Obstacolul din nas

Exista o vreme, si nu indepartata, in care amigdalele, polipii, apendicul se scoteau pe banda rulanta. La mici suferinte in gat, in nas, la mici dureri in burta, parintii isi luau copiii si se duceau la chirurgi sub deviza 'sa scoatem amigdalele si polipii, ca tot sunt inutile si nu fac decat rau'. Se intampla ca parintii chiar sa ceara chirurgilor indepartarea in acelasi timp a amigdalelor si polipilor, fiindca 'tot s-a facut anestezie'.

Mai tarziu, medicina a demonstrat ca amigdalele si polipii nu sunt chiar niste organe inutile, ca fac parte dintr-un lant de aparare imunitara, constituind prima armata de lupta cu infectiile in partea superioara a aparatului respirator. Dupa cum mai tarziu s-a descoperit ca si apendicul este prin constructia lui limfoida tot un organ de aparare imunitara. Deci scoaterea amigdalelor si a polipilor pompieristic aduce neplaceri ulterioare. De altfel, americanii sustin ca pe an e bine ca micutul sa se lupte cu patru-cinci episoade de amigdalite si cu alte cateva infectii respiratorii pentru a-si modela si intari imunitatea. Totusi, scoaterea vegetatiilor la copii se impune atunci cand ele s-au dezvoltat exagerat si impiedica respiratia normala pe nas.

Copiii care au vegetatii marite sunt obligati sa respire pe gura, si ei sunt palizi, cu cearcane, n-au pofta de mancare, dau randament scazut la scoala. Ei fac des otite. Ei nu aud foarte bine, caci daca nu respira pe nas nu se aeriseste urechea medie si secretiile raman in urechea medie. Copiii astia sunt, cum se zice, muciosi, le curge nasul permanent, chiar daca nu sunt raciti. Au mai des sangerari din nas si mucii irita amigdalele din cerul gurii, care sunt agresate si de aerul rece adus de respiratia prin gura. Ei fac mai des bronsite, bronhopneumonii, iar sugarii sunt impiedicati sa traga laptele din sanul mamei. La copii, aceste insule de tesut limfatic ce cresc in spatele nasului se numesc vegetatii. La oamenii maturi se numesc polipii adultului, adica are loc o inflamare a mucoasei din nas si sinusuri.

Mai usor cu laserul la polipi
Medicii ORL-isti sunt inspaimantati cand aud de sute de ori spusa unor parinti care intra pe usa de mana cu copilul, plangandu-se de polipi. Imediat parintii turuie: 'domnule doctor, va rugam sa-i scoateti polipii baietelului nostru cu laser'. Nu stiu ei ca alegerea metodei de indepartare a vegetatiilor este doar de competenta medicilor, si laserul nu e o minune universala, mai ales ca in cazul polipilor 'arderea cu laser' ar putea deschide usa refacerii acestor vegetatii. Continua sa explice acest subiect des intalnit in ORL medicul primar asistent universitar doctor Claudiu Manea, de la Clinica ORL a Spitalului 'Sfanta Maria'.

Ei bine, operatia cu laser se poate aplica atunci cand vegetatiile din fundul nasului sunt mici si cand ele se situeaza si in jurul trompelor lui Eustachio. Aceste vegtatii astfel situate ingreuneaza respiratia pe nas, creeaza si obstructii in acest canal fin de legatura intre nas si urechi. Ca atare, apar neplaceri si la nivelul urechii, fiindca vegetatiile prea mari impiedica egalizarea presiunilor intre nas si ureche si aerisirea urechii. In astfel de situatii, vegetatiile pot fi vaporizate cu laser. In restul situatiilor, cand vegetatiile sunt mari si ele astupa orificiile din spatele nasului, ele sunt indepartate printr-un chiuretaj clasic.

Cu un instrument, chiureta de ORL, 'se barbieresc vegtetatiile'. Este o metoda sigura de a imputina recidivele. Operatia de chiuretare se face fie cu anestezie locala, fie cu anestezie generala. La varsta pubertatii, de regula, polipii copilariei se atrofiaza. Cel mai bine este sa fie operat la 4-6 de ani. Dar asta bineinteles daca se impune scoatera lor. Daca se face gafa de a se scoate odata si vegetatiile, si amigdalele din cerul gurii, copilul este privat de doua arme de lupta cu infectiile. Il lasi fara aparare imunitara la nivelul cailor respiratorii superioare. Laserul se foloseste mai curand in interventia pe amigdale, fara ca ele sa fie indepartate in totalitate. Cu laserul se 'lustruiesc amigdalele', alungandu-se adanciturile numite cripte, unde isi fac culcus microbii.