Nu mai am nici un dinte

Din păcate, România se numără printre ţările în care numărul persoanelor edentate total, adică cu lipsa tuturor dinţilor, este în continuare la un nivel înalt. Dar din fericire stomatologia de la noi a ajuns la cote comparabile cu cele din Occident.

Din păcate, România se numără printre ţările în care numărul persoanelor edentate total, adică cu lipsa tuturor dinţilor, este în continuare la un nivel înalt. Dar din fericire stomatologia de la noi a ajuns la cote comparabile cu cele din Occident. Ceea ce ştie orice persoană e că atunci cînd nu mai posezi nici un dinte, soluţia este realizarea unei proteze totale acrilice care să înlocuiască pe de-o parte ţesuturile pierdute prin intermediul acrilatului roz ce imită gingia şi pe de altă parte dinţii pierduţi treptat, de-a lungul timpului său rapid prin parodontopatii grave (parodontoză), prin intermediul altor dinţi artificiali realizaţi din acrilat sau, mai estetici, din ceramică.

Dar ce facem cu neplăcerea creată de senzaţia de vomă a unor pacienţi prin acoperirea palatului (“cerul gurii”) sau prin mişcările protezei, în special ale celei inferioare atunci cînd rîdem sau chiar cînd mîncăm?

Cercetările ingenioase din stomatologie nu au neglijat aceste aspecte şi, ca urmare, a apărut aşa-numita supraproteză. Aceasta este practic o proteză care foloseşte nişte mijloace suplimentare de ancorare pe maxilar sau mandibulă şi care se poate mobiliza
pentru igienizare. Aceste sisteme speciale pot fi reprezentate de telescoape, magneţi, capse sau bare aplicate pe două-patru implanturi sau, în cazul prezenţei pe arcadă a unor dinţi cu rădăcini integre, tratate corect endodontic, plasarea acestor sisteme prin intermediul unor pivoţi intraradiculari. Şi implantologia nu se opreşte aici, oferindu-ne şi varianta unei proteze fixe cimentate pe un număr mai mare de implanturi (practic înlocuirea dinţilor absenţi de pe arcada cu implanturi).

Alegerea tipului de proteză potrivit pentru reabilitarea morfo-funcţională şi estetică a pacientului se stabileşte după o examinare clinică minuţioasă a acestuia, corelată cu o radiografie panoramică (ortopantomografie). Factorii care ne condiţionează alegerea ţin atît de aspectul clinic, şi anume cantitatea şi calitatea osoasă în cazul inserării implanturilor, relaţiile dintre maxilare etc., cît şi de starea de sănătate şi profilul psihologic al pacientului. La acei pacienţi care nu pot suporta intervenţii chirurgicale dintr-un motiv sau altul sau care nu pot întreţine o igienă impecabilă ca urmare a unor dizabilităţi fizice sau psihice se recomandă protezarea totală clasică. La pacienţii cu despicături ale palatului sau cu defecte muco-osoase grave rezultate în urma accidentelor sau extirpării formaţiunilor tumorale se indică păstrarea ultimilor dinţi sau plasarea unor implanturi şi realizarea de supraproteze.

Avantajele supraprotezării sunt net superioare protezării clasice. Tot ceea ce ne deranja în situaţia anterioară este acum eli­minat, căci nu mai este nevoie de acoperirea bolţii palatine, iar proteza nu mai are tendinţa de a se desprinde aşa uşor. În plus, creşte şi eficienţa masticaţiei, scade considerabil ritmul de resorbţie osoasă, dar mai ales pacientul este mult mai încrezator ştiind că un simplu strănut sau un zîmbet mai larg nu îi va mai arunca proteza afară din gură.

Dezavantajele supraprotezării, şi aici mă refer mai ales la supraproteza pe implanturi, se referă la partea economică, acestea fiind mai costisitoare comparativ cu metoda tradiţională a protezei acrilice, dar în acelaşi timp mai puţin costisitoare comparativ cu o proteză fixă pe implanturi unde este necesar un număr mult mai mare de implanturi şi o ofertă osoasă mult mai generoasă.

Odată stabilită soluţia de tratament, pacientul trebuie să ştie că ulterior protezării sunt necesare în continuare vizitele la medicul dentist pentru a verifica starea de sănătate a gurii în general (orice factor de iritaţie a mucoasei bucale păstrat în timp contribuie la instalarea cancerului bucal), stabilitatea protezei şi rebazarea ei atunci cînd se impune. Nu în ultimul rînd, pacientul trebuie să acorde o atenţie deosebită igienizării conform indicaţiilor medicului.

AVANTAJE. Ca o concluzie, în conformitate cu literatura de specialitate, supraprotezele pe implanturi constituie soluţiile optime pentru pacient. Această tehnică are rezultate previzibile ce asigură un success de peste 95%.