Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dincolo de voinţa şi motivaţia fiecăruia, există un motiv biologic care determină fumătorii să renunţe mai greu la ţigară: dependenţa de nicotină.
Dincolo de voinţa şi motivaţia fiecăruia, există un motiv biologic care determină fumătorii să renunţe mai greu la ţigară: dependenţa de nicotină. Gradul de dependenţă variază de la individ la individ, ca şi reacţiile care apar la oprirea aportului de nicotină. “Interesant este că femeile, deşi încep să fumeze mai târziu decât bărbaţii, dezvoltă un grad de dependenţă mai mare şi renunţă cu mare dificultate la acest obicei”, ne spune dr Magdalena Ciobanu, coordonatorul Centrului de consiliere pentru renunţarea la fumat, din cadrul Institutului de Pneumologie “Marius Nasta” din Bucureşti. Sevrajul nicotinic este trecător. Manifestările au un punct culminant după 48-72 de ore fără nicotină, pentru ca apoi să scadă treptat în trei sau patru săptămâni. “Fiind un drog în adevăratul sens al cuvântului, tutunul perturbă funcţionarea creierului, generând o dependenţă atât fizică, cât şi psihică”, explică dr Magdalena Ciobanu.
Exagerare
După ce am renunţat la fumat, putem experimenta diverse senzaţii, unele de natură psihică, altele fizice. Fumătorii au tendinţa de a exagera gravitatea acestor simptome specifice sevrajului şi de a minimaliza beneficiile. Nevoia acută de a fuma este simptomul tipic sevrajului nicotinic şi cel mai des întâlnit. “Îmi cere organismul”, spun cei care renunţă la fumat. Trăirea lor este reală şi este cauzată de scăderea concentraţiei de nicotină din sânge. Din fericire, aceste episoade sunt de scurtă durată (1-3 minute), însă pot surveni chiar şi la câteva luni după ce aţi renunţat la fumat. “Intensitatea acestei senzaţii depinde, fireşte, de gradul de dependenţă nicotinică, dar şi de factori de ordin psihic, precum toleranţa la stres şi durere, dependenţa de gest, contextul social”, precizează dr Magdalena Ciobanu. Nervozitatea, iritabilitatea, anxietatea sunt alte asemenea manifestări ale sevrajului nicotinic. Ele pot dura de la câteva zile la câteva luni, în funcţie de capacitatea de adaptare a fiecărei persoane. În cazul fumătorilor care nu s-au pregătit psihic suficient înainte de a face marele pas sau al celor care nu au o motivaţie puternică poate apărea o stare de depresie, de frustrare sau de furie în primele zile fără ţigară.
Dureri de cap
La aceste trăiri psihice se adaugă şi cele fizice, biologice. Multe persoane care renunţă la ţigară acuză senzaţie de ameţeală şi dureri de cap. “După renunţarea la fumat, concentraţia oxigenului din sânge creşte ca urmare a dispariţiei monoxidului de carbon din sânge. În plus, absenţa nicotinei, substanţă puternic vasoconstrictoare, produce o creştere a fluxului de sânge către creier, ceea ce poate provoca uneori migrene. Ameţelile pot apărea o dată sau de două ori pe zi, în prima săptămână fără nicotină şi durează în mod normal una-două secunde”, explică dr Magdalena Ciobanu.
Mulţi dintre foştii fumători remarcă o poftă de mâncare mai mare decât în trecut. Explicaţiile sunt multiple: revenirea la normal a centrului foamei şi saţietăţii, revenirea la normal a metabolismului, înlocuirea gestului de a fuma cu cel de a mânca. Şi fiindcă asimilarea hranei este mai eficientă, poate apărea o creştere în greutate. În lipsa nicotinei, dar şi a disturbării ritualului matinal, tranzitul intestinal poate fi şi el afectat pentru o perioadă scurtă de timp.
