Un alt basm "Tinereţe fără bătrâneţe"

Dacă viaţa este cel mai puţin înţeles fenomen, moartea cel mai de temut, îmbătrânirea este cu siguranţă cel mai urât. Caracterul ei universal, modul perfid în care se insinuează în existenţa noastră, perioada îndelungată şi irecuperabilă pe care ne-o răpeşte, transformându-ne, doborându-ne, schimbându-ne parcă în indivizi din altă specie, cu alte funcţii şi necesităţi, cu tratamente şi îngrijiri speciale, toate ne sperie şi ne demoralizează. Şi totuşi când apare bătrâneţea? Ce înseamnă ea? Ce transformări biologice şi fiziologice aduce în viaţa noastră? Prin ce e diferit pacientul vârstnic? Cum îl putem ajuta noi, medici, familie, societate?

Părul poate începe să albească de la 30 de ani, când acest lucru pare interesant sau extravagant, dar procesul devine comun după 50 de ani. Tot atunci, începe şi căderea lui: mai întâi pe creştet şi pe frunte, la bărbaţi sau rărindu-se uniform, pe toată pielea capului, la femei. Ulterior, albeşte şi se răreşte şi părul de pe faţă şi de pe corp. Unghiile cresc mai încet, se îngălbenesc, devin mai friabile, se crapă, ceea ce le expune infecţiilor. În special unghiile de la picioare se îngroaşă, ajungând tari şi curbate. Pielea se ridează, devine uscată, subţire şi palidă. Pe suprafaţa ei, pot apărea pete rotunde, brune, de diferite dimensiuni.

Din cauza fragilităţii vasculare, echimozele (vânătăile) apar la cele mai mici traumatisme. Rănile se vindecă mai greu şi tulburările trofice favorizează apariţia pruritului. În zonele de presiune, pielea poate fi afectată, apărând uneori ulcere greu de vindecat. Glandele sudoripare se împuţinează, astfel că, prin scăderea transpiraţiei, se pierde capacitatea de adaptare la temperaturi ridicate. Capacitatea senzorială scade, ceea ce ridică probleme dintre cele mai variate: de la dificultăţi de adaptare socială la diverse accidente, scăderea capacităţii de a se îngriji sau de a desfăşura o activitate.

VĂZ. AUZ. MIROS. GUST
Scăderea văzului este, poate, cea mai importantă. Ochiul devine uscat, cristalinul se rigidizează, ceea ce îmbunătăţeşte vederea la distanţă, dar afectează vederea de aproape. Apar frecvent cataracta sau degenerescenţa maculară (maladie care distruge retina). Auzul se reduce întâi pentru sunetele înalte. Hipoacuzia se asociază cu tinitus (o senzaţie auditivă ca un şuierat, ţiuit, produs în lipsa unui stimul sonor) şi cu tulburări de echilibru (vertij). Diagnosticul se pune după realizarea unei audiograme şi pacientul poate fi ajutat, de obicei, prin protezare auditivă. Mirosul şi gustul se diminuează, ceea ce poate duce la scăderea apetitului. Forma corporală se modifică la rândul ei.

Înălţimea scade cu circa un centimetru la zece ani, după împlinirea vârstei de 40 de ani. Acest lucru se produce prin scăderea densităţii osoase şi tasarea vertebrelor. Coloana se rigidizează şi se curbează, apărând cifoza. Umerii şi şoldurile se îngustează. Masa musculară scade cu 25%, între 30 şi 70 de ani, mai ales în lipsa exerciţiului fizic. Îngrijirea la pat trebuie redusă cât mai mult posibil, întrucât contribuie decisiv la pierderile musculare, precum şi la apariţia multor alte complicaţii.

