x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Toate necazurile lumii se strâng în genunchi

Toate necazurile lumii se strâng în genunchi

de Florin Condurateanu    |    14 Sep 2010   •   00:00
Toate necazurile lumii se strâng în genunchi
Sursa foto: /THINKSTOCK

Până una, alta genunchiul este o componentă a corpului de o importanţă nebănuită. Se zice cu argumente: cele mai sofisticate articulaţii ar fi cele de la mână. Principalul argument: mâna are mişcările cele mai sensibile. De exemplu, apucarea cu degetele a unei foiţe, pipăitul etc.



Un om care are necazuri la mână nu se află într-o situaţie fericită. Dar ce se face omul respectiv dacă ar avea neplăceri la articulaţiile picioarelor, deci ale genunchilor, pentru că picioarele îi suportă kilogramele corpului, cu picioarele merge, cu picioarele urcă scările. Genunchiul este un exemplu de măestrie a Dumnezeirii, pentru că nici cele mai prefecţionate tehnologii nu au reuşit performanţa unei asemenea suprafeţe netede, fără rugozităţi precum suprafeţele oaselor din genunchi.

Cele mai sofisticate prelucrări de metale din industria aeronautică de la NASA n-au reuşit decât o netezime a metalelor de zece ori mai slabă decât suprafeţele oaselor din genunchi. Mulţi spun că unii au picioarele crăcănate, alţi au picioarele în x şi că nu sunt drepte. Ei nu ştiu că genunchiul este construit astfel ca femurul coapsei să nu fie o prelungire cu acela şi axa oaselor gambei. Între aceste oase e un oarecare unghi, pentru ca genunchiul să facă o mulţime de mişcări. Oasele ce intră în articulaţia genunchiului alunecă precum bilele pe o
tipsie. Dar genunchiul are stabilitate, fiindcă aceste oase sunt ţinute în hăţuri de nişte ligamente puternice, unele laterale, altele încrucişate.

UZURA ARTICULAŢIEI
Ce operaţii se fac în genunchi şi în ce situaţii? Artroza genunchiului se numeşte gonartroză. Explică acest capitol important doctor Rodica Marinescu, şeful secţiei ortopedie la Spitalul Colentina. Artroza este o afectare a cartilajului din genunchi. Primele suferinţe apar la celulele cartilajului. Apoi se observă fisuri pe cartilaje. Când nu era uzat, cartilajul era alb şi lustruit. Prin artroză, acest cartilaj apare de un alb lăptos, brăzdat de fisuri, care semnalează frecarea. Odată iniţiat, procesul de artroză începe să se altereze, chiar structura cartilajului şi degradarea continuă în cascadă. Se micşorează grosimea cartilajului, iar el se subţiază încât se poate ajunge la frecarea os pe os aducătoare de teribile dureri.

După ce a fost distrus cartilajul urmează distruegrea suprafeţelor osoase. În articulaţie apar şi ciocuri numite osteofite, care cresc tensiunile pe capsula articulaţiei şi generează la rândul lor dureri mari. Lichidul sinovial, fabricat în articulaţii de membrana sinovială ce căptuşeşte pe dinăuntru articulaţia, nu mai are calităţile ştiute, îşi pierde şi compoziţia şi vâscozitatea. Astfel, lichidul sinovial nu mai face lubrefierea, adică ungerea în articulaţie, şi nu mai hrăneşte cartilajul. Toate acestea sunt procese care înseamnă uzura, stricarea articulaţiei, adică artroza din genunchi. Şi fiindcă aminteam de solicitările suportate de genunchi să mai reţinem că în timpul păşirii piciorul se află pe pământ, genunchiul suportă forţe de trei ori mai mari decât greutatea corpului.

Care sunt cauzele apariţiei artrozelor? Această degradare artrozică apare mai devreme decât normal când se scoate în totalitate meniscul.
Meniscul preia şi repartizează uniform încărcarea forţelor din genunchi. Ţine suprafeţele osoase depărtate. A fost o vreme când meniscul, la cea mai mică afectare, era înlăturat în întregime. Mai târziu, această extirpare a meniscului pe bandă rulantă s-a dovedit păguboasă, fiindcă fără menisc artroza venea mai devreme. Apariţia intervenţiilor cu endoscopul numit în ortopedie artoscop a permis operaţii mai subtile. Mai întâi că artroscopul permite prin camera video să se vadă care este starea în amănunt a genunchiului.

SOLUŢIA: PROTEZA
Dacă meniscul este doar uşor fisurat el poate fi reparat, cusut şi rămâne pe loc. Dacă există o ruptură mică, cu artroscopul se poate decupa numai acea porţiune afectată, restul meniscului fiind lăsat în genunchi. Există şi o instabilitate a ligamentelor din genunchi. Într-o luxaţie severă a genunchiului au fost afectate ligamentele încrucişate, aşa că oamenii spun cu îndreptăţire "îmi fuge genunchiul!". Din această pricină apare artroza. Această situaţie ar putea fi prevenită dacă în momentul entorsei sau în primii ani de după s-ar repara ligamentele. Dacă de la accident sunt lăsaţi să treacă 4-5 ani se distrug meniscurile şi alte ligamente, dar şi cartilajul. Şi în zona genunchiului pot apărea infecţii de articulaţie care duc la artroză. Când genunchiul este profund afectat prin artroză nu mai există decât soluţia unei proteze de genunchi. Există proteze care se montează doar pe jumătate de genunchi, doar pe partea afectată.

Dar pentru a folosi o astfel de proteză pe jumătate, ligamentele şi alte componente trebuie să fie intacte. Mai există proteze doar pentru compartimentul dintre femur şi rotulă. Dar şi în acest caz, bolnavul trebuie să vină din timp la ortopedie. În clasa protezelor totale există un tip cu platou mobil, care permite producerea cât mai fidelă a mişcărilor genunchiului, dar şi în acest caz prezentarea la ortopedie trebuie să aibă loc urgent după instalarea neplăcerii la genunchi. Bineînţeles că există şi proteze clasice, cu platou fix. Protezele de genunchi au şi ele o viaţă limitată, deci după un număr de ani trebuie înlocuite. La a doua montare de proteză, deci înlocuind prima proteză, operaţia este mai dificilă, fiindcă se sacrifică mai mult os.

RUPEREA, DEPLASAREA LIGAMENTELOR, LUXAŢII ŞI ENTORSE
Luxaţiile sunt mai gave decât entorsele, fiindcă au fost afectate sau chiar rupte ligamente. Entorsele sunt mai puţin grave, fiindcă nu s-a ajuns la ruperea ligamentelor, ci la deplasarea lor, la întinderea lor, la fisurarea lor. Luxaţiile apar mai des la tineri decât la vârstnici. La tineri, osul este rezistent, aşa că cedează întâi structurile elastice. La bătrâni, oasele sunt fragilizate de osteoporoză şi apar mai frecvent fracturile. La copil, cel mai fragil este cartilajul de creştere din capătul osului, dar acest cartilaj se tratează mai pretenţios.

×
Subiecte în articol: ortopedie