O altă senzaţie specifică sevrajului nicotinic este tremurul uşor al mâinilor, care deseori se menţine pe o perioadă de câteva săptămâni de la renunţarea la fumat. Transpiraţia este o reacţie similară tremurului, care dispare şi ea după câteva săptămâni. Băile calde pot ameliora cele două simptome. Brahicardia (ritm cardiac lent) şi scăderea tensiunii arteriale sunt alte consecinţe ale absenţei nicotinei, care în mod normal produce tahicardie şi creşte tensiunea arterială. Valoarea tensiunii arteriale înregistrate după renunţarea la fumat este de fapt cea normală şi reală. Unii fumători se plâng de insomnii după ce au renunţat la viciul lor. Explicaţia: renunţarea la fumat creşte cantitatea de energie din organism, iar faptul că ne trezim foarte devreme nu trebuie interpretat ca insomnie, ci doar ca un semn că suntem suficient de odihniţi.
După ce renunţăm la fumat, cilii care tapetează căile aeriene se refac şi încep să cureţe arborele bronşic de mucozităţi, ceea ce cauzează o accentuare a tusei, care va dura câteva săptămâni. “În plus, printre aditivii care există în ţigări se regăsesc şi unii care produc o uşoară bronhodilataţie, mascând uneori o boală. În aceste cazuri, renunţarea la ţigări scoate la iveală o afecţiune precum bronşita cronică, ce necesită prezentarea de urgenţă la medicul specialist”, atrage atenţia dr Magdalena Ciobanu.
Consiliere psihologică
Dependenţa de nicotină este nu doar fizică, ci şi psihică şi socială, fumatul fiind considerat o metodă de a face faţă stresului, plictiselii, anxietăţii, furiei, ori o metodă de integrare în societate, de acceptare în grupul de prieteni. De aceea, în demersul de a renunţa la fumat este bine să fim sprijiniţi atât de un medic pneumolog, cât şi de un psihoterapeut. Dacă manifestările fizice ale sevrajului pot fi reduse cu ajutorul substituenţilor de nicotină (plasturi, gumă de mestecat, pastile), soluţia în cazul dependenţei psihice este consilierea psihologică. Despre această terapie ne vorbeşte psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.
Important este ca persoana care vrea să renunţe la fumat să se adreseze specialistului de bunăvoie. Ca orice altă alegere, decizia de a abandona ţigara are şanse de reuşită numai dacă vine din interior, din propria convingere. Asta înseamnă că trebuie să existe nevoia interioară de a renunţa la fumat. În schimb, dacă o persoană este trimisă cu forţa la psiholog, consilierea terapeutică nu este eficientă.
În cazul renunţării la fumat, este indicată terapia cognitiv-comportamentală, care acţionează pe principiul învăţ-dezvăţ. În locul automatismelor care întreţin dependenţa de ţigară, fostul fumător este învăţat să-şi formeze alte automatisme. De exemplu, schemele de gândire legate de fumat (“Am pauză, fumez o ţigară”, “După ce mănânc, fumez o ţigară”, “Sunt nervos, mă detensionez fumând”, “Am de lucru, e necesar să mă concentrez, îmi aprind o ţigară”, “Mă simt bine, sunt relaxat, îmi aprind o ţigară”) vor fi înlocuite cu alte activităţi plăcute (“Decât să fumez o ţigară mai bine fac ceva plăcut: mă uit la televizor, mănânc ceva bun, răsfoiesc o revistă sau o carte, mă machiez, îi dau telefon unei persoane dragi”). Cu alte cuvinte, prin terapia cognitiv-comportamentală, omul învaţă să gândească altfel şi să se comporte altfel pentru a renunţa la fumat.
Motivaţie
Pe parcursul şedinţelor de psihoterapie sunt scoşi la lumină factorii motivaţionali ai persoanei care vrea să renunţe la fumat. Se porneşte de la întrebarea “De ce fumezi?”, apoi se detaliază prin alte întrebări: “Îţi face bine sau nu-ţi face bine?”, “Cum te simţi după ce fumezi?”, “De ce vrei să te laşi de fumat?”. În continuare se fac trimiteri către familie, aspecte financiare, beneficii aduse de renunţarea la fumat. Dacă omul înţelege de ce este necesar să nu mai fumeze are şansa de a scăpa de acest obicei.