Dacă aceste modificări exterioare sunt evidente, transformările interne sunt mai complexe şi mai numeroase. Sistemul cardiovascular este şi el cadrul unor metamorfoze dramatice. Celulele miocardice se împuţinează, forţa de contracţie şi frecvenţa inimii scad. Peretele cordului şi valvele se îngroaşă, ceea ce scade capacitatea de pompare a sângelui. Ateroscleroza vasculară avansează, ceea ce produce scăderea elasticităţii arterelor. În consecinţă, creşte presiunea în artere şi scade fluxul sangvin la nivelul tuturor organelor, inclusiv la nivelul inimii. Ca urmare, apar suferinţe grave: angină pectorală, infarct miocardic sau cu alte localizări, accidente vasculare, hipertensiune arterială, aritmii, iar în final insuficienţă cardiacă.

PLĂMÂNI
La nivel pulmonar, se produce fibroza şi rigidizarea plămânului, scăderea circulaţiei, creşterea producerii de mucus, ce ajunge să blocheze căile respiratorii şi scăderea reflexului de tuse. Creşte riscul de infecţii (viroze, pneumonii, bronşită) şi de cancer pulmonar. Pacientul prezintă, deseori, dispnee (respiraţie zgomotoasă, dificilă).

RINICHII
La nivel urinar, numărul de nefroni şi irigaţia scad, de aceea, funcţiile renale se diminuează. Bătrânii au o tendinţă de deshidratare, care agravează celelalte afecţiuni de care suferă. Nevoia de urinare este simţită mai târziu, se poate observa şi scăderea capacităţii de golire a vezicii, cu stagnare a urinei, ceea ce favorizează infecţiile urinare. Diminuarea reflexului de urinare şi relaxarea musculaturii pelvice pot duce la incontinenţă urinară. Scăderea funcţiei renale impune ajustarea dozelor medicamentelor, care pot deveni, în aceste condiţii, toxice.

SISTEMUL ENDOCRIN
La nivel endocrin, aproape toate secreţiile hormonale se diminuează. În afară de modificările dramatice induse de menopauză, scad secreţia de insulină şi producţia suprarenalei. Sistemul imunitar îşi reduce activitatea, ceea ce explică frecvenţa cancerelor, infecţiilor şi bolilor autoimune.

INSOMNIE
Persoanele vârstnice suferă, deseori, de insomnie şi au un somn superficial. Ele au şi tendinţa de a dormi în timpul zilei. Deseori, tulburările de somn sunt date de anumite afecţiuni (dureri cronice, necesitatea de a urina în timpul nopţii din cauza diabetului zaharat sau a adenomului de prostată) sau poate fi efectul unor medicamente (antidepresive, antihipertensive etc.). Iar din cauza lipsei de odihnă se instalează oboseala, confuzia, tulburări de concentrare.

ACCIDENTE VASCULARE CEREBRALE
Numărul neuronilor se reduce simţitor pe măsură ce înaintăm în vârstă, dar acest lucru nu este pe deplin răspunzător de tulburările motorii, de gândire sau de comportament. În anumite situaţii, distrugerile celulare mari (de exemplu, după accidente vasculare cerebrale) au un efect minim, în timp ce afectări mici ale scoarţei se pot asocia cu pierderi funcţionale importante. Cel mai frecvent simptom este depresia, dar se mai pot întâlni stări de confuzie, pierdere a memoriei, scăderea abilităţilor fizice şi psihice, demenţă, pareze, paralizii. Există maladii neuro-psihice mai des întâlnite la această vârstă: boala Parkinson, Alzheimer, accidentele vasculare cerebrale.

MENOPAUZA
Poate că nimic nu ne vesteşte mai acut apropierea bătrâneţii ca instalarea menopauzei. În ciuda progreselor medicale şi terapeutice, acest lucru continuă să le sperie pe femei. Menopauza se produce între 45-52 de ani şi se caracterizează, pe scurt, prin apariţia amenoreei pentru mai mult de 12 luni. În realitate, este un proces complex, ce afectează întregul organism al femeii, impunând o tratare separată a subiectului. La menopauză, ovarul nu mai produce estrogeni (hormoni feminini), uterul se micşorează, mucoasa uterină devine subţire şi fragilă, vaginul devine îngust, cu pereţii subţiri, elasticitatea sa scade, iar mucoasa acestuia devine uscată şi sensibilă.

