Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Probabil cel mai mare cadou pe care viaţa i l-a dat lui Alexandru Arşinel este iubirea. Neperisabilă, mereu la punctul de fierbere pe care i-o arată românii. De ani şi ani, Arşinel se află pe podiumul de iubire al poporului român. De lungă vreme, în fiecare an, se roteşte la titlul de campion al popularităţii cu Florin Piersic şi niciodată nu părăseşte podiumul având tot timpul vecini superbi: pe Stela Popescu şi Florin Piersic.
Există oameni cărora îmi place să le zic cum că destinul le-a fost caligrafiat de o aripă de înger. Pentru că soarta lor este să aducă bucurie celorlalţi, să aducă înseninare, să pună pe fugă ridurile şi să lumineze în jur. Aşa este şi Arşinel. Printre puţinii oameni blagosloviţi de Dumnezeire ca să radieze energii pozitive, să iasă din ei nişte unde încurajatoare care-ţi amintesc că viaţa este totuşi frumoasă şi există însorire, că există bunătate, că există deşteptăciune.
Îl întreb pe Alexandru Arşinel cum îşi explică faptul că primeşte an de an această medalie a aprecierii în rândul populaţiei. Îl întreb dacă e conştient că pe ecusonul lui scrie "Arşinel mult iubit de români". Surâde şi spune că e greu să-şi dea explicaţia acestui sentiment cu care este înconjurat tot timpul de români.
"Este pe undeva o iubire care, revărsându-se asupra Stelei şi a mea, de fapt semnifică iubirea pentru Revistă. Revista de la Tănase, dar şi de la începuturile apariţiei în 1870 şi ceva, la români a însemnat ceva specific poporului nostru. Pe bună dreptate i se spune şi Revistă, pentru că este ca o publicaţie, ca un ziar, unde sunt aduse pe scenă imperfecţiunile de zi cu zi cu care se întâlneşte omul obişnuit. Ne-am dedicat Revistei, scenei cu toată pasiunea noastră şi să nu se uite că în spatele unui talent pe care probabil l-am avut de la naştere se află multă muncă, multă seriozitate, repetiţii şi spectacole în care trebuie să aduci bucurie celor din sală. Îi încarci pe spectatori cu artă, tu de pe scenă, dar şi tu te încarci imediat cu căldură, cu simpatia venită de la publicul românesc care excelează în căldură, în sufletism."
Îl întreb dacă îşi mai fac bancuri între ei pe scenă. Dacă trimit către partener mici replici, mimici neaşteptate, păcăleli drăguţe. "Păi noi, cei de la Revistă, suntem campioni în aceste mici farse... De multe ori o rog pe Stela să nu-mi mai fulgere priviri de un comic care mă face să bufnesc în râs. Mă întrebi dacă se întâmplă să uiţi o replică pe scenă, să apară o pată albă pe memorie în timpul spectacolului. Bineînţeles.
Şi aici la revistă este cu atât mai greu cu cât nu te poate scoate din impas sufleorul. Dar, când unul dintre noi intră într-un astfel de moment delicat, ne ajutăm partenerul rostind noi replica lui, de exemplu, «mă aşteptam să-mi spui asta»." Îl întreb dacă mai simte globulele roşii de moldovean din sângele lui. "Cum pot să uit vreodată Dolhasca, orăşelul meu la graniţa dintre Moldova şi Bucovina, cu vecina cale ferată, cu tatăl meu vechi ceferist."
Excelent povestitor, moştenind probabil neam de moldoveni sfătoşi, cu Arşinel poţi să stai la taifas ore întregi. Despre misiunea grea de director general al Teatrului "Constantin Tănase" în vremuri nu tocmai bogate, cum a primit sprijinul primăriei de a renova şi ridica în strălucire celebra sală a Teatrului de revistă "C. Tănase" din Calea Victoriei şi cum a repus pe picioare Grădina de vară Herăstrău. Pe Arşinel nu putea să-l cheme decât Arşinel. Un nume cu zvon de alint.