Fiind o terapie de scurtă durată, terapia cognitiv-comportamentală durează între 3 luni şi 6 luni. Eficienţa psihoterapiei depinde de la persoană la persoană. Pentru unii poate da rezultate permanente, pentru alţii numai pe o perioadă de 6 luni – 1 an, după care se reapucă de fumat. Rezultatele depind în mare măsură de motivaţia persoanei respective. Important este ca iniţiativa să vină din propria convingere. Dacă i se impune acest lucru din afară, rezultatul va fi de cele mai multe ori negativ, pentru că nu este motivaţia personală, ci motivaţia altcuiva.
Cel mai greu este pentru cei care fumează de plăcere să-şi găsească o motivaţie puternică. Fumatul fiind resimţit ca o plăcere, este foarte greu să spună că s-au săturat de ceva ce le place. Conducându-se după principiul plăcerii, ei nu reuşesc să se automotiveze pentru a scăpa de dependenţa nicotinică. Poate doar frica de boală sau dorinţa de a avea un copil să-i facă să nu se mai atingă de ţigară. De obicei, când omul simte organic, pe propria piele că fumatul îi face rău, de-abia atunci conştientizează riscurile şi realizează că e momentul să se oprească. Atenţie însă, să nu fie prea târziu...
FITOTERAPIE. Pedicuţa, obligeana, menta, salvia, podbalul sunt recunoscute pentru proprietăţile lor antitabagice. Cei care vor să renunţe la fumat pot să bea până la un litru de infuzie de mentă sau salvie zilnic. Din infuzia de pedicuţă nu se bea mai mult de o cană zilnic, această plantă poate deveni toxică dacă este consumată în exces. “Pedicuţa este prima pe lista adjuvantelor interne recomandate celor care vor să renunţe la ţigară. Infuzia se pregăteşte dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă fierbinte”, ne spune dr Cristina Pavel, medic specialist medicină de familie, cu competenţă în apifitoterapie şi homeopatie. În aceleaşi scopuri poate fi folosită şi tinctura de pedicuţă, în doze de câte cinci-zece picături pe zi. De asemenea, propolisul brut are un gust asemănător cu tutunul, de aceea mestecarea a două-trei bucăţele de propolis îi ajută pe fumători să nu mai deschidă pachetul cu ţigări.
INHALATOR, SPRAY. Dependenţa nicotinică asociată cu cea gestuală poate fi tratată cu ajutorul inhalatoarele cu nicotină. Persoana aflată în sevraj tabagic aspiră nicotina dintr-un tub care are forma unei ţigări, ceea ce vine în ajutorul fumătorilor care nu reuşesc să renunţe la obiceiul de a duce mâna la gură. Spre deosebire de alte tipuri de inhalatoare, cel cu nicotină furnizează vaporii de nicotină în cavitatea bucală şi nu în plămâni. Iniţial, se folosesc 6-12 cartuşe zilnic şi fiecare cartuş poate fi folosit de două-trei ori (două-trei pufuri). Doza se reduce treptat, pe parcursul a trei luni. După folosirea inhalatorului pot apărea efecte adverse precum iritaţii ale gâtului şi cavităţii bucale, tuse, dar intensitatea lor scade în timp. Sprayul nazal este o alternativă pentru ameliorarea simptomelor sevrajului tabagic. El are avantajul că este simplu de utilizat, însă nu este indicat persoanelor cu alergii, polipi nazali sau probleme ale sinusurilor.
MEDICAMENTE. Tratamentul recomandat persoanelor care vor să renunţe la fumat cuprinde medicamente care acţionează asupra centrului plăcerii din creier, acolo unde îşi exercită influenţa şi nicotina. Medicamentele nu pot fi utilizate concomitent cu substituenţii de nicotină. Însă cei care aleg varianta tratamentului cu pastile trebuie să ştie că acestea pot avea efecte adverse. Tratamentul durează între două şi trei luni. Medicamentele sunt gratuite şi se eliberează numai pe bază de prescripţie medicală. În schimb, plasturii şi guma cu nicotină trebuie achitate din buzunarul pacienţilor.
