Cu un pas înaintea bolilor de inimă

De la 1 octombrie, începe o campanie de depistare a bolilor de inimă. În această campanie, pionul de bază este medicul dumneavoastră de familie. Ţineţi aproape de el pentru a afla dacă vă pândeşte vreo suferinţă la inimă. Astfel, puteţi fi cu un pas înaintea bolilor de inimă.

Complicat e răspunsul la întrebarea "unde este locuinţa sufletului". Savanţii moderni ai lumii occidentale opinează că: "Bârlogul sufletului este în creier". Că de acolo vin reacţiile emoţionale şi simţămintele. Biserica creştină nu a văzut cu ochi buni mutarea locuinţei sufletului, susţinând că a fost un mare păcat când oamenii au transferat sufletul din sediul vechi al inimii în creier. Indiferent unde sălăşluieşte sufletul, parcă tot în inimă îl simţim. Măcar pentru asta trebuie să fim cu un pas înaintea bolilor care afectează inima.

CÂND POMPA ŞCHIOAPĂTĂ
Chinezii, în schimb, continuă să susţină că, fără doar şi poate, casa sufletului este în inimă. Până una alta toată lumea este de acord că inima reprezintă o pompă ce aspiră sânge şi îl împinge către restul corpului, un sânge oxigenat. După cum pompa-inimă refulează sângele sărăcit de oxigen spre plămân, în vederea îmbogăţirii cu oxigen. Înainte de a lămuri două afecţiuni des întâlnite: stenoza mitrală şi prolapsul de valvă mitrală, profesorul doctor Horaţiu Moldovan, şeful Secţiei de chirurgie cardiovasculară de la Institutul de Cardiologie "CC Iliescu" Fundeni, lămureşte pe înţelesul omului de pe zebră construcţia şi funcţionarea cordului.

Inima este o pompă care, prin muşchiul ei, împinge sângele datorită contracţiilor. Mai există şi patru valve, un fel de supape, care sunt structuri fibroase, cu rolul de a lăsa să curgă sângele într-o singură direcţie şi nu invers. Se vorbeşte mereu de arterele coronare care alimentează inima. Să se ştie că aceste coronare nu sunt vasele prin care este aspirat sângele din circuit şi apoi este refulat. Coronarele sunt arterele care duc sângele oxigenat în muşchiul cardiac, hrănindu-l.

Deci coronarele nu reprezintă ţevile de aspiraţie şi refulare a pompei inimii. Ci ele hrănesc muşchiul, care, prin contracţie, asigură pompajul. Sângele oxigenat de la plămâni intră în inima stângă, mai exact în atriul stâng, care împinge în ventriculul stâng, cel ce pompează sângele oxigenat, spre toate ţesuturile organismului.

STENOZA MITRALĂ
Dar să vedem în ce constau bolile numite stenoză mitrală şi prolaps de valvă mitrală.
Stenoza mitrală e o consecinţă a unor infecţii cu streptococ betahemolitic A foarte frecvente în anii '60. Când în copilărie se infectau cu acest streptococ, apărea febra reumatică cu reumatism poliarticular acut. Deci această infecţie ataca articulaţia, dar şi rinichii şi valvele inimii. Infecţia reumatică din tinereţe şi copilărie trecea, dar lăsa urme atât în articulaţii, prin boli reumatismale, cât şi în rinichi şi în valva mitrală.

Valva mitrală este supapa dintre atriul stâng şi ventriculul stâng ce permite circulaţia sângelui numai de la atriu spre ventricul, adică de la plămân prin atriul stâng, apoi prin ventriculul stâng spre toate zonele organismului. Acea infecţie cu reumatism din copilărie şi tinereţe lasă leziuni în valva mitrală şi împiedică funcţionarea normală a acestei supape. Valva se îngustează în orificiul ei şi circulaţia sângelui este îngreunată. Aşa că inima oboseşte şi se ajunge la insuficienţă cardiacă.

CORECŢIE CHIRURGICALĂ
Acest defect la valva mitrală dintre atriul stâng şi ventriculul stâng se corectează doar prin chirurgie. La începuturile acestei intervenţii se lărgea orificiul valvei mitrale cu degetul în timp ce inima funcţiona. Mai apoi, intervenţiile au evoluat şi, în timpul operaţiei, cordul se oprea, existând o circulaţie în afara corpului, printr-o inimă şi un plămân artificiali. În timpul acestei operaţii, se repara valva mitrală sau se înlocuia cu o supapă artificială, adică cu o proteză valvulară.

