x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Incidentele şi accidentele erupţiei dentare

Incidentele şi accidentele erupţiei dentare

27 Noi 2007   •   00:00

Dentiţia este un fenomen unic şi continuu in organism, dar ea nu poate fi separată de procesul mult mai complex al creşterii generale.

Dentiţia este un fenomen unic şi continuu in organism, dar ea nu poate fi separată de procesul mult mai complex al creşterii generale. Etapele structurale şi funcţionale in care se află copilul, respectiv adolescentul in momentul erupţiei dentare diferă şi, in funcţie de acestea, şi manifestările simptomatice ale erupţiei vor fi diferite. Astfel, deşi erupţia dentară ar trebui să decurgă liniştit, fără modificări ale stării locale sau generale, de obicei sunt puţine cazuri care reuşesc să traverseze fără probleme toate etapele acestui proces.

Molarii de minte

Ne vom opri asupra accidentelor şi incidentelor de erupţie care apar la dentiţia permanentă şi care se referă practic la cele provocate de molarii de minte, şi mai puţin la molarii de 6 şi respectiv 12 ani. Datorită dezvoltării organismului din perioada de erupţie a dinţilor permanenţi, practic la aceştia vorbim doar despre complicaţii locale sau loco-regionale şi intămplător despre complicaţii generale. Erupţia dinţilor permanenţi se face treptat intr-un spaţiu deja pregătit de dinţii temporari. Creşterea maxilarelor in această perioadă este intensă şi astfel dinţii beneficiază atăt de spaţiu, căt şi de plasticitate osoasă şi gingivală deosebită, ceea ce facilitează erupţia dentară.

Adevăratele probleme de erupţie, dincolo de manifestările minore in cazul molarilor de 6 şi respectiv 12 ani, apar in momentul erupţiei molarilor de minte, mai ales a celor inferiori.

Accidentele de erupţie in cazul acestor dinţi reprezintă aproape o regulă şi se datorează unor cauze filogenetice, ontogenetice (embriologice) şi anatomice. Există tendinţa filogenetică de mărire a cutiei craniene in raport cu maxilarele, accentuată pe fondul scăderii rolului de masticaţie al dinţilor. Asfel, apare tendinţa dispariţiei unor dinţi, dar şi a locului lor pe arcadă, şi această tendinţă se manifestă la nivelul dinţilor capăt de serie (incisivul lateral, premolarul doi, molarul de minte). Tiparele de creştere osoasă ale mandibulei pot influenţa creşterea in direcţia modificată a molarului de minte, prin antrenarea rădăcinilor incă necalcifiate ale acestuia şi modificarea direcţiei de erupţie.

Mai intervin şi factori anatomici, aşa cum menţionam, reprezentaţi de insuficienţa spaţiului rămas in spatele molarilor de 6 şi 12 ani, insuficienţă determinată de diminuarea progresivă a dezvoltării mandibulei in cursul filogenezei. De asemenea, există o independenţă genetică intre dimensiunile maxilarelor şi cele ale dinţilor prin moştenirea maxilarului mic al unui părinte şi a dinţilor mari ai celuilalt părinte.

Factori de risc

Factorii ce favorizează producerea accidentelor de erupţie in cazul molarilor de minte sunt reprezentaţi de poziţia molarului in structura osoasă, raportul foarte apropiat cu molarul doi şi capişonul de mucoasă care il acoperă. Acest capişon de mucoasă reprezintă elementul principal in apariţia complicaţiilor infecţioase, din cauza faptului că este permanent traumatizat in mediul septic bucal şi, in acelaşi timp, favorizează retenţiile alimentare, ce creează condiţii optime pentru exacerbarea virulenţei factorilor microbieni bucali. Factorii determinanţi ai accidentelor de erupţie sunt cei septici. Infecţia apare de obicei prin deschiderea sacului folicular al dintelui in erupţie in cavitatea septică bucală sau prin contaminare de la un proces septic de vecinătate (al molarului de 12 ani sau infectarea alveolei după extracţia acestuia).

VĂRSTA. Accidentele de erupţie legate de molarii de minte inferiori se intălnesc cel mai frecvent intre 17 şi 25 de ani (adică pe perioada de erupţie considerată normală pentru acest dinte), dar nu sunt rare cazurile in care apar şi la alte vărste, chiar destul de inaintate. Se impart in accidente (complicaţii) septice, nervoase, mecanice, trofice şi tumorale. Dintre acestea, se pare că accidentele septice sunt cele mai frecvente.

×
Subiecte în articol: minte eruptie