Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Superb organ este nasul. Unul dintre cele mai rafinate organe ale corpului. Unii bagatelizează nasul şi văd in el doar un nas cărn, un nas acvilin, un nas borcănat şi se găndesc cum să-şi infrumuseţeze nasul.
Superb organ este nasul. Unul dintre cele mai rafinate organe ale corpului. Unii bagatelizează nasul şi văd in el doar un nas cărn, un nas acvilin, un nas borcănat şi se găndesc cum să-şi infrumuseţeze nasul. Uită insă de splendidele roluri pe care le joacă nasul in funcţionarea "maşinăriei" omeneşti.
Nasul este un senzaţional schimbător de căldură. Pe lungimea de 6-7 cm căt măsoară nasul, acesta incălzeşte cu zeci de grade aerul de la gerul de afară la temperatura potrivită pentru corpul omenesc. In Siberia, dacă afară sunt -30 de grade, nasul incălzeşte acest aer geros al respiraţiei pănă la +30-32 de grade, şi asta doar pe lungimea de doar căţiva centimetri. Nasul este foarte bine vascularizat. In cornetele nazale se formează adevărate lacuri de sănge şi numai astfel, cu ajutorul acestui sănge cald şi abundent, nasul reuşeşte să incălzească aerul respiraţiei.
Dar nasul are şi alte meniri. El umidifică aerul, il filtrează, asigurănd o primă curăţare a respiraţiei. Multe năzdrăvănii se leagă de funcţionarea nasului. Astfel, puţini ştiu că nasul, in mod normal, fără să aibă guturai, produce secreţii in 24 de ore in cantitate mare, 2-4 litri de secreţii pe care le inghiţim fără să ne dăm seama.
Nu e boală!
Un chirurg de talent, doctorul asistent universitar Claudiu Manea, de la Clinica ORL a Spitalului "Sf. Maria", lămureşte cauzele şi modul de a interveni in cazul pierderii de sănge din nas, numită epistaxis. Curgerea de sănge din nas nu este o boală in sine. Un om nu poate suferi de boala curgerii de sănge din nas. In spatele pierderii de sănge din nas se află multe cauze, şi săngerarea este doar ecoul unor boli sau stări anormale. Aşa cum am arătat, nasul este foarte bine vascularizat. O reţea extinsă de vase de sănge aduce mult sănge in nas pentru incălzirea aerului, pentru umidifierea lui. Săngele in nas vine dintr-o ramură a marilor artere carotide ce transportă săngele la creier. In interiorul nasului, vasele de sănge sunt de diametru foarte mic şi in multe locuri ele se imbină cap la cap. In acest loc al imbinării vaselor de sănge se află o zonă slabă, fragilă din punct de vedere al constituţiei, şi tocmai pe la aceste imbinări se pierde uşor sănge. Natura chiar a găndit că aceste imbinări ale vaselor din nas să fie mai şubrede, pentru ca atunci cănd creşte tensiunea arterială ele să funcţioneze precum o supapă şi pe aici să se piardă sănge, evităndu-se a se sparge vasele importante din creier. Cel mai adesea săngerările provin din septul nazal, adică din peretele ce desparte nările. Cauzele ce duc la săngerarea din nas sunt fie locale, adică afecţiuni la nivelul nasului, fie cauze generale, hemoragia nazală fiind ecoul altor boli.
Inflamaţii
In răndul cauzelor locale ale epistaxisului, cel mai des intălnite sunt inflamaţiile mucoasei nasului. Această mucoasă nazală se poate rupe uşor şi apar săngerări. Răcelile obişnuite, adică rinitele, sunt o cauză de săngerare din nas. Şi rinitele alergice, dar şi rinitele provocate de abuzul picăturilor in nas pot duce la săngerări. Scărpinatul in nas, introducerea degetului in nas duc la formarea de cruste şi apoi de rinite ce provoacă epistaxis. Curgerea de sănge din nas mai este produsă şi de rinosinuzite, in care sunt implicate şi sinusurile.
Epistaxisul juvenil
Şi polipii copilăriei (un fel de amigdală in spatele nasului) prin răceli frecvente duc la săngerări. O lovitură in nas sau alte traumatisme declanşează şi in aceste cazuri pierderea de sănge din nas. Tumorile canceroase sau necanceroase ce apar in fosele nazale conduc la săngerări, ca şi fibromul naso-faringian.
In răndul cauzelor generale de epistaxis, doctor Claudiu Manea enumeră cea mai des intălnită vinovăţie: curgerea de sănge din nas din pricina hipertensiunii arteriale. Dar şi unele boli de coagulare a săngelui, cum ar fi diabetul, hepatitele cronice, deficitul de trombocite, pot duce la săngerări din nas. Deseori părinţii işi duc copiii deja adolescenţi la ORL fiindcă pierd sănge din nas. Este vorba despre epistaxisul juvenil, care trece după pubertate, cănd se intăresc vasele nasului. Oricum, atunci cănd se pierde sănge din nas este imperios necesar consultul la un ORL-ist. Deci indicaţia este ca persoanele care pierd sănge din nas să se prezinte la ORL-ist. Pănă atunci insă, omul trebuie să ia următoarea măsură simplă: să-şi apese cu putere nara din exterior şi această comprimare fermă să dureze 5-10 minute, pentru a opri săngerarea.
Se mai pot pune căteva picături de desfundat nasul, dată fiind acţiunea vaso-constrictoare a picăturilor de pus in nas. Şi apoi primul drum este la ORL. Ca primă acţiune, medicul ORL-ist ii apleacă suferindului capul, să nu mai inghită săngele şi acesta să curgă intr-o tăviţă. Cu un cateter se acţionează asupra liniei venoase sparte. Apoi se pun in nas meşe cu substanţe vaso-constrictoare, curăţăndu-se nara săngerăndă. Medicul ORL-ist trece apoi la cauterizarea vasului spart fie chimic, fie electric. Cănd curgerea e masivă, se pun tampoane mari, meşe mari in nări pentru oprirea săngerării, iar apoi se tratează boala de bază. In cazurile complicate, săngerarea din nas impune şi intervenţii chirurgicale ale specialistului.
HEMORAGIA. Aiurit e indemnul auzit mai mereu: "Cănd iţi curge sănge din nas, ridică măna că se opreşte săngerarea". Cum să ţi se oprească hemoragia din nas ridicănd măna, numai sfătuitorul de doi lei poate şti! Nu există nici o legătură intre hemoragia din nas şi ridicarea unei măini. De altfel, simpaticul şi inimosul fotbalist Lăcătuş işi timora arbitrii atunci cănd ei ridicau steagul semnalănd un ofsaid cu replica hazoasă: "Ce ridici măna, domnule arbitru, iţi curge sănge din nas?".