Protezele de valvă mitrală sunt fie mecanice, fie biologice. Valva metalică este confecţionată din oţel special şi ea are o viaţă nelimitată. Însă cei cărora li s-a montat o proteză valvulară mecanică au nevoie permanent de un tratament de subţiere a sângelui cu medicamente anticoagulate, pentru a nu se forma cheaguri care să blocheze proteza mecanică.

Valva mitrală bolnavă poate fi înlocuită şi cu o valvă biologică, cu material de la porc sau din pericard de viţel. Această valvă biologică se uzează în timp şi trebuie înlocuită după aproximativ 15 ani. Ca un avantaj însă se menţionează că proteza biologică nu are nevoie de tratament continuu cu medicamente anticoagulante. La bolnavii tineri se pun, de regulă, valve mecanice, în timp ce la pacienţii mai vârstnici se montează valve biologice.

PROLAPSUL DE VALVĂ MITRALĂ
A doua boală întâlnită frecvent este prolapsul de valvă mitrală. Prin uzura valvei normale, rezistenţa structurilor ei e mai mică la unii oameni. Cele două foiţe care alcătuiesc valva mitrală se măresc şi nu se mai sprijină una pe alta, semănând cu o uşă care se dă peste cap. Aceste foiţe valvulare mărite nu mai închid bine orificiul valvei mitrale. Iniţial, se aude doar un suflu la ascultarea inimii şi oamenii trebuie supravegheaţi fără să se intervină chirurgical.

Suflul sistolic e un şuierat care semnalează o rea funcţionare a valvei mitrale. Valva nu mai închide bine orificiul şi apare un reflux de sânge invers, din ventricul spre atriu. Când sângele reîntors anormal prin valva mitrală, care nu mai închide bine, e în cantitate mică nu e necesară vreo intervenţie. Dacă refluxul de sânge nefiresc e crescut, se ajunge la insuficienţa mitrală. Corectarea valvei mitrale se face printr-o operaţie pe cord deschis cu inima oprită şi drum al sângelui prin inimă şi plămâni artificiali. Se deschide chirurgical atriul stâng şi excesul de foiţă al valvei mărite se poate repara, nefiind necesară o proteză de valvă.

După această operaţie de prolaps de valvă mitrală, care este o reparaţie, nu e nevoie de tratament cu medicamente anticoagulante.

PREVENŢIE
În premieră, Ministerul Sănătăţii (MS) va derula, începând cu acest an, un program naţional de screening pentru depistarea bolilor cardiovasculare. De la 1 octombrie a.c., medicii îi vor identifica pe românii care prezintă risc de boli cardiovasculare.

Programul MS are ca scop reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin bolile cardiovasculare, dar şi prevenirea acestora. Programul se va desfăşura la nivelul cabinetelor medicilor de familie selectate, în coordonarea specialiştilor din cadrul Spitalului Universitar Bucureşti şi ai Institutului de boli cardiovasculare din Timişoara.

Practic, medicul de familie va selecta din lista de pacienţi toţi subiecţii peste 40 de ani care nu suferă de diabet sau de boală cardiovasculară, dar prezintă factori de risc pentru îmbolnăvire.

Acestor potenţiali pacienţi medicul de familie le va calcula riscul de îmbolnăvire pentru următorii 10 ani, după criterii clar stabilite de comisia de specialitate a MS. Dacă riscul de îmbolnăvire este mare, persoana va fi trimisă la medicul specialist pentru diagnostic şi tratament. Dacă însă riscul este mic, medicul de familie va trece la un program de prevenţie printr-un tip de comportament. Programul MS se va desfăşura pe parcusul mai multor ani.

În primul an, vor fi selectate 3.500 cabinete ale medicilor de familie şi se va analiza starea de sănătate a aproximativ 500.000 de persoane. România se situează în primele 3 locuri în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea prin boli cardiovasculare, unul din doi români cu vârsta peste 50 de ani este hipertensiv.

Sfatul medicului
Atriul drept strânge sângele golit de oxigen din restul corpului, îl trimite în ventriculul stâng, acela care pompează sângele consumat, neoxigenat, spre plămâni în vederea oxigenării. Atriul stâng are mărimea unei mandarine. Ventriculul stâng e niţel mai mic decât o mandarină şi este ţuguiat la un capăt precum o minge de rugby. Când se produce o tulburare de ritm, o fibrilaţie în atriul stâng aceasta se poate trata. Dar când fibrilaţia, accelerarea se petrece în ventriculul stâng se ajunge la stop cardiac şi la moarte precizează profesorul doctor Horaţiu Moldovan, şeful Secţiei de chirurgie cardiovasculară de la Institutul de Cardiologie "CC Iliescu" Fundeni