x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Sanatatea familiei Vocea gâjâită de patefon stricat

Vocea gâjâită de patefon stricat

de Florin Condurateanu    |    18 Mai 2010   •   00:00
Vocea gâjâită de patefon stricat
Sursa foto: /Thinkstock

Teribilă plămădire dumnezeiască este vocea omului. Tonalităţile vocii fiecăruia ne fac unici, vocea cu modulaţiile ei pentru fiecare dintre noi este un fel de amprentă. Pătrunzând în subtilitatea vocii unui om, niciodată n-ai să găseşti un glas identic până la cel mai mic amănunt cu glasul altui om. Există în unele glasuri ceva superb.



GLASURI DE NEUITAT
Forţa vocii se ia de mână cu semnul unei personalităţi puternice, glasul poate să dea încredere celor din jur, dar şi să-i mângâie prin catifelarea lui. Au existat voci extraordinare în teatrul românesc: marele Vraca, Calboreanu. Şi, mai recent, câteva exemple, Gheorghe Cozorici, Codrescu, Emanoil Petruţ, Florina Pittiş. Nici nu mai amintim de splendoarea vocilor artiştilor celebri care cântă înălţător.

Ei bine, vocea este fabricată iniţial din cele două corzi vocale nu mai lungi de 2-3 cm, care se ating şi se depărtează inconfundabil în curentul de aer. Dar caracteristicile vocii unui om mai vin şi din cutiile de rezonanţă, care sunt camerele alcătuite de oase în sinusuri, în cavitatea bucală. Şi, nu în ultimul rând, marele profesor ORL Dorin Sarafoleanu atrăgea atenţia că, pe lângă însuşirile din naştere ale glasului unui om, sunt importante şi instruirea vocii, şi şcoala de cântăreţi, de actori sau de oratori.

Uneori, însă, apar necazuri în drumul vocii şi glasul este dat peste cap, bruiat de boli, viciat semnificativ. Marele actor Amza Pellea a murit atât de devreme şi cu o adâncă tristeţe în suflet. Creaţia magistrală a lui în monumentalul film "Mihai Viteazul" a fost zbuciumată de un ghinion. Maestrul Sergiu Nicolaescu povesteşte că, în timpul filmărilor, cel mai bun actor cu care a lucrat, Amza, a avut nişte necazuri apărute la corzile vocale.

Şi l-au făcut pe Amza Pellea să vorbească precum un adolescent în perioada schimbării vocii. Când gros şi profund, când piţigăiat şi gâjâit din pricina neregulilor în corzile vocale. Cu durere în suflet, Sergiu Nicolaescu a fost obligat să-l dubleze ca voce pe marele Amza cu glasul actorului Emanoil Petruţ. Intrând solemn, cum era Amza, el a rostit celebrele cuvinte "Pohta ce-am pohtit, Ardealul, Moldova şi Ţara Românească" cu glasul lui Emanoil Petruţ.

Solista atât de iubită Mirabela Dauer, catalogată ca având vocea cu cel mai impresionant dramatism, a avut şi ea cu ani în urmă necazuri. Mirabela şi-a dat toată viaţa şi sufletul pe scenă. Nu s-a menajat şi uneori a cântat cu atâta patimă, încât în culise scuipa sânge din corzile vocale.

EXPLICAŢIA SPECIALISTULUI
Care sunt supărările apărute în glasul unui om? Lămureşte acest subiect profesorul Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi preşedintele Societăţii Internaţionale de ORL a Ţărilor de Limbă Latină. După ce un om se ceartă cu glas ţipat sau urlă la un meci, apare o hemoragie pe corzile vocale. Se rup vase, se acumulează sânge şi apare o pungă, un mic hematon cu sânge.

A doua zi după urlete, omul abia mai vorbeşte şi glasul lui este gâjâit ca o placă de patefon uzată. Medicul recomandă repaus vocal, să nu vorbească şi un tratament cu medicamente. Vocea se repară în câteva săptămâni dacă omul este ascultător.

NODULI
Pe corzile vocale apar şi noduli. Vocea omului se formează în treimea anterioară a corzilor. Pe distanţa de 1,5 cm în lungime, corzile se apropie, se lipesc şi apare vorbitul. Prin trecerea timpului, după atâtea lipiri ale corzilor vocale, apar bătături pe corzile vocale, adică noduli pe corzile vocale. În primele şase luni de la începutul acestei suferinţe, nodulii sunt moi. Prin tratament medicamentos, repaus vocal şi exerciţii de foniatrie, adică exerciţii cu vocea, aceşti noduli dispar.




Dacă nodulii se învechesc şi se întăresc, unica soluţie este intervenţia chirurgicală. Este o operaţie delicată, fiindcă medicul ORL-ist trebuie să lucreze cu mare atenţie pentru a nu ciupi din ţesutul corzilor vocale.

POLIPI
Pe corzile vocale nu trebuie să existe nici o adâncitură, ele trebuie să fie perfect drepte. Totuşi, pe corzile vocale pot să mai apară polipi. Aceştia apar pe o singură coardă, unde se produce vocea. Cei care ţipă, sunt fumători şi au boli de reflux gastroesofagian au riscuri mai mari de polipi. Vestea bună este că polipii pe corzile vocale nu sunt canceroşi. Operaţia asupra lor se face sub microscop şi se intervine când nodulii au crescut până la dimensiunea unei boabe de mazăre sau de fasole.

Este o operaţie de chirurgie clasică sau cu endoscopul. Fumătorii ajung la faza de laringită tabacică când inflamaţia pe corzile vocale devine cronică şi vocea este groasă, spartă, ca atunci când ai guturai.

DE LA LARINGITĂ LA CANCER
Laringita cea mai deasă este în timpul gripelor, al virozelor, când omul trebuie să bea ceaiuri calde şi să folosească antiinflamatoare locale. Fumătorii şi băutorii ajung la laringite cronice când vocea se îngroaşă şi nu mai revine la modulaţiile ei frumoase. Se irită mucoasa de pe corzile vocale, se strică alcătuirea acestei mucoase care este o metaplazie, adică o stare precanceroasă.

De aici se ajunge la laringita cronică sau la cancerul de laringe. Fumătorii de două pachete de ţigări pe zi, dar chiar şi de numai un pachet au un risc crescut de cancer de laringe. Asocierea dintre tutun şi alcool este un prăpăd. Tutunul creează nişte pungi de gelatină pe corzile vocale şi aceste corzi nu mai vibrează normal.

Trebuie făcută o intervenţie cu endoscopul şi nişte incizii mici, cu pense delicate pentru extragerea acestor pungi de gelatină. În stările precanceroase, ORL-istul cu endoscopul răzuieşte leziunile precanceroase de pe corzile vocale. O răguşeală tratată, care nu dispare după trei săptămâni, trebuie să însemne un semnal de alarmă. Căci răguşeala persistentă mai mult de trei săptămâni poate fi semnul unui cancer de laringe.

RĂGUŞEALĂ
Inflamaţiile pe corzi şi poluarea duc la răguşeală. O răguşeală se tratează prin repaus vocal. Aproximativ trei săptămâni, cei cu răguşeală accentuată trebuie să tacă şi comunicarea să se facă prin scris. În acest timp, se face tratament cu medicamente antiinflamatoare, cu hormoni şi cu medicamente antidiabetice. După trei săptămâni, revenirea vocii se face şi prin exerciţii foniatrice conduse de un specialist. Dacă omul răguşit vine din timp la doctor, îşi menajează prin repaus vocea şi dacă urmează tratamentul, recuperarea vocii se face într-un timp mai scurt.

×
Subiecte în articol: orl