Aceste transformări morfologice sunt însoţite de numeroase fenomene neplăcute: oboseală, tulburări de concentrare, cefalee, bufeuri, insomnie, iritabilitate, transpiraţii, creştere în greutate. Simptomele sunt neplăcute, iar impactul psihologic al procesului este mare, aşa că, de multe ori, femeile îşi doresc un tratament hormonal de substituţie, lucru care poate fi făcut sub supraveghere medicală, cântărind atent beneficiile şi riscurile. Sânul se atrofiază, riscul de cancer creşte, astfel că, după vârsta de 50 de ani, mamografia are o indicaţie medicală anuală.

ŞI LA BĂRBAŢI
Şi bărbaţii prezintă la această vârstă tulburări hormonale. Reducerea producţiei de testosteron induce scăderea masei musculare, anxietate, disfuncţii erectile, scăderea activităţii sexuale, depresie, insomnie. În această perioadă apar frecvent afecţiuni ale prostatei: adenomul şi cancerul, precum şi dese infecţii genito- rinare.

ROLUL FAMILIEI
Dacă rolul medicului este clar, să ne referim la rolul familiei, mai ales al copiilor. Fireşte, e o datorie morală să îţi ajuţi părinţii. Ne vom referi punctual la câteva probleme care nu trebuie neglijate. De multe ori, bătrânii nu realizează sau nu îşi acceptă problemele medicale nici faţă de ei înşişi. Alteori, din dorinţa de a nu părea vulnerabili, bătrânii îşi ascund simptomele în faţa medicului. Uneori vorbesc despre ele cu cei apropiaţi, alteori, nici cu aceştia. De aceea, trebuie să fiţi pregătiţi să sesizaţi anumite semne clinice noi sau agravarea unora vechi: scădere în greutate, tulburări de memorie, stări confuzionale, schimbări de dispoziţie, dureri, dispnee, letargie etc., pe care să le comunicaţi medicului.

În al doilea rând, trebuie să vă asiguraţi că interiorul locuinţei acestora e sigur, că nu există suprafeţe alunecoase sau prea strâmte, că au lumină suficientă, că instalaţiile electrice sau de încălzire sunt în bună stare de funcţionare. În caz contrar, se pot produce accidente casnice, care la această vârstă pot avea consecinţe dramatice. Dacă observaţi pe corpul lor echimoze, ele pot fi cauzate de căderi, datorate unor probleme medicale sau unor accidente, impunându-se măsuri în ambele cazuri. Fiţi informat cine este medicul lor de familie, ce medicamente iau, când trebuie să se prezinte la control, asigurându-vă că respectă indicaţiile medicale.

RECOMANDĂRI
Fireşte, vârstnicii privesc cu mai multă înţelepciune chiar şi îmbătrânirea. Să ne referim în continuare la măsurile pe care trebuie să le ia pacientul însuşi. O activitate fizică, adaptată vârstei şi problemelor de sănătate, este absolut necesară: mersul pe jos, grădinăritul, gimnastica de cameră, mişcările de întindere sunt foarte indicate. Evitaţi stresul, eforturile fizice prea mari şi odihniţi-vă suficient, dar fără a va face un obicei din a petrece mult timp întins în pat. Menţineţi-vă greutatea corporală în limite normale. Regimul alimentar trebuie să fie adaptat maladiilor de care suferiţi, să conţină fructe şi legume proaspete, cereale, proteine de bună calitate, din care ar fi indicat ca o parte să provină din soia, să fie sărac în sare şi grăsimi şi să nu conţină dulciuri concentrate şi hrană chimizată.

