Necazuri pe suprafaţa limbii

Limba poate deveni victima unor boli dintre care unele foarte grave, cum ar fi cancerul. De altfel, s-a alcătuit un sinistru clasament al afecţiunilor care prăbuşesc cel mai tare calitatea vieţii. Ei bine, cancerul de limbă, împreună cu cancerul de vezică urinară ocupă prima poziţie, ele deteriorând grav calitatea vieţii.

Limba poate deveni victima unor boli dintre care unele foarte grave, cum ar fi cancerul. De altfel, s-a alcătuit un sinistru clasament al afecţiunilor care prăbuşesc cel mai tare calitatea vieţii. Ei bine, cancerul de limbă, împreună cu cancerul de vezică urinară ocupă prima poziţie, ele deteriorând grav calitatea vieţii. Profesorul doctor Alexandru Bucur, şeful Cli­nicii de chirurgie buco-maxilo-facială din Facultatea de Stomatologie Bucureşti, vorbeşte despre cancerele cavităţii bucale. 

Cancerul de limbă şi cancerul de planşeu bucal (porţiunea de sub limbă) strică funcţii decisive cum ar fi: masticaţia, fonaţia, formarea bolului alimentar. De altfel, este şi greu să se delimiteze cancerul de limbă de forma canceroasă a planşeului bucal, adică a zonei de sub limbă. Cancerele din cavitatea bucală ocupă 4% din totalul cancerelor. Dacă până acum ele atacau mai ales după vârsta de 60 de ani, azi,  aceste cancere brutale agresează oameni la vârste între 45 şi 50 de ani. Cancerul de limbă şi de planşeu bucal se desfăşoară rapid, precum un cancer gastric, şi el evoluează între 6 şi 12 luni. Necazul este că aceste forme de cancer din cavitatea bucală produc metastaze rapide în ganglionii de sub mandibulă şi gât şi apoi se diseminează în alte organe. Fiind forme canceroase violente, rata de supravieţuire este mică.

 

Atenţie!

Oamenii trebuie să fie foarte atenţi când apare cea mai mică rosătură, adică ulceraţie în cavitatea bucală. Ulceraţia este o rană ce apare pe limbă, pe planşeul bucal, pe gingie, pe buze, pe mucoasa obrajilor, pe mucoasa palatină. Un control la stomatolog cel puţin o dată pe an, pe lângă alte avantaje, poate descoperi şi ulceraţiile din gură. Aceste ulceraţii, mici răni, pot fi produse de o plombă în exces cu margini tăioase sau de o punte dentară nepotrivită, de proteze care se mişcă, basculează şi sunt instabile. Când cauzele sunt de natură dentară, stomatologul îndepărtează aceste cauze şi aplică pe ulceraţii o soluţie de antibiotice, recomandând medicamente antiinflamatoare şi împotriva durerilor. Ţesuturile roase din cavitatea bucală trebuie să se refacă în 10-14 zile după aplicarea acestor tratamente şi înlăturarea neregulilor danturii. Dacă ţesuturile şi mucoasele ulcerate din gură nu se refac după aceste intervenţii, pacientul trebuie să se adreseze unei secţii de chirurgie maxilo-facială. Trebuie să mai ajungă la chirurgul de zonă buco-maxilo-facială şi oamenii care simt o jenă la înghiţit, la mestecat. Tocmai de aceea, chirurgul buco-maxilo-facial trebuie să investigheze dacă nu a apărut o leziune canceroasă. 

 

Excrescenţe, noduli 

Altă formă de debut a acestor cancere ale cavităţii bucale sunt excrescenţele tumorale pe gingie, pe limbă, pe palat, pe mucoasa obrajilor, de multe ori ele luând forma unei conopide. Leziunile din traumatisme sau din tumori trebuie să devină subiectul analizelor de laborator pentru a constata dacă aceste leziuni sunt de ori­gine canceroasă sau necanceroasă. Uneori se acţionează pompieristic şi se trece la cauterizarea acestor leziuni. Este o eroare, pentru că se cauterizează superficial ţesutul cu risc de a împrăştia celulele canceroase, ca să nu mai amintim că se pierde timp ca până la urmă să se ajungă tot la înlăturarea de către chirurg a acestor ţesuturi afectate, dar aceasta se întâmplă mai târziu. A treia formă de instalare a cancerului cavităţii bucale este reprezentată de noduli apăruţi fie în grosimea limbii, a palatului, fie a gingiilor. Dar cancerele buco-maxilo-faciale mai au o formă de apariţie, anumite pete albe ivite pe buze sau pe limbă, pe palatin sau pe gingii. Este suspect că aceste pete albe nu dispar prin frecarea zonei. Aceste pete albe sunt displazii, care înseamnă un stadiu primar al cancerului. În aceste situaţii nu trebuie să se tărăgăneze intervenţia chirurgului buco-maxilo-facial.

 

Aftele

Mulţi confundă aftele cu leziunile canceroase din cavitatea bucală. Afta este o leziune virală, generată de viruşi. Când este tratată, mucoasa afectată de afte se reface în 10-14 zile. Tumorile nu lasă să aibă loc refacerea ţesuturilor, ba, din contră, leziunea se agravează. Am amintit că tumorile din cavitatea bucală au o evoluţie rapidă şi în  grosime, şi în suprafaţă, ele invadând ganglionii de sub mandibulă şi de pe laterala gâtului. Când au apărut metastaze loco-regionale, chirurgul este obligat să scoată şi o parte din mandibulă şi ganglioni. Dacă însă se prinde cancerul în stadiul I, chirurgul scoate doar tumoarea şi apoi prin plastii reconstruieşte defectul, deşi se acţionează şi asupra ganglionilor. Fie se îndepărtează inclusiv ganglionii, fie se face şi se efectuează radioterapie profilactică pe zonele de ganglioni. Dar pacientul trebuie să se supună unor examene RMN în fiecare an.

 

Paralizie

Limba suferă unele necazuri şi în pa­raliziile faciale. Când este afectat nervul facial nu numai că dispar ridurile de expresie ale frunţii şi obrazului, nu numai că pleoapele nu se mai închid, nu numai că buza este căzută şi se pierde salivă, dar mai apare un defect şi la două treimi din limbă, care suferă şi ea para­lizii. Unul dintre semnele de afectare a limbii din cauza paraliziei faciale este că nu se mai simte gustul alimentelor. Iar paralizia unei porţiuni de limbă împiedică împingerea mâncării care a fost mestecată spre cerul gurii. Alimentele rămân stocate între obraji şi limbă, aşa că suferindul trebuie să împingă bolul alimentar cu de­getele. Dar tratamentul cu doze mari de cortizon so­luţionează de cele mai multe ori parali­zia facială şi alungă inclusiv necazurile apărute la limbă.

 

PIESĂ IMPORTANTĂ. Limba nu învârteşte doar vorbe de mică bârfă, ci şi fraze importante. Fiindcă limba este o piesă importantă în vorbire, acea cale de superbă comunicare între oameni. Dar limba este şi cea care răspunde de gust, de plăcerea de a mânca un tort bun de bezea cu ciocolată de vis. Dar limba sesizează şi când e prea sărată mâncarea, prea acră ciorba de potroace. Limba însă este şi instrumentul care împinge mâncarea mărunţită în dinţi spre esofag. Şi până la urmă limba este şi ajutorul puştilor în strâmbături, când scot limba fără să-i vadă bunica sau profesoara de geografie.