Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Multe prăpăstii circulă din gură in gură. Adesea, zicerile acestea despre sănătate, care circulă in răndul oamenilor, nu reprezintă chiar adevărul adevărat, apar in conştiinţa publicului exagerări sau ciuntiri ale miezului ştiinţific privind bolile şi tratamentele.
Multe prăpăstii circulă din gură in gură. Adesea, zicerile acestea despre sănătate, care circulă in răndul oamenilor, nu reprezintă chiar adevărul adevărat, apar in conştiinţa publicului exagerări sau ciuntiri ale miezului ştiinţific privind bolile şi tratamentele. Dar, uneori, zicerile acestea din folclorul medical chiar se află la polul opus faţă de adevărul medical. Adică, in popor umblă nişte sfaturi ce reprezintă de fapt chiar contraindicaţii, şi ele ajung in memoria oamenilor ca poveţe de urmat.
Iată un exemplu. Se aude adesea in răndul populaţiei: "Nu e bine să porţi proteză de auzit, că asta te impinge mai repede spre surzenie totală!". Gogomănie, aiureală, batere de cămpi. Această atenţionare care umblă in răndul populaţiei este exact inversă faţă de sfatul corect al medicilor. Se confirmă de sute de ani regula cum că "funcţia creează organul". Oricare organ, orice subansamblu al corpului omenesc este imperios necesar să lucreze, să funcţioneze, fiindcă dacă este lăsat in lenevie acest organ, acest subansamblu se topeşte, intră in somnolenţă şi chiar se atrofiază. Pe bună dreptate se zice că omul aude cu creierul, vede cu creierul. Ei bine, sunetele produc o vibraţie mecanică, o vibraţie a aerului care in urechea externă, in timpan şi urechea medie lucrează ca o undă mecanică. In urechea internă, in acel superb mecanism al labirintului umplut cu lichid şi cristale plutitoare, unda mecanică produsă de sunet se transformă in flux electric şi nervos, ce pe calea neuronală ajunge intr-o zonă specializată in creier tocmai pentru simţul auzului. Fluxul neuroelectric face ca să auzim cu acele celule ale creierului.
Â
Protezele auditive
Care este rolul unei proteze auditive? Aparatul de auzit amplifică sunetele. Protezele auditive moderne cu reglaje speciale fac să se amplifice tocmai sunetele care dispar o dată cu vărsta. Ei bine, s-a dovedit că prin inaintarea in vărstă omul incepe să nu mai audă sunetele inalte, cele ascuţite. Aparatul auditiv amplifică aceste sunete şi dă de lucru urechii interne, astfel că fluxurile neuroelectrice stimulează celulele din creier şi le obligă să lucreze, scoţăndu-le din starea de moleşeală. Amplificarea sunetelor obligă acea zonă a creierului responsabilă de auz să nu se resemneze din activitate şi să lucreze intărziind moartea acestor celule cerebrale profilate pe auz. De aceea, este bine ca de la o anumită vărstă omul să-şi facă un control al acuităţii auzului şi cănd auzul lui scade să poarte proteză auditivă pentru a ţine in stare de lucru celulele din creier specializate pe auz.
Folosiţi la maximum ochii!
Aceeaşi povaţă dată de medicină oamenilor, şi anume "Folosiţi la maximum ochii", are o zdravănă fundamentare ştiinţifică. Nu există boală in domeniul oftalmologiei care să impună aşa-zisa menajare a privirii. Doar in puţine cazuri există indicaţia de restricţionare a privitului, dar asta numai pentru două-trei zile, ca urmare a unor intervenţii chirurgicale pe ochi. In rest, ochii trebuie folosiţi la capacitate maximă, pentru că ochii se simt bine cănd lucrează din plin. Sfatul acela dat de căte o vecină de bloc sau un cumătru, cum că "Nu-ţi obosi ochii, citeşte căt mai puţin şi priveşte numai căteva minute la televizor", se dovedeşte un sfat brambura. Ochiul trebuie pus la treabă, e bine să se citească mult, să se privească mult la televizor, fiindcă aceasta este starea firească a ochilor. Cănd ochii obosesc, lăcrimează, devin roşii, alta este cauza, nu suprasolicitarea lor. Motivul adevărat este că acei ochi au nevoie de ochelari.
Mai există o aiureală care circulă prin populaţie privind folosirea ochilor. Cănd un copil este descoperit că are miopie, unii oameni se află in treabă cu sfaturi prosteşti: "Dacă fii-tu şi fiică-ta au miopie să-şi menajeze ochii şi să nu-i dai la meserii in care folosesc intens ochii". Realitatea este exact invers. Dacă un copil are miopie, el trebuie indreptat spre acele meserii in care sunt folosiţi intens ochii. Ei trebuie să se facă desenatori, ceasornicari, informaticieni, bijutieri, fiindcă ochilor miopi le trebuie muncă intensă a privirii. De altceva trebuie să se ferească copiii miopi, ei nu trebuie să facă sporturi ce necesită eforturi fizice intense pentru că la miopi există pericolul dezlipiriii retinei in cazul activităţilor fizice exagerate.
COPIII. Şi copiii trebuie observaţi ca nu cumva să se fi născut cu surditate. Există diverse teste care pot fi făcute chiar de părinţi acasă, zdrăngănind clopoţeii de la patul sugarului pentru a verifica dacă bebeluşul reacţionează la zgomote. In acest fel, se urmăreşte o eventuală surditate, iar dacă sugarul are o deficienţă de auz este absolut necesară intervenţia medicilor incă din primele săptămăni de viaţă pentru ca surditatea să nu-l transforme pe micuţ in surdomut. Fiindcă se ştie că, fără auz, copilul rămăne mut.
IMBĂTRĂNIRE. O dată cu trecerea anilor imbătrănesc mai toate celulele, suferă procese de degradare. O dată cu trecerea anilor, capacitatea auditivă scade, se instalează acea prezbiacuzie, acea micşorare a auzului. Se "moleşesc" in special celulele din creier responsabile cu auzul, iar dacă le laşi să lenevească ele se puturoşesc de tot, intră intr-o stare de letargie şi drumul spre moartea celulelor nu mai poate fi oprit.
MIOPIE. Cănd ochii sunt miopi, prezbiţi sau astigmaţi, cănd au strabism, ei trebuie să sufere corectarea viciilor de refracţie prin purtarea de lentile. Un ochi care are ochelarul potrivit, in cazul viciilor de refracţie, este un ochi care se simte bine şi pe care il foloseşti fără nici un necaz. Dacă omul poartă ochelari şi ochii ii obosesc, lăcrimează sau se inroşesc inseamnă că nu s-au prescris dioptriile potrivite sau ochelarul este rău făcut.