Limitaţi cantitatea de alcool consumată şi categoric renuntaţi la fumat (activ sau pasiv). Păstraţi un cerc de prieteni, căutaţi-vă preocupări stimulative, cultivaţi-vă hobiurile. Petreceţi zilnic timp în aer liber, protejându-vă de frig, dar şi de temperaturile mari. Asiguraţi-vă că în casă totul este sigur şi bine organizat. Dacă aveţi probleme cu deplasarea purtaţi încălţăminte comodă, cu talpă groasă, sigură, folosiţi un dispozitiv ajutător. Consultaţi periodic medicul de familie, nu ezitaţi să îi comunicaţi toate simptomele dumneavoastră, urmaţi toate indicaţiile pe care le primiţi de la el (consulturi de specialitate, investigaţii paraclinice, regim alimentar, tratamente, vaccinări etc.) şi oricât de neplăcut vă este nu ezitaţi să vă internaţi pentru diagnostic sau tratament dacă vi se cere. Sunt optimişti care afirmă că bătrâneţea e doar o stare de spirit. Nu e tocmai aşa. Ea aduce modificări biologice, o patologie medicală proprie şi o agravare a celei generale. Să le tratăm cu atenţie, cu responsabilitate, dar şi cu seninătate şi speranţă...

DUPĂ 30 DE ANI
Nu începem să îmbătrânim din momentul în care ne naştem. Dar după vârsta de 30 de ani încep să apară pierderi celulare, alterări metabolice şi funcţionale ale acestora, afectări ale ADN-ului, care, în timp, devin din ce în ce mai numeroase. Capacitatea de diviziune a celulelor descreşte, ele fiind înlocuite cu ţesut fibros sau grăsime, vascularizaţia se reduce, astfel că, după 50 de ani, capacitatea funcţională hepatică, renală, cardiacă, cerebrală intră în declin, articulaţiile degenerează, ţesutul osos şi muscular se diminuează.

OASE FRAGILE
Osteoporoza e mai frecventă la femei, după menopauză, dar poate fi depistată şi la bărbaţi. Oasele devin fragile şi creşte riscul de fracturi, mai ales la pumn, şold, coloană sau membrele inferioare. Articulaţiile se distrug şi se deformează, iar mobilitatea lor se reduce. Lichidul articular scade, ceea ce produce frecarea capetelor articulare, fenomen extrem de dureros.

HIPOTENSIUNE
În mod paradoxal, vârstnicii pot prezenta hipotensiune arterială ortostatică, adică scăderea marcată a tensiunii arteriale la ridicarea bruscă în picioare, ceea ce poate da ameţeli, leşin, expunându-i la căderi. Pentru a preveni fenomenul, persoana în vârstă trebuie să se ridice încet, mai întâi pe marginea patului, apoi, peste câteva minute, în picioare.

BOLI
Îngrijirea pacienţilor vârstnici este o problemă de cooperare interdisciplinară, căci aceştia au frecvent patru-cinci sau uneori chiar mai multe maladii. Prima verigă este desigur medicul de familie, care va colabora cu medici de diverse specialităţi, între care obligatoriu cu un specialist în geriatrie (disciplină care se ocupă cu afecţiunile şi tratamentul bolnavilor vârstnici), eventual cu un psiholog sau un asistent social. Cele mai frecvente simptome ale pacientului vârstnic: ameţeala, sincopa, leşinul, durerile, tulburările de mobilitate, scăderea în greutate şi scăderea apetitului. Maladiile vârstnicului sunt numeroase şi greu de ordonat, căci ele interferă. Cele mai des întâlnite sunt: cancerele şi leucemiile, de diverse etiologii, care, uneori, paradoxal, pot avea o evoluţie mai blândă decât la tineri; osteo-artrozele degenerative, demenţa, diabetul zaharat, fracturile de şold sau de femur, osteoporoza, herpesul, boala Parkinson, accidentele vasculare cerebrale, cardiopatia ischemică, pneumoniile, infecţiile sistemice, scăderile de văz şi de auz, probleme ale cavităţii bucale, anemii şi lista poate continua.