Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A da bătaia jos din pod şi a o folosi ca pe o pastilă pentru a-l cuminţi pe copil este un obicei periculos şi frecvent. Situaţia la nivel naţional este alarmantă: părinţi care-şi bat copiii, părinţi care se bat în faţa copiilor. Statisticile arată că 63% dintre copii mărturisesc că părinţii îi bat cu băţul, cureau sau lingura de lemn, iar lovitul cu palma sau urecheala nu sunt percepute de majoritatea părinţilor şi a copiilor ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic. 20% dintre părinţi consideră bătaia un mijloc de educaţie a copilului. Şi nu e doar bătaia. Dr. Gabriela Iorgulescu, preşedinta Societăţii Academice a Ştiinţelor Comportamentale din România (SASCR), face un inventar cu urmări dramatice pentru un număr din ce în ce mai mare de copii : abuz sexual, emoţional, psihologic, verbal, de substanţe periculoase, drogare intenţionată sau neintenţionată, rele tratamente, neglijare, exploatare, abandon etc
Afecţiuni psihice, tentativă de suicid
Aceste procente reci reuşesc să schiţează un portret al copilului confruntat cu diverse forme de abuz. Un copil cu tulburări comportamentale majore. “Sunt afecţiuni psihice foarte grave, tentativă de suicid, dar şi un stil de viaţă dezechilibrat din cauza abuzului, mă refer la consum de alcool, droguri, tutun sau chiar la alimentaţia nesănătoasă etc.”, avertizează conf. dr. Alexandru Rafila, specialist în politici de sănătate şi preşedintele Societăţii Române de Microbiologie.
Cauzele sunt multiple. Lipsa de educaţie a părinţilor şi sărăcia sunt prioritare. “Eu cred că multe dintre formele de abuz asupra copilului sunt o consecinţă a lipsei de educaţie a părinţilor. Dar să nu uităm că, în prezent, în cel puţin un million de familii, părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. De regulă, copiii sunt lăsaţi în ţară, în cel mai bun caz în grija bunicilor, ori la rude, prieteni sau vecini. Iar copiii sunt expuşi diferitelor forme de abuz », subliniază conf. dr. Alexandru Rafila. Şi cum la noi, reţeaua de medicină şcolară este pe cale de dispariţie, soluţia susţinută de conf. dr. Rafila este ca personalul medical să fie pregătit pentru a depista formele de abuz la copil. Este vorba de medicul de familie, medicul dentist. De asemenea, implicarea în prevenţia violenţei asupra copilului a asistenţei medicale comunitare, făcută de medici şi asistenţi calificaţi.
Preşedintele Societăţii Române de Pediatrie, dr. Marin Burlea, consideră cel mai dramatic “sindromul copilului bătut”. “Sunt cupluri care se bat, folosind copilul pe post de bâtă, dovadă fiind leziunile acumulate, în diverse stadii, fracturile mai noi sau mai vechi. Din păcate, aşa cum povesteşte dr. Burlea, în unele familii cu mulţi copii, cu părinţi ignoranţi şi fără venituri sigure, persistă obiceiuri medievale de sedare a bebeluşului. Fie înmoaie suzeta în ţuică şi o dă acestuia să o sugă . Fie au în curte tufe de mac. Pun seminţele într-un tifon şi îl dau copilului să sugă, ceea ce creează dependenţă cu consecinţe devastatoare.
Profesori violenţi
Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, recunoaşte că avem cazuri de elevi spitalizaţi din cauza violenţei în şcoală. Şi nu numai din cauza violenţei între copii, ci, mai grav, din cauza violenţei profesorului asupra copiilor. »Am avut un profesor care a lovit un elev şi el ţine în continuare cursuri, deoarece legislaţia este destul de sumară », semnalează ministrul Pricopie. Dar sunt situaţii când copilul vine la şcoală cu vântăi sau acumulează foarte multe absenţe. “E clar că acel copil are o problemă. Face parte din obligaţia şcolii şi a cadrului didactic să ia legatura cu familia. În felul acesta semnalele sunt trase din timp şi nu atunci când se ajunge la medicul legist. Chiar ministrul Pricopie sesizează că sunt mulţi directori de unităţi şcolare care nu ştiu ce să facă atunci când un copil vine, de exemplu, cu vânătăi la şcoală. “Ei uită ca au obligaţia de a informa în cel mai scurt timp Poliţia, Protecţia copilului. Cred că un curs special în modulul de pregătire pedagogică este foarte necesar, astfel încât cadrele didactice să ştie exact ce trebuie să facă în asemenea situaţii », spune ministrul Pricopie.
Prevenţia
Legislaţia prevenţiei şi metodologia identificării violenţei şi neglijenţei în cazul copilului din perspectivă medicală, pedagogică şi psihologică sunt incomplete, avertizează dr Gabriela Iorgulescu, preşedinta SASCR. În acest sens, SASCR susţine o serie de amendamente şi completări la legile sănătăţii şi a protecţiei copilului. « Concret, dorim să se introducă în legea aflată deja în vigoare consultul obligatoriu atât cel medical, cât şi cel stomatologic, formarea profesională a medicilor şi pedagogilor pentru identificarea formelor de abuz în cabinet, dar şi în grădiniţe şi şcoli, realizarea unei fişe clinice strandardizate şi înregistrarea statistică la nivel naţional a cazurilor de abuz, monitorizarea o perioadă îndelungată a victimelor, dar şi a abuzatorilor la ieşirea din detenţie, înăsprirea pedepselor – de la amenzi foarte mari până la închisoare - de complicitate şi neraportare a oricărei forme de abuz » , precizează dr Gabriela Iorgulescu.
