Cum a scapat Dobrin de amputarea piciorului

Dobrin face parte din acea rara categorie de fotbalisti despre care nu stii sa spui daca sunt sportivi sau mai degraba artisti. Cand mingea ajungea in varful ghetei lui Dobrin, spectatorii erau siguri ca urmeaza un recital, totul purta semnatura improvizatiei de geniu.

Fenta ridica tribunele in picioare, pasa pe trasee greu anticipabile ii lasa cu gura cascata pe fundasii adversi, dar se mai intampla ca pasa sa-i uluiasca chiar pe coechipieri, care nu fructificau mingiile asezate pe bombeu de Gascanul tocmai fiindca se scarpinau si ei in crestetul capului de uluiala in fata scanteierii de geniu a fotbalistului-spectacol pe nume Dobrin. De la aceasta pofta pentru fotbal, care nu se intalneste decat la jucatorii de exceptie, i s-a tras lui Dobrin si un necaz groaznic, care era sa-l duca in pragul amputarii piciorului.

M-am aflat langa Dobrin la putine ore dupa ce a iesit din sala de chirurgie. Brava sfida suferinta. Era acoperit cu un cearsaf peste picioare. Cand l-a ridicat, m-am ingrozit, piciorul operat era tot o carne vie, fiindca se facuse transplant de piele de pe spatele fotbalistului. "Nu m-am putut abtine si am jucat fotbal pe o pajiste de langa strand. In plina cascada de driblinguri am calcat peste o sarma ruginita, care m-a ranit la picior. Pana seara, infectia imi cuprinsese tot piciorul, se umflase ca un butuc si era rosu ca focul. La Pitesti au curatat ceva din puroi, dar, sesizand ce grav e cazul, m-au transferat la Spitalul de Urgenta din Bucuresti, unde doctorul Lascar a facut o minune si mi-a salvat piciorul. A inlaturat infectia si a facut grefa de piele de pe sold. Am fost in pericol de a mi se amputa piciorul." Va dati seama cat de stupida e uneori viata, sa i se taie piciorul lui Dobrin, piciorul lui fermecat cu care a incantat milioane de romani, piciorul cu care i-a hipnotizat si pe marii specialisti ai Europei.