Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stau de vorbă cu Adrian Năstase şi Dana Năstase pentru o emisiune la Antena 2 şi pentru un articol la Jurnalul Naţional în casa lor din Strada Zambaccian. Casa din Zambaccian, vorba poetului, "lung prilej de vorbe şi de ipoteze". În casa aceasta au intrat procurorii de la DNA ca să măsoare termopanele. Noi am intrat să măsurăm amintirile. Îl întreb pe Adrian Năstase când a avut cele mai apăsătoare nopţi, cu insomnii: atunci când era prim-ministru, când era ministru de Externe, când era preşedinte de Parlament, când era preşedintele celui mai mare partid - PDSR? "Cele trei mai zbuciumate nopţi le-am avut când nu mai eram în aceste funcţii. Mă frământam de ce nu mai îndeplinesc aceste funcţii, ce-aş fi făcut dacă mai aveam acele sarcini."
Completează Dana: "Adrian nu face nimic din obligaţie, totul porneşte din pasiune, din plăcerea lucrului bine făcut, aşa că nu a adus în familie presiunea, tensiunea marilor responsabilităţi. După ce a încheiat rolul de ministru de Externe, eu şi băieţii l-am rugat să nu mai accepte funcţii de mare solicitare, i-am zis să rămână doar în Parlament. Ne-a răspuns că România merită să mai sacrifice doi ani din viaţa lui. Şi aşa s-au făcut 20 de ani. Mă întrebaţi dacă Adrian e patriot. De fiecare dată când se spune o critică la adresa ţării, Adrian sare şi rosteşte o explicaţie şi o măsură de îndreptare".
Fostul premier îmi arată ceasul de la mână, nu e un ceas "simandicos", un ceas foarte scump, dar are un chichirez.
"Este un ceas marca Swatch, un ceas elveţian ce se găseşte în multe magazine din ţară. Dar vedeţi acel mic fragment roşu de pe cadran? Este o bucăţică din manifestul scriitorului român Tristan Tzara, care a lansat curentul dadaist în Occident, literatura asta fiind anunţată într-un cabaret din Elveţia. E un ceas cu semnificaţie. Nu l-am purtat de câţiva ani, deşi mi-era drag, fiindcă literele DADA de pe cadran, simbolizând dadaismul literar, puteau fi interpretate ca sigla Alianţei D.A. a pediştilor şi liberalilor, apoi roşul s-a mai decolorat spre portocaliu, şi asta-mi trebuia să port la mână", zâmbeşte Adrian Năstase.
Istoriseşte că Berlusconi dădea cadouri altor lideri un anume tip de ceas. "E important să stabileşti nişte relaţii mai calde, de simpatie în întâlnirile cu liderii lumii, negocierile curg mai favorabil, poţi ajuta destinul ţării. După vizita delegaţiei guvernamentale la primul-ministru al Italiei, la plecare, Berlusconi m-a întrebat direct: «Nu veniţi să petreceţi weekendul cu mine?». Am fost în oraşul din nord, unde avea o casă, am mers pe străzi, atunci am mâncat îngheţata populară la cornet împreună cu premierul Italiei. Ne-am plimbat cu barca, o şalupă, nu un iaht, iar acasă, la masă, Berlusconi ne-a cântat şi în italieneşte, şi în napolitană, şi şansonete în franceză. E prietenos. Berlusconi, ca un italian adevărat, vorbeşte şi cântă tot timpul." Alte amănunte în articolul următor.
