg, cate 2 mg/zi

6. restul cate 3 si 4 mg/zi.

Tratamentul fluorozei se face de medicul dentist, folosind metode de cosmetizare care pornesc de la albirea dentara, pentru cazurile mai usoare, si ajung la prepararea unor coroane fizionomice in cazurile grave. Aceste tratamente sunt destul de costisitoare, de aceea este bine sa prevenim fluoroza dentara, dar sa avem in vedere ca administrarea fluorului in dozele recomandate poate fi benefica in prevenirea cariilor atat la copii, cat si la adulti.

CARIILE. Fluorul initiaza remineralizarea dintilor si se absoarbe pe suprafata smaltului acolo unde acesta e demineralizat. Prezenta fluorului pe suprafata dintelui atrage ionii de calciu, rezultand formarea unei matrici mai solide. Fluorul poate creste rezistenta dintilor la carii, prin fluorapatita de calciu care este mai rezistenta la atacul acid. Fluorul inhiba capacitatea bacteriilor de a forma acizi. Bacteriile vor consuma mai putin zahar, din cauza prezentei fluorului, rezultand mai putini acizi care vor produce demineralizarea smaltului.

INDICATII TERAPEUTICE. Inainte de administrarea fluorului este bine sa consultati dentistul. Acesta poate sa va recomande tratamentul in unul dintre cazurile: Pete albe pe dinti Risc crescut de carii Tratamente cu aparate ortodontice Sensibilitate dentara crescuta Protejarea radacinilor dentare descoperite Pacienti cu radioterapie si flux salivar scazut n Pacientii institutionalizati

Unde gasim fluorul: PASTA DE DINTI contine: 0,1% (1.000 ppm ) fluor sub forma de monofluorfosfat (MFP). 100 g pasta de dinti contin 0,76 MFP, adica 0,1 g fluor. Pastele de dinti care contin 1,1 % fluor trebuie folosite doar o data pe zi si au rol in preventia cariilor. APA DE GURA contine fluorura de sodiu, iar cele de folosinta zilnica contin 0,05% (225 ppm) NaF. GELURI: sunt aplicate in gutiere care se mentin 4 minute pe dinti, in muscatura, iar apoi 30 minute cel putin nu se ingereaza lichide sau alte mancaruri. LACURI: se aplica mai usor, fara necesitatea existentei gutierelor, in cantitati mai mici.