Veşti de la plămân

Când omului îi curge sânge, nu atunci când se răneşte, şi cons­tată o urmă de sânge în scaun, în pi­pi, în scuipat, în vo­mă, acela e argumentul bubuitor ce-l obli­gă să ia pri­mul tramvai şi să se ducă la un spital.

Dacă la alte semne: du­re­rea, slăbiciunea, tusea, arsuri, în mod gre­şit, oamenii mai amâ­nă vizita la doctor, atunci când sân­ge­rea­ză cu gră­bire ei bat la uşa spitalului. Şi diagnosticul din timp, urmat de tra­ta­ment încă din faza incipientă a bo­lii, con­ţine în el sâmburele învingerii maladiilor. Multe dintre boli se locali­zează în plămân şi în aparatul respirator. Ca ata­re, e bine să ştie fie­ca­re om ce semne dau plămânii cum că ceva e în ne­re­gulă.

Ex­pli­că simptomele date de plămân prof. gen. dr Teodor Horvat, şeful Clinicii de chirurgie to­ra­ci­că de la Spitalul Militar Central. Plămânul dă şase simptome: tu­sea, ex­pectoraţia, scuipatul de sânge (hemoptizia), dispneea (sufocarea), dure­rea şi tumora ce poate fi palpată.

Să vedem ce e cu primul simptom, tusea. Tusea este un reflex. De fapt, este o bi­ne­cu­vân­tare, căci prin tuse ne curăţăm ar­bo­rele respirator. Dacă n-am tuşi şi expectora, ne-am îneca în propriile secreţii. Tusea ne curăţă de secreţiile noas­tre, dar şi de cor­pii străini pătrunşi în aparatul respirator.

Să atragem atenţia că e peri­culos să vorbeşti şi să râzi în timp ce mesteci mânca­rea. Fiindcă bucăţele de mâncare pot bloca laringele, adică pot intra pe partea de respiraţie, şi se produ­ce asfixie­rea. Sunt oameni care mor fiindcă le-a intrat pe trahee un dumicat de mâncare. De regulă, când un om se îneacă şi nu mai poate respira din pricina mâncării alu­ne­cate pe drumul celălalt, aspectul e dramatic şi cei din jur se sperie de asfixi­e­rea omului de lângă ei. Este greşită metoda de a-l bate pe spa­­te pe acest om. Acest obicei n-are nici o eficacitate. Alta e manevra ce trebuie făcută. Cineva îl îm­bră­ţi­şea­ză pe cel ce s-a înecat cu mâncare şi îi apasă cu pu­tere partea superioară a ab­do­menului sub stern. Astfel, creş­te presiunea în ab­do­men, diafragma apasă şi ea pe cutia toracică şi creşte, im­pli­cit, presiunea în torace, iar corpul străin este aruncat afară.