Ruptura de perineu

In primă fază, o ruptură de perineu poate trece neobservată. Femeia poate sesiza o mărire a canalului vaginal, fapt care creează un disconfort sexual ambilor parteneri.

In primă fază, o ruptură de perineu poate trece neobservată. Femeia poate sesiza o mărire a canalului vaginal, fapt care creează un disconfort sexual ambilor parteneri. Treptat işi face apariţia incontinenţa urinară. Mai intăi la eforturi mari, apoi la eforturi din ce in ce mai mici, chiar şi la mers. Netratată, ruptura de perineu se poate agrava: vezica şi uretra cad in interiorul vaginului, provocănd ceea ce medical poartă numele de cistocel şi uretrocel. In cazurile cele mai grave, aceste două organe pot ieşi in afara vaginului, provocănd prolapsul genital. Iar prolapsul neglijat se poate agrava prin ieşirea in exterior a colului şi a uterului.

Relaxarea musculaturii

Medicul ginecolog este specialistul căruia trebuie să vă adresaţi in aceste situaţii. Dr Ioan Stoian, şeful secţiei de ginecologie de la Spitalul Militar Central, ne explică fenomenul prin care apare ruptura de perineu. "Perineul este zona care obturează abdomenul in partea de jos şi care menţine organele interne in cavitatea abdominală. In timpul naşterii, presiunea exercitată asupra zonei perineale provoacă rupturi microscopice ale fibrelor musculare şi conjunctive, ceea ce permite relaxarea musculaturii şi apariţia rupturii de perineu", explică specialistul. Ruptura de perineu apare şi la femeile aflate la menopauză, cănd fibrele musculare se relaxează şi tonusul tuturor ţesuturilor scade.

Exerciţii sau operaţie?

Rezolvarea rupturii de perineu depinde de stadiul in care a fost diagnosticată. In stadiu incipient, problema ar putea fi rezolvată prin exerciţii Kegel, care cresc tonusul muscular al zonei perineale şi chiar pot rezolva incontinenţa urinară. Tot ginecologul este cel care invaţă pacienta să efectueze aceste exerciţii, urmănd ca ea să le continue apoi singură. Pentru rezultate bune, acest tip de gimnastică se repetă de căt mai multe ori pe zi, dar au avantajul că pot fi efectuate oricănd, chiar şi la birou, pe scaun. "Rezultatele sunt vizibile după una-două luni de exerciţii, insă nu intotdeauna rezolvă ruptura de perineu", semnalează dr Ioan Stoian.

De cele mai multe ori, singura soluţie pentru rezolvarea defectului perineal este bisturiul, mai ales in situaţiile in care trebuie repoziţionate organele pelvice (uretră, vezică, uter). "Intervenţia se efectuează pe cale vaginală, rareori abdominal şi are in vedere refacerea perineului posterior. Prin chirurgia perineală se poate tonifica perineul şi obţine un lumen vaginal mai strămt, ceea ce conferă un confort sexual mai mare", precizează dr Ioan Stoian. Procedura durează intre o jumătate de oră şi o oră, in funcţie de amploarea intervenţiei, se efectuează de regulă sub anestezie generală, iar durata spitalizării este de două-trei zile. In prima săptămănă de recuperare, pacienta nu trebuie să facă nici un fel de efort fizic, iar pănă la trei luni de la operaţie poate face eforturi foarte mici.

LA NAŞTERE. Femeile care au născut au risc mai mare de a face o ruptură de perineu. Efortul prelungit din timpul naşterii exercită o presiune asupra planşeului pelvic şi poate provoca rupturi ale ţesutului muscular şi conjunctiv. Riscul este mai mare dacă femeia are o sarcină gemelară sau o sarcină mare, dar şi atunci cănd naşterea este dificilă şi efortul prelungit.

Â

DIAGNOSTIC. Ruptura de perineu este diagnosticată de obicei după ce işi face apariţia incontinenţa urinară. Un diagnostic precoce presupune şi o rezolvare mai uşoară a problemei, uneori numai cu exerciţii Kegel. Medicul ginecolog poate depista o ruptură de perineu la un simplu consult.