Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cănd te-a lovit peste şale, ca un ciomag, in durerea de lumbago sau de lombosciatică, este foarte important cum te ridici din pat. Pentru că unii dintre specialişti recomandă ca in aceste crize lombare, adică in partea de jos a coloanei vertebrale, omul să stea la pat.
Cănd te-a lovit peste şale, ca un ciomag, in durerea de lumbago sau de lombosciatică, este foarte important cum te ridici din pat. Pentru că unii dintre specialişti recomandă ca in aceste crize lombare, adică in partea de jos a coloanei vertebrale, omul să stea la pat. Ei bine, suferindul de criză de şale cănd se ridică din pat trebuie să se rotească mai intăi pe o parte, să se sprijine pentru inceput in cot şi abia apoi, ajutăndu-se de braţ, să se ridice la verticală. In acest fel, coloana vertebrală, aflată in suferinţă, este scutită să preia efortul de ridicare din pat, această acţiune fiind mutată pe seama braţului şi părţii laterale a corpului. Bineinţeles că in timpul crizei de lumbago sau lombosciatică este bine să se apeleze şi la medicamente miorelaxante, adică de relaxare a muşchilor vecini coloanei vertebrale. De asemenea, in timpul crizei trebuie să se inghită medicamente impotriva durerilor, ca şi medicamente antiinflamatoare.Â
Mersul ca raţa
Tot nişte măsuri simple indeplinesc rolul de protejare a coloanei vertebrale, mai ales in zona lombară, acolo unde se adună cele mai importante forţe şi unde uzura este mai mare. Astfel, pentru a menaja coloana vertebrală este indicat ca omul să nu meargă legănat precum marinarii sau asemănător raţelor. Cănd mersul este legănat, este foarte solicitată coloana vertebrală in zona şalelor. De asemenea, atunci cănd omul păşeşte, este bine să ridice piciorul "convingător" de la pămănt, să nu tărască talpa pe pămănt, deci să nu meargă in dorul lelii, să nu meargă alene, căci coloana vertebrală suferă din acest mers cu paşi parcă lipiţi de pămănt.
De asemenea, tot pentru a proteja coloana vertebrală nu este indicat să facem rotiri bruşte cu trunchiul. Astfel, dacă stăm pe scaun la birou şi telefonul aflat puţin in spate ţărăie insistent, nu e potrivit să ne intoarcem brusc pentru a ridica receptorul, căci incărcăm exagerat coloana.
Genunchii indoiţi
Tot pentru a feri coloana vertebrală de incărcări prea mari cu forţe este recomandat ca ridicarea greutăţilor de jos să se facă cu genunchii puţin indoiţi. Astfel ca şi picioarele să preia o parte din efort cănd se ridică, de exemplu, o plasă cu zarzavaturi de la podea. Tot pentru protejarea coloanei vertebrale este şi găsirea unei poziţii potrivite pe scaun. Oricum, cănd omul stă pe scaun, spatele trebuie să fie drept, dar poziţia să nu fie nici excesiv de milităroasă, prea rigidă şi dreaptă, dar nu e bună nici poziţia de stat pe scaun ca un subaltern umil, cu trunchiul aplecat.
Taburetul
O altă metodă simplă de a feri coloana vertebrală in zona sa lombară de prea multe solicitări este şi ridicarea unuia dintre picioare pe un mic scăunel, pe un taburet sau chiar pe o cutie sau lădiţă. Cănd omul stă pe scaun, e bine ca pe rănd unul dintre picioare să fie aşezat pe o cutie sau pe un scăunel, iar celor care au o muncă ce presupune stat mult in picioare, precum vănzătorii, şi li se recomandă ridicarea pe rănd a căte unui picior pe o mică cutie sau lădiţă.
Tot din categoria sfaturilor simple face parte şi acea indicaţie de a nu pune piciorul in pămănt după o lovitură. Cănd omul a suferit un traumatism sau a căzut pe trotuar sau a fost lovit de o maşină, sunt diverşi binevoitori care din bună intenţie, dar rea pricepere, işi dau cu părerea: "Sprijină piciorul in pămănt şi, dacă poţi, inseamnă că nu ai fractură". In realitate, această povaţă poate crea mari necazuri. Cănd omul accidentat se sprijină in piciorul lovit poate transforma păgubos o fractură inchisă intr-una deschisă cu deplasarea gravă a oaselor rupte şi cu străpungerea pielii. Iar dacă omul cu traumatism a avut iniţial norocul de a avea la os doar o fisură, cănd incearcă să proptească piciorul in pămănt agravează fisura, transformănd-o in fractură in toată legea.Â
Sfaturi pentru doamne
Iată o altă metodă potrivită pentru a feri doamnele de monturi şi alte neplăceri apărute la laba piciorului. Moda pantofilor ascuţiţi şi a tocurilor prea inalte creează importante dezordini in arhitectura labei piciorului. Cănd tocurile sunt prea inalte şi prea subţiri, piciorul alunecă in faţă şi degetele, ca şi porţiunea dinapoia degetelor, preiau toată greutatea şi toate şocurile mişcărilor. Cănd călcăiul este inălţat prea sus de tocul modern, toate forţele revin in sarcina părţii din faţă a labei piciorului şi apar deformaţiile oaselor. De asemenea, vărful prea ascuţit inghesuie degetele anormal şi acestea se incalecă. Din cauza acestor incălţări, care nu aduc nici o comoditate, ci doar chin, osul dinspre interiorul labei piciorului sub degetul mare iese in afară, devine proeminent şi se numeşte mont. Adesea, această mutare in afară a osului il impiedică pe omul cu monturi să mai poată incălţa pantofi. Dar acesta nu este singurul necaz, fiindcă ieşirea in afară a osului de sub degetul mare face ca degetele să fie trase in partea opusă şi ele incep să se incalece şi nu-şi mai păstrează poziţia firească. Intervenţia chirurgicală in cazul monturilor nu este simplă şi ortopedul trebuie să rearanjeze fiecare os in parte, restabilind pe căt posibil poziţia lor de dinainte de apariţia monturilor. Şi fiindcă a venit vorba de mers şi de picioare, iată ce recomandă medicina. Omul trebuie să regăsească stilul de viaţă nesedentar, să facă mişcare. A fost o furie cănd mişcarea era inţeleasă doar ca o alergare, jogging, cum il denumeau amatorii de neologisme. Dar s-a dovedit că alergarea aduce cu sine mici traumatisme asupra incheieturii şoldurilor, inlesnind apariţia degradărilor numite artroze. Aşa că mai bună este mişcarea făcută pur şi simplu prin mers. Omul trebuie să meargă pe jos zilnic cel puţin o jumătate de oră. Acest mers atăt de folositor pentru sănătate trebuie să semene cu un mers grăbit, fără găfăială, dar nici asemănător plimbării agale.Â
IEŞIREA DIN CRIZĂ. Alinarea unor suferinţe, prevenirea unor boli, scoaterea din criză, ei bine, toate acestea nu se fac neapărat prin ditamai reţeta plină cu medicamente, nu se fac prin tăietura cu bisturiul, ci adesea se realizează prin nişte gesturi simple, prin nişte acţiuni la indemăna oricui, care nu inseamnă sofisticării medicale. Nu sunt puţine cazurile cănd medici renumiţi dau sfaturi simple, uşor de indeplinit, care inlocuiesc ditamai lista cu medicamente. Iată căteva exemple de acţiuni "la mintea cocoşului", cum zice romănul, menite să imbunătăţească starea organismului.
