Pătlagina, o plantă cu multe proprietăţi curative

Patlagina se foloseste in primul rand impotriva maladiilor aparatului respirator, mai ales in cazul unor secretii abundente ale mucoaselor si al tusei. Patlagina este recunoscuta pentru efectele sale de expectorant si emolient. Da rezultate in astmul pulmonar, ba chiar si in tuberculoza.

Veti regasi patlagina in compozitia mai multor retete de ceaiuri antibronsitice, alaturi de frunze de podbal, sovarf, muguri de pin, ciubotica cucului sau frunze de urzica. Batranii vorbesc insa despre patlagina ca despre o regina a plantelor medicinale.

Citeşte şi: Un aliment miraculos pentru sănătatea românilor: brânza medicinală

Va poate ajuta si in vindecarea intepaturilor de insecte, a iritatiilor, a inflamatiilor si a ulcerelor varicoase. In zilele noastre patlagina se regaseste in unguentele folosite in tratarea herpesului, eczemelor sau artritelor. Gargara cu infuzie din frunze de patlagina e recomandata impotriva laringitelor si afectiunilor cavitatii bucale.

Taninul continut de frunzele plantei are o actiune antidiareica. Despre seminte se spune insa ca au afect contrar, laxativ. Datorita actiunii cicatrizante, patlagina este folosita si in tratarea ulcerului stomacal. De asemenea, planta are si proprietati hemostatice. De-a lungul timpului s-a constatat ca patlagina scade tensiunea arteriala si ajuta la scaderea colesterolului.

Citeşte şi: Tratamente naturiste împotriva ALERGIILOR

Frunzele de patlagina sunt recomandate si in furunculoze. In acest caz, se aplica frunzele proaspete, strivite, sub forma de cataplasme. Ceaiul din patlagina, cel care calmeaza tusea, se prepara dintr-o lingura de frunze bine maruntite, peste care se toarna 250 de mililitri de apa clocotita. Se acopera 10-15 minute si se indulceste cu zahar sau, si mai bine, cu miere de albine. Ceaiul trebuie baut pe parcursul unei zile - o lingura la doua ore.

Planta, care se mai numeste in popor limba oii sau mama ploii, infloreste din mai pana in toamna. Creste prin fanete, pasuni si pe marginea drumurilor. Nu are un miros anume, insa are un gust amarui-acrisor. Trebuie sa-i culegeti frunzele cat timp este inflorita. Si frunzele, si florile pot fi folosite atat proaspete, cat si uscate la umbra, in strat subtire.