Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Infecţiile cu rotavirus reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de gastroenterite (inflamaţia tubului digestiv soldată cu diaree) la copii în întreaga lume. Într-adevăr, în fiecare an, ele cauzează aproximativ 125 de milioane de îmbolnăviri şi circa 600.000 de decese. Totuşi, infecţia nu este foarte severă şi este autolimitată, adică evoluează într-un interval de timp determinat, caracteristic. În acelaşi timp însă, este foarte răspândită, are o rată de îmbolnăvire foarte mare atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele sărace, fiind contagioasă, şi poate produce deshidratare severă, care, netratată corespunzător, este mortală. Boala apare cel mai frecvent între 4 luni şi 2 ani, de obicei până la 5 ani, majoritatea copiilor având cel puţin un astfel de episod, mai mult sau mai puţin sever. Există mai multe tipuri de virusuri, ceea ce explică posibilitatea de reîmbolnăvire, chiar dacă gravitatea fenomenului scade în timp.
Maladia se transmite în principal pe cale fecal-orală, adică prin mâinile nespălate. Situaţia este agravată de faptul că bolnavul devine contagios cu câteva zile înainte de a prezenta simptome vizibile şi şapte-zece zile după apariţia acestora. El elimină un număr enorm de virusuri prin scaun. În acelaşi timp, virusul este destul de rezistent, putând persista mai multe ore pe mâinile nespălate şi chiar zile întregi pe suprafeţele nedezinfectate. Infecţiile sunt mai frecvente iarna şi primăvara, iar copiii care frecventează colectivităţi – creşe sau grădiniţe – sunt mai expuşi la îmbolnăvire. Un grad de risc au şi adulţii care îngrijesc copii mici, precum şi vârstnicii.
După una-două zile de la contactul infectant, apar vărsături şi febră, simptome urmate de o diaree abundentă, apoasă şi dureri abdominale. Simptomele durează, de obicei, trei-opt zile, uneori însă diareea putând persista şi câteva săptămâni. Dacă se instalează deshidratarea, copilul are pielea şi gura uscate, plânge fără lacrimi, urinează puţin, fontanela se adânceşte. Respiraţia şi pulsul sunt accelerate şi copilul devine iritabil sau somnolent. Din cauza scaunelor abundente se poate produce dermatita de scutec: o zonă iritată, roşie pe fese şi în zona genitală.
Adulţii fac forme uşoare de boală, cu greaţă, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale, diareea fiind mai puţin semnificativă decât la copil.
Nu există un tratament specific împotriva acestor infecţii. Scopul principal este prevenirea deshidratării, care poate apărea cu atât mai uşor cu cât copilul este mai mic, în special sub 6 luni. Dacă e posibil, sugarii vor fi alăptaţi în continuare, chiar dacă în cantităţi mai mici. Între mese se recurge la apă, ceai sau soluţii de rehidratare orală (cumpărate de la farmacie şi administrate la indicaţia medicului). Pentru o mai bună toleranţă, acestea se dau în cantităţi mici, repetat, cu linguriţa sau cu o seringă. Copilul mai mare nu trebuie forţat să mănânce, dar trebuie avut grijă să primească suficiente lichide. Dacă deshidratarea este mai severă, micuţul va fi internat câteva zile în spital şi va fi rehidratat prin perfuzii.
Prima cale de prevenire a infecţiei o constituie menţinerea unei bune igiene şi spălarea pe mâini. Există şi două vaccinuri orale, cu două şi, respectiv, trei doze, prima fiind administrată de la 6 săptămâni.
