x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei N-ai voie picior peste picior!

N-ai voie picior peste picior!

de Florin Condurateanu    |    12 Feb 2008   •   00:00

Aşa e viaţa, complicată, când se strâng mai mulţi kilometri la bord, încep să scârţâie pe rând diverse piese ale maşinăriei omeneşti.

Aşa e viaţa, complicată, când se strâng mai mulţi kilometri la bord, încep să scârţâie pe rând diverse piese ale maşinăriei omeneşti. Încep să se înnămolească vasele de mâlul grăsimilor, inima îşi pierde tic-tacul ordonat şi o ia ba la galop, ba leneveşte, ficatul începe să devină o cămară unde se depozitează grăsime şi nu în ultimul rând se duc naibii articulaţiile. Păi se tocesc piesele ce intră în articulaţie, lichidul acela sinovial nu mai face serviciul de ungere şi se roade cartilajul în aşa fel încât se ajunge la durerea greu de suportat a frecării osului pe os.

 

Proteze în articulaţii

Medicina numeşte degradarea articulaţiilor artroză. Uneori îi observi pe unii oameni strâmbându-se de durere la fiecare pas. Par nişte indivizi pedepsiţi să calce cu tălpile goale pe cioburi, atât de ascuţită e durerea, resimţită în şold sau în genunchi atunci când merg pe stradă. Şi când articulaţia s-a uzat, nu este drum de întoarcere din acest chin ce însoţeşte fiecare mişcare, iar viaţa omului devine un iad. Medicina totuşi a găsit colacul de salvare. A inventat protezele care sunt implantate în articulaţie, astfel că dispar ca aburul durerile. Funcţiile articulaţiei sunt preluate de proteza care îndeplineşte rolul articulaţiei nedegradate. Progresele tehnice şi chirurgicale au făcut ca protezele să fie din ce în ce mai perfecţionate din punct de vedere tehnic şi ele să-i asigure omului o viaţă apropiată cât mai mult de viaţa normală, de viaţa de dinaintea instalării artrozelor. Cu toate astea, când în şold, în genunchi, în umăr, în gleznă este grefată o proteză, ceva nu mai este chiar ca înainte, pentru că sfântă este articulaţia din ţesuturi vii. Cu toate astea, rezultatele protezării articulaţiilor bolnave reprezintă unul din marile progrese ale ştiinţei.

 

Înainte de operaţie

Ce trebuie să ştie un purtător de proteză într-o articulaţie, ce trebuie să facă şi ce nu trebuie să facă el după ce i s-a implantat proteza de metal şi eventual piese din plastic? Lămureşte acest subiect doctor Mihai Negruşoiu, unul din chirurgii de talent de la Clinica de ortopedie a Spitalului Colentina. Dar mai întâi ce trebuie să ştie pacientul care se pregăteşte să primească o proteză în urma defectării articulaţiilor lui? În primul rând, el nu trebuie să întârzie mult în prezentarea la ortopedie, şi deci nu este bine ca să aştepte până articulaţia s-a făcut praf. Suferindul de artroză nici nu are rost să aştepte, de fapt ce să aştepte, fiindcă articulaţia nu se reface şi timpul lucrează în defavoarea lui.

Când întârzie la operaţia de protezare din pricina durerilor, el îşi limitează mişcările din articulaţii, astfel că se topesc muşchii. Cifrele te înfioară. Dacă un tânăr nu se mişcă 24 de ore, doar 24 de ore, coapsa lui se micşorează în circumferinţă cu circa 2 cm, deci în cursul unei zile se topesc serios muşchii prin nemişcare. În cazul tinerilor, muşchiul îşi revine după 20 de ore de activitate normală. Artrozele îi obligă pe bolnavi să-şi caute o poziţie a şoldului, a genunchiului în care durerile se micşorează, astfel că articulaţiile înţepenesc în poziţii strâmbe. Ca să nu mai amintim că din pricina durerilor grele şi lungi bolnavii sunt cuprinşi de depresie, iar starea lor psihică îngreunează recupe­rarea. Omul trebuie să se prezinte la ortopedie pentru eventuala implantare de proteză în articulaţie atunci când articulaţiile îl împiedică să-şi trăiască viaţa normal.

Când artroza nu mai reacţionează favorabil la tratament, iar atunci soluţia este chirurgicală, soluţia e doar proteza de articulaţie. Cei ce iau medicamente antiinflamatoare trebuie să oprească acest tratament cu zece zile înainte de operaţie, fiindcă medicamentele antiinflamatoare afectează coagularea sângelui. Înainte de implantarea unei proteze se opreşte treptat şi me­dicaţia cu substanţe cortizonice. Infecţiile cronice trebuie rezolvate înainte de operaţie. După ce s-a montat o proteză în articulaţia bolnavă, dispar durerile.

 

După operaţie

Ce trebuie să ştie omul după ce i s-a pus o proteză de şold? Proteza totuşi nu asigură în totalitate stabilitatea şoldului ca înainte de intervenţie. Specialistul în recuperare fizică îl învaţă pe convalescent ce să facă şi ce nu. De exemplu, cum să coboare din pat. Când i s-a montat o proteză de şold, omul apoi poate alerga, urca pante uşoare şi scări, chiar poate să schieze. Dar supunerea protezei la eforturi prea mari ca în cazul schiului duce la scurtarea vieţii protezei. Omul cu proteză de şold are voie să stea picior peste picior abia peste şase luni. După şase luni, proteza este considerată stabilizată. Omul cu proteză de şold trebuie să evite să stea pe vine. Trebuie să-şi înalţe patul sau capacul closetului pentru a nu fi prea jos. Profesorul de recuperare îl învaţă de exemplu cum să se aplece, cum să ridice o greutate de jos. De altfel, el nu are voie să ridice mai mult de 3-5 kg. Omul cu proteză în primii doi ani trebuie să aibă grijă să nu contacteze infecţii la dinţi, sinusuri etc.

 

 

 

REGULI. Omul cu proteză de şold nu trebuie să doarmă pe partea operată, timp de trei luni. Când se întoarce în pat să nu uite piciorul operat în spate, să mute piciorul o dată cu bazi­nul, să se întoarcă precum o scândură. Până la şase săptămâni sau chiar trei luni nu are voie să îndoaie şoldul peste 90 de grade. Femeile cu proteză de şold trebuie să-şi limiteze viaţa sexuală 3-6 luni. Bărbaţii ceva mai puţin, doar trei luni.

 

GENUNCHI. Cei cu proteză de genunchi trebuie să aibă aceleaşi griji precum cei cu proteză de şold. Cu toate astea, proteza de genunchi este mai stabilă, căci acţionează mai mult părţile moi ale genunchiului: muşchii, ligamentele, tendoanele. Recuperarea este mai lungă şi mai ales cu un plus de dificultate.

 

 

RECUPERA­RE. Important este ca omul cu proteză să nu sară peste etapa de recuperare, care durează între o lună jumătate şi şase luni. Pacientul nu trebuie nici să întindă perioada de recuperare peste un an, dar nici să o scurteze sub şase luni. Apoi el are voie să meargă pe bicicletă, să înoate, sporturi chiar folositoare pentru întărirea musculaturii şi descărcarea de forţe a articulaţiei cu proteză. Recuperarea depinde de starea pacientului. Oricum, în cazul protezării, 50% din succes îi aparţine operaţiei şi 50% efectuării conştiincioase a programului de recuperare.

×
Subiecte în articol: luni omul sold proteza sanatatea noastra